„Căsătorie din interes” de miliarde USD în Ungaria. Subvenţiile au atras investiţii din China, Coreea şi Germania

Producătorii auto din Germania şi furnizorii de baterii din Asia se reunesc în Ungaria într-o căsătorie din interes de miliarde de dolari, pentru a-şi accelera ambiţiile lor electrice, transmite Reuters.

Companiile se extind în Europa centrală, unde Guvernul premierului ungar Viktor Orban sfidează prudenţa Occidentului faţă de China şi acordă beneficii generoase pentru a găzdui operaţiunile companiilor străine şi a revendica pentru Ungaria o poziţie de centru global pentru vehiculele electrice (EV).

Investiţiile în industria auto din Ungaria sunt dominate de trei ţări: Germania, China şi Coreea de Sud, cele două ţări asiatice fiind mult înaintea rivalilor europeni pe segmentul bateriilor pentru vehiculele electrice.

Companiile din aceste trei ţări sunt responsabile pentru 29 din cele 31 de subvenţii în numerar acordate în ultimul deceniu de Ungaria pentru investiţiile majore din sectorul auto şi al bateriilor, conform datelor guvernamentale analizate de Reuters.

„Catozi, anozi, separatori, linii de asamblare, întregul lanţ de aprovizionare pentru baterii este aici. Acesta este piciorul din pragul Europei”, a apreciat Dirk Woelfer, de la Camera de Comerţ Germania – Ungaria, în Budapesta.

Printre beneficiarii subvenţiilor se află companiile auto germane BMW şi Mercedes-Benz, precum şi producătorii de baterii din China (BYD) şi din Coreea de Sud (Samsung SDI).

Nivelul mediu al subvenţiilor este de 15% din investiţie

În total, Ungaria a primit în ultimii şase ani peste 14 miliarde de euro (15 miliarde de dolari) în investiţii străine directe numai în sectorul bateriilor, arată datele guvernamentale.

Investiţiile majore sunt cele care depăşesc 5-10 milioane de euro, dar depind şi de locurile de muncă create.

Ajutoarele de stat şi oportunitatea pentru producătorii auto şi furnizorii de baterii de a lucra atât de aproape este un impuls puternic, conform interviurilor cu aproximativ 20 de jucători din industrie şi consultanţi din Ungaria, Germania, China şi Coreea de Sud.

Grupul chinez CATL, cel mai mare producător mondial de baterii, şi giganţii SK Innovation şi Samsung SDI din Coreea de Sud au explicat că unul din factorii cheie ai deciziilor lor de a investi în Ungaria îl reprezintă apropierea de fabricile companiilor auto germane.

CATL investeşte 7,6 miliarde de dolari pentru a construi în oraşul Debreţin din Ungaria cea mai mare fabrică de baterii din Europa. Tot în Debreţin este o uzină de 2,1 miliarde de dolari a BMW, alături de alte fabrici din ecosistem: furnizori de componente, producători de plăcuţe de frână, echipamente industriale etc.

Mercedes-Benz a transformat unitatea sa din Kecskemet pentru a produce maşini electrice, în timp ce divizia Audi a Volkswagen produce automobile şi motoare electrice la Gyor.

Astfel de afaceri majore ar putea reprezenta un avantaj pentru Guvernul premierului ungar Viktor Orban, ţara confruntându-se cu cel mai dificil mediu economic din mai mult de un deceniu, în condiţiile în care rata anuală a inflaţiei a depăşit 20%, economia încetineşte iar fondurile europene sunt în suspensie.

Totuşi, proiectele ungare din domeniul EV se confruntă cu dificultăţi, susţin surse din industrie. Una din principalele temeri o reprezintă faptul că fabricile trebuie să treacă de la combustibilii fosili la surse regenerabile, pentru a îndeplini ţintele de emisii zero ale industriei auto. Lipsa de angajaţi specializaţi în Ungaria, care să lucreze în fabricile care produc celule de baterii, afectează de asemenea capacitatea de producţie, susţin sursele.

Reprezentanţii HIPA, agenţia Ministerului ungar de Externe responsabilă pentru atragerea investiţiilor, nu au răspuns întrebărilor Reuters privind industria EV.

Salutul călduros de bun venit al Ungariei pentru producătorii de baterii din Asia este în contradicţie cu temerile exprimate de Bruxelles şi Berlin privind pericolul ca Europa să devină prea dependentă de China şi alte puteri străine, în special în tehnologiile esenţiale spre tranziţia verde.

