Cheltuieli oficiale la primul tur: Sandu aproape 10 mil. lei, Morari – cele mai mari costuri per vot obținut

24 Oct. 2024, 15:22
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
24 Oct. 2024, 15:22 // Actual //  Ursu Victor

Comisia Electorală Centrală (CEC) a publicat cheltuielile oficiale ale candidaților la primul tur al alegerilor prezidențiale din 2024, iar datele sistematizate de IData, relevă diferențe semnificative în strategia financiară a acestora.

Cea mai costisitoare campanie a fost desfășurată de Maia Sandu, care a investit 9,989,206 lei, urmată de Renato Usatîi, cu 6,233,082 lei, și Alexandr Stoianoglo, care a cheltuit 4,665,774 lei. Aