București, port la Dunăre: Se reia proiectul Canalului București – Dunăre în care Ceaușescu a băgat 3 miliarde de euro

18 Oct. 2022, 16:50
 // Categoria: Actual // Autor:  bani.md
18 Oct. 2022, 16:50 // Actual //  bani.md

Ministerul Transporturilor a primit două oferte la a doua licitație pentru reactualizarea Studiului de Fezabilitate necesar finalizării Canalului București – Dunăre, un proiect început de Ceaușescu în anii 80 care a deja costat 2,7 miliarde euro, dar abandonat la aproximativ 70% după Revoluție, scrie economiedia.ro.

Contractul relansat de Compania Națională Administrația Canalelor Navigabile (la licitația din 2021 nu au fost depuse oferte) are în vedere „Amenajarea râurilor Argeș și Dâmbovița pentru navigație și alte folosințe”. Proiectanții TPF Inginerie și Aqua Prociv Proiect au depus cele două oferte la contractul de 6 milioane lei. Autoritățile estimează că va fi cel mai mare proiect de investiții, cu 21.600 noi locuri de muncă în perioada execuției și 520 de angajați în perioada de exploatare.

Potrivit Caietului de Sarcini, Bucureștiul va avea două Porturi, la Glina pe Dâmbovița și în localitatea 1 Decembrie pe Argeș.

Calea Navigabilă are pe râul Argeș o lungime de 73 de kilometri până la Oltenița și preia o diferență de nivel de 53 metri prin patru noduri hidrotehnice (NH) – ecluze, iar pe Dâmbovița o diferență de nivel de 14 metri prin 2 noduri hidrotehnice. Secțiunea transversală este trapezoidală cu lățimea la baza de 80 de metri pe Argeș respectiv 40 de metri pe Dâmbovița și o adâncime minimă de 4,5 metri.

Finalizarea proiectului prin care Bucureștiul va avea acces direct la Portul Constanța și fluvial (nu doar rutier și feroviar) și mai departe la orașele europene de pe Dunăre și la rețeaua de căi navigabile din Europa este necesară pentru că lucrările în care s-au investit 2,7 miliarde de Euro înainte de anii 90 sunt avansate, dar abandonate și în continuă degradare și vandalizare, arată Ministerul Transporturilor. Capacitatea totală a căii navigabile va fi de 24 mil. tone/an.

Durata contractului este de 11 luni, iar evaluarea ofertelor trebuie finalizată pe 8 decembrie.

Realitatea Live

01 Feb. 2026, 12:44
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
01 Feb. 2026, 12:44 // Actual //  Ursu Victor

Irbit Motorcycle Plant (IMZ), singurul producător rus de motociclete grele cu ataș, a decis să mute producția în China, pe fondul unui declin de durată provocat de sancțiuni, probleme logistice și pierderea piețelor-cheie după declanșarea războiului la scară largă din Ucraina. Informația este relatată de publicația 7×7.

Potrivit sursei, încă din 2022 uzina transferase parțial asamblarea din regiunea Sverdlovsk în Kazahstan, încercând să ocolească sancțiunile occidentale și să mențină accesul la componente importate, care reprezentau peste 70% din motocicletele „Ural”. Măsura nu a fost însă suficientă pentru a opri pierderile.

Lovitura decisivă a venit în 2025, când administrația președintelui SUA Donald Trump a majorat la 25% taxele vamale pentru importurile din Kazahstan, făcând nerentabil exportul motocicletelor „Ural” pe piața americană — una dintre cele mai importante pentru companie.

În aceste condiții, conducerea IMZ a semnat un acord cu compania chineză Yingang. În 2026 a fost prezentat noul model Ural Neo 500, complet proiectat și produs în China. Motocicleta păstrează atașul emblematic al mărcii, dar diferă radical de modelele clasice „Ural” ca design și dotări. Lansarea pe piață este programată pentru mai–iunie 2026, la un preț estimat de 15.000 de dolari, față de aproximativ 20.000 de dolari pentru fostul model-fanion Ural Gear Up.

Relocarea producției a devenit inevitabilă după o serie de eșecuri. Sancțiunile din 2022 au întrerupt livrările unor componente esențiale — frâne Brembo, anvelope Heidenau, bujii NGK și rulmenți SKF. În paralel, „contra-sancțiunile” introduse de Vladimir Putin în 2022, inclusiv interdicția exportului unor produse precum motocicletele, precum și creșterea de patru ori a costurilor logistice, au afectat grav vânzările.

Până la război, 40% din vânzările IMZ mergeau către SUA, 30% către Europa și 25% către Asia. Mutarea temporară în Kazahstan a permis reluarea parțială a exporturilor, dar nu a rezolvat problemele structurale. Până în 2024, secția din Irbit ajunsese la doar doi asamblori, iar în 2025 a trecut exclusiv la producția de piese și servicii de garanție. Producția din Kazahstan, care ajunsese la 300 de motociclete pe lună, a fost subminată de noile tarife americane.

În 2016, uzina declara public că se mândrește cu rezistența față de „chinezificarea generală”. Astăzi, constată 7×7, IMZ este nevoită să urmeze același drum parcurs deja de numeroși producători auto ruși după 2022.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!