Dar majorarea producţiei de vehicule electrice forţează industria auto din Europa să se baze pe producătorii de baterii din Asia, a apreciat Csaba Kilian, de la Asociaţia auto ungară.

Întrebat despre îngrijorările privind dependenţa de tehnologie asiatică, un oficial UE a explicat că în blocul comunitar, care trebuie să aprobe subvenţiile acordate investitorilor de statele membre, există un sistem de notificare prin care se face schimb de informaţii privind investiţiile din afara UE care ar putea afecta securitatea.

În prezent, Comisia Europeană discută cu Ungaria mărimea subvenţiei pe care o va acorda CATL pentru construirea fabricii din Debreţin, a adăugat oficialul UE.

Pentru unele companii occidentale, înfiinţarea unui centru în Ungaria este o decizie dificilă

Furnizorul german de componente auto Schaeffler era pe punctul de a-şi deschide mai degrabă o fabrică în Ungaria decât în Germania, în august, datorită subvenţiilor, dar ulterior a decis să investească în Germania din cauza temerilor „că trimite un mesaj greşit” cetăţenilor germani, îngrijoraţi că-şi pierd locurile de muncă.

Există îngrijorări privind situaţia reţelei de transport a energiei din Ungaria, în condiţiile în care se consumă multă energie la fabricarea bateriilor.

Anul trecut, energia produsă în Ungaria a provenit din combustibilii fosili, în proporţie de 80%, de la reactoarele nucleare (14,5%) şi de la instalaţiile solare (3,6%), conform calculelor Reuters.

Conform noii legislaţii din UE şi Germania, acest mix este un motiv de îngrijorare pentru producătorii auto, care trebuie să-şi reducă emisiile de dioxid de carbon în lanţurile lor de aprovizionare.

Ministrul ungar de Externe, Peter Szijjarto, s-a întâlnit luna trecută la Munchen cu directori de la BMW şi furnizori de componente auto, inclusiv Schaeffler. Ei au discutat planuri de îmbunătăţire a infrastructurii logistice din Ungaria şi sporirea ponderi regenerabilelor, susţine unul din participanţii la întâlnire.

Oficialii CATL declaraseră pentru Reuters că iau în considerare dezvoltarea de panouri solare, cu partenerii locali din Ungaria.

În pofida riscurilor, Ungaria rămâne atractivă pentru investitori, a apreciat Alexander Timmer, de la compania germană de consultanţă Berylls Strategy Advisors.

„Combinaţia dintre avantajele legate de costuri, ajutoarele de stat şi gradul de apropiere al fabricilor auto face din Ungaria o destinaţie din ce în ce mai atractivă pentru producătorii de baterii”, a adăugat acesta.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#baterii #Investiții #auto

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

De ce Donald Trump este un pericol mult mai mic față de ceea ce urmează; JD Vance

Trump, omul care râdea de Biden că adoarme în conferințe, că se contrazice în aceeași propoziție, că e un ramolit ținut în viață de medicamente și de staff, a devenit exact Biden. Soarta e și crudă, și dreaptă: același mers ezitant, aceleași fraze care se întorc unele împotriva altora, același aer de marțafoi căruia îi scapă realitatea printre degete. Tabloul clinic e aproape identic.

Însă în umbra lui Trump, tânăr și lucid, stă JD Vance! Patruzeci și unu de ani, soția lui așteaptă al patrulea copil, omul care e convins că numai credința poate conduce lumea. Convins că democrația e un experiment eșuat. Convins că el și doar el știe ce urmează.

Doamnelor și domnilor, noi încă nu-l cunoaștem bine pe JD Vance. Dar vă asigur, el ne cunoaște foarte bine pe noi toți. Și știe inclusiv cum ar trebui să trăim.

Vă invit la lectură pentru a înțelege de ce lansarea unei cărți va însemna, cel mai probabil, și noua direcție a politicii americane republicane. Cititul este gratuit, dar un abonament plătit este doar pentru cei care si vor să înțeleagă mai mult!

După nebun, vine „profetul”

Donald Trump și JD Vance nu sunt două grade ale aceluiași pericol, sunt două specii diferite. Președintele Trump este catastrofa meteorologică violentă, imprevizibilă, spectaculos de caraghioasă, dacă există așa ceva, dar în cele din urmă trecătoare. Vance e altceva, e proiectul construit cu mare grijă în spatele furtunii. În timp ce primul talks shit, celălalt desenează planuri. Trump distruge din instinct, este incult și înțelege puțin.

JD Vance este altă marfă. El construiește din convingere.

Iar între instinct și convingere, între haos și doctrină, între nebunie și „profeție”, distanța aceasta, e exact măsura pericolului suplimentar pe care îl reprezintă vicepreședintele Statelor Unite, posibilul candidat republican la alegerile din 2028, autorul viitoarei cărți Communion: Finding My Way Back to Faith („Împărtășanie: Regăsirea drumului către credință”), care va apărea pe 16 iunie la Harper Collins Publishers.

Creatorul din Silicon Valley

JD Vance nu s-a inventat singur. Ca orice produs politic, a fost inventat.

Peter Thiel, miliardarul din Silicon Valley care a scris răspicat că nu mai crede că libertatea și democrația sunt compatibile, l-a descoperit, l-a finanțat și l-a introdus în rețelele unde se construiesc doctrine, nu partide. Vance este o creație a lui Thiel. Și, la fel ca binefăcătorul său, îmbrățișează o ideologie radicală care urmărește să distrugă guvernarea democratică ca sistem. Nu să o reformeze, ci să o distrugă.

Ideologul din spatele acestui proiect se numește Curtis Yarvin, blogger cunoscut sub pseudonimul Mencius Moldbug, fondatorul mișcării Dark Enlightenment sau NRx, Neoreacționarismul. Yarvin este gânditorul principal al unei mișcări care promovează deschis dictaturile ca superioare democrațiilor și care vede națiunile ca sisteme software depășite ce trebuie pur și simplu dezinstalate. Iar acestea nu sunt metafore, sunt componente explicite ale doctrinei.

Vance l-a lăudat public pe Yarvin în 2021 și, preluând direct una dintre ideile lui, a spus că Trump ar trebui să concedieze fiecare funcționar de rang mediu din administrația federală și să-l înlocuiască cu „oamenii noștri”, iar dacă instanțele l-ar opri, să iasă în față și să declare că decizia judecătorilor nu îl privește.

Teologul de la Notre Dame

Dar Yarvin și Thiel sunt doar jumătate din ecuație. Cealaltă jumătate e mai subtilă și, în felul ei, mai periculoasă — pentru că vine învelită în latină și în miros de tămâie.

Vance s-a aliniat cu mișcarea catolică postliberală, al cărei principal teoretician, Patrick Deneen de la Notre Dame, scrie că este nevoie de „schimbare de regim, răsturnarea pașnică, dar viguroasă a clasei conducătoare liberale corupte și crearea unei ordini postliberale.”

Consensul acestui curent e că metodele și modelele democratice nu sunt suficiente pentru a salva societatea. Integraliștii speră că Trump va dezmembra sistemul democratic astfel încât creștinii, cum a spus chiar Trump, „să nu mai trebuiască să voteze niciodată.“
Vance a spus că, data viitoare când aliații săi controlează președinția sau Congresul, „trebuie să fim cu adevărat necruțători în exercitarea puterii” și că republicanii trebuie să pună mâna pe instituții, inclusiv universități, „pentru a le face să lucreze pentru oamenii noștri.”

Dacă n-am fi văzut cum lucrează actuala administrație americană, am fi zis că e doar un mic exces verbal. Dar nu e. E viziune de stat și, din pacate, si o viziune asupra viitorului.
Înțelegeți ce se întâmplă? Vance a reușit o sinteză extraordinară: pe de o parte, techno-autoritarismul Silicon Valley al lui Thiel și Yarvin, statul ca o corporație, democrația ca software defect ce trebuie șters și reinstalat, pe de altă parte, integralismul catolic, adică statul subordonat Bisericii, ordinea naturală divină impusă prin lege. Două ideologii radical diferite ca sursă, convergente însă ca scop: sfârșitul pluralismului liberal și instalarea unei elite care știe, mai bine decât tine și decât mine, cum trebuie să trăim.

Ce se întâmplă în viața reală

Dacă cineva crede că acestea sunt discuții rezervate revistelor de științe politice, se înșală. Toate aceste idei vor avea consecințe cât se poate de practice atunci când JD Vance va ajunge să decidă politici publice.

