Cel mai mare producător de pâine din România a fost vândut unui grup mexican

Vel Pitar, cel mai mare producător de pâine din România, a fost vândut grupului mexican Bimbo, unul dintre cele mai mari din lume pe această nișă, scrie Profit.ro.

Producătorul de panificație Vel Pitar, controlat de fondul de investiții american Boadhurst Investments, a fost vândut grupului mexican Bimbo. Potrivit sursei citate valoarea tranzacției reprezintă aproximativ 200 milioane EUR.

Vel Pitar a fost formată în anul 2001, prin fuziunea a patru fabrici din industria de morărit şi panificație: Mopariv Vâlcea, Berceni Bucureşti, Granpan Tecuci şi Panegrano Cluj.

Pentru mai multă diversitate și comoditate, urmărește-ne pe TELEGRAM!

Compania cu 1.906 angajați a avut în 2021 afaceri de peste 118 milioane de euro și un profit net de 68,5 milioane de lei românești.

Vel Pitar a fost delistată de la bursă în 2006 de acționarul majoritar Broadhurst. Vel Vitar este parte a grupului New Century Holdings (NCH), ale cărui afaceri sunt coordonate la nivel local de Andrei Siminel.

De cealaltă parte, grupul mexican Bimbo, fondat în 1945, este prezent în 33 de state din America, Europa, Asia și Africa și are afaceri anuale de aproape 15 miliarde dolari.

#vel pitar #producator de paine #tranzactie

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Costurile de transport pentru petrolul rusesc au crescut vertiginos, după ce Rusia încearcă să redirecționeze țițeiul Urals către China, pe fondul reducerii importurilor din India. Din cauza rutelor mai lungi, Moscova are nevoie de petroliere mai mari, însă tarifele de navlosire pentru superpetroliere au explodat de aproape șapte ori în mai puțin de două luni.

Potrivit Bloomberg, chiria zilnică pentru un supertanc petrolier de tip VLCC pe ruta de referință Orientul Mijlociu–China a depășit 200.000 de dolari pe zi, cu circa 600% peste nivelul de la începutul anului, când era sub 29.000 de dolari.

Creșterea costurilor lovește direct în economia exporturilor rusești. În condițiile în care Moscova întâmpină dificultăți în vânzarea rapidă a țițeiului, volume tot mai mari sunt stocate pe mare, ceea ce majorează suplimentar cheltuielile logistice.

Datele companiilor Vortexa și Kpler arată că, din decembrie, aproximativ 6,3–6,9 milioane de barili de petrol Urals au fost transportați din porturile vestice ale Rusiei prin Canalul Suez până în Marea Roșie cu petroliere mai mici, apoi transbordați pe patru superpetroliere.

Zona nu este una tradițională pentru transferuri navă-la-navă. Utilizarea ei ar putea indica faptul că statele occidentale monitorizează mai atent punctele clasice de transbordare — precum nordul Canalului Suez, Grecia sau Malta.

Un alt hub obișnuit, în apropiere de Oman, a devenit mai dificil de utilizat pe fondul consolidării prezenței navale americane în Golful Persic.

Printre navele implicate s-a aflat și supertancul Sahara, aflat sub sancțiuni SUA, care a încărcat circa 1,7 milioane de barili în apropierea Peninsulei Sinai, după care petrolul a fost transferat în Extremul Orient către alte nave ce au livrat marfa în China.

Întreaga operațiune a durat aproximativ trei luni, comparativ cu 5–6 săptămâni cât dura anterior livrarea către India. Întârzierea mărește costurile și reduce veniturile din export.

Analiștii spun că scumpirea VLCC este alimentată de creșterea volumelor de petrol aflate pe mare, atât din partea Rusiei, cât și a țărilor OPEC. Arabia Saudită, de exemplu, și-a majorat exporturile zilnice cu circa 400.000 de barili în această lună.

În plus, cererea ridicată a atras investitori: compania sud-coreeană Sinokor Group, în parteneriat cu miliardarul italian Gianluigi Aponte, a început să cumpere activ superpetroliere, mizând pe boomul pieței.

Potrivit analistei Vortexa Anna Zhminiko, aceste evoluții arată dependența tot mai mare a furnizorilor de petrol Urals de piața chineză.