Adică vor avea efecte asupra corpului nostru, consecințe în dormitorul tău, asupra drepturilor și libertăților tale cetățenești.

Avortul
Vance s-a descris pe sine drept „100% pro-life” și a declarat că „ar dori ca avortul să fie ilegal la nivel național.“ A apărat lipsa excepțiilor pentru viol și incest din interzicerea avortului în Texas, spunând că „două greșeli nu fac o dreptate.“

Și, poate cel mai orwellian detaliu: Vance a semnat o scrisoare prin care cerea retragerea regulilor ce protejau confidențialitatea dosarelor medicale ale femeilor care călătoreau în alt stat pentru a întrerupe o sarcină, deschizând practic ușa supravegherii sarcinilor de către stat. Proiectul 2025, pe care Vance l-a descris drept conținând „idei bune,” propune redenumirea Departamentului de Sănătate în „Departamentul pentru Viață” și implementarea unui sistem național de supraveghere a avorturilor, fiecare procedură, la ce vârstă gestațională, din ce motiv, din ce stat provenea pacienta.

George Orwell ar fi recunoscut imediat sistemul.

Libertatea de gândire
La un miting din ianuarie 2026, Vance a declarat că e rolul Americii să „combată DEI și ideologiile radicale de gen care vânează copiii noștri”, nu al statelor individuale, nu al comunităților locale, ci al Americii ca proiect unitar guvernat de o viziune morală centralizată. Adică al lui JD Vance.

Modelul politic pe care îl admiră în mod declarat este Viktor Orbán. Nu în sens abstract; pe 7 aprilie 2026, JD Vance va zbură personal la Budapesta pentru a-l susțină pe premierul ungar cu doar câteva zile înainte de alegerile legislative care îi vor decide soarta politică. Are programat un discurs despre „bogatul parteneriat dintre Ungaria și Statele Unite.” Secretarul de stat Rubio a fost deja acolo cu câteva săptămâni înainte, să-i ureze „succes.” Iar Trump l-a descris pe Orbán ca pe „un lider cu adevărat puternic, cu o capacitate dovedită de a produce rezultate fenomenale.“

Cine a trăit în Europa de Est și în UE știe bine exact ce înseamnă aceste „rezultate fenomenale” în practică. Și cât de mult a decăzut societatea maghiară sub bagheta lui Orban.

„Communion” sau invitație la “Împărtășanie”

Pe 16 iunie 2026, JD Vance va publica o carte despre cum și-a găsit drumul înapoi spre Dumnezeu. O va lansa în America, pentru americani. Și americanii o vor citi cu emoție, cu interes, poate cu admirație. Pentru că americanii nu știu și înțeleg destul de puțin, așa au demonstrat lumii de multe ori.

De exemplu, nu știu ce înseamnă un stat care decide pentru tine și pe corpul tău. Nu știu ce înseamnă Decretul 770. Nu știu că în România lui Nicolae Ceaușescu avortul a fost interzis în 1966, că femeile mureau cu miile în spitale improvizate sau în bucătării, că generații întregi de copii nedoriți au crescut în orfelinate despre care, cum scria cineva recent, nici măcar Stephen King n-ar fi avut tupeu să scrie. Nu știu că între 1966 și 1989 au murit oficial aproape 10.000 de femei din cauza avorturilor ilegale, iar numărul real era cu mult mai mare, îngropat în statistici falsificate, în tăcere administrativă, în rușinea sistemului. Nu știu ce înseamnă frica, nu frica abstractă, cea de la televizor, ci frica de propria sarcină, de propriul corp devenit proprietate de stat.

Noi, românii, știm. Cei care am trăit în comunism știm exact ce înseamnă când statul decide că are dreptul să intre în dormitorul tău și să decidă în numele unui drept pe care el, statul, îl batjocorește în fiecare secundă. În realitate, statul român nu dă doi bani pe viața ta, și când nu te omoară, te umilește continuu. Dar când e vorba de a decide asupra corpului femeii, cum să scape o asemenea ocazie, el, un ticălos fără de margini?
Ș iată unde am ajuns: un sondaj INSCOP din martie 2026, realizat pe un eșantion reprezentativ de tineri români între 18 și 35 de ani, arată că 58,4% dintre ei sunt împotriva avortului. Cincizeci și opt la sută dintre tinerii unei țări care a trăit pe propria piele ce înseamnă interdicția. Între timp, un sondaj din 2024 al Asociației Moașelor Independente a constatat că 90% dintre spitalele și clinicile din România, din 959 analizate, au refuzat să ofere trimiteri pentru femeile care solicitau avort.

Avortul e legal în România. Și ce dacă, de când în România legea trebuie si respectată ?

Directorul INSCOP, Remus Ștefureac, a comentat rezultatele astfel: „Ne arată și un filon mai conservator al tinerilor și efectul unor dezbateri din societatea românească. Ne arată și vulnerabilitatea categoriei tinere asupra dezinformării, asupra populismelor de orice tip.”

Asta înseamnă că îndoctrinarea funcționează. La treizeci și șase de ani după ce Nicolae Ceaușescu a crăpat, proiectul lui merge mai departe. Fără el, dar prin Biserică și prin algoritmi.

Aceasta e România pe care o recunoaște JD Vance.

Aceasta e lumea pe care o construiește, rafinată ideologic, legitimată teologic, exportată global. Un Vance președinte nu ar face altceva decât să dea apă la moară „credincioșilor” care nu sunt capabili să gândească pentru ei înșiși, dar care sunt gata oricând să decidă pentru alții.
La fel si cu medicii și cu asistentele care refuză avorturile în spitale publice invocând conștiința, dar care nu au nici o tresărire când vine vorba de condiționarea actului medical de sfânta șpagă! A celor care confundă credința cu puterea și puterea cu dreptul de a controla. Dacă ar fi așa cum propovăduiesc aceste carcase ale moralității, România n-ar mai fi țara furtului, a corupției și a preacurviei, nu ar mai fi țara imposturii, a bigotismului medieval și a lipsei de sacru.

Iar aici nu e doar nostalgie după comunism în sens strict. E ceva mai difuz și mai periculos: imensa disponibilitate de a ceda dreptul de a decide, de a preda cheile propriei vieți unui sistem care promite în schimb ordine, sens și mântuire. Ceaușescu promitea și el ceva. Promitea nație, familie, viitor. Și a livrat foamete în bucătării, moarte în orfelinate și frică în fiecare casă.

Titlul cărții lui Vance nu e ales întâmplător. Communion — Împărtășanie, este în teologia catolică ritualul central prin care credincioșii consumă pâine și vin care, conform dogmei transsubstanțierii, se transformă apoi în trupul și în sângele lui Hristos. Dar euharistia nu e un act individual. E actul prin care te unești cu corpul mistic al Bisericii, cu toți ceilalți credincioși. E dizolvarea eului în colectivul sacru.

Asta este exact ceea ce propune Vance din punct de vedere politic: nu libertatea individuală, ci subordonarea individului față de un adevăr comun, revelat, inatacabil.
Titlul cărții lui e, în felul acesta, și un manifest. Nu spune „iată călătoria mea personală.” Spune „iată corpul din care fac parte și din care ar trebui să faceți parte și voi.”

E subtil. E inteligent. Și e înfricoșător tocmai pentru că e sincer.

Iar diferența față de omul pe care îl servește acum este abisală. Trump e ținut în geam, îmbătrânit, previzibil, prizonier al propriei guri slobode și al degenerării evidente. Lumea lui are două culori: good guy și bad guy. Atât. Mintea lui n-are nuanțe, nu a avut niciodată și nici n-a simțit nevoia — pentru că în lumea lui binară totul se rezolvă simplu: ești cu mine sau ești dușmanul meu. Un om periculos, da. Dar un om pe care îl înțelegi, pentru că nu face nimic surprinzător.

JD Vance e altă specie. El nu mai are nici măcar gândirea binară. Nu pentru că ar fi mai complicat, ci pentru că acolo unde există credință ca program politic, binarul dispare și el, rămâne doar adevărul revelat, singurul, întreg și inatacabil. Nu există negociere cu adevărul revelat. Nu există excepții, nuanțe, cazuri particulare. Există doctrina și există cei care n-au înțeles-o încă.

Platformele electorale se negociază în Congres. Cosmologiile nu se negociază nicăieri.

Trump doar urlă și trece. Prin Vance vine însă vraja. Pentru că Dumnezeu i-a dat învățătura, iar Vance i-a găsit cea mai lumească și mai periculoasă dintre întrebuințări.

SERGIU TOADER | București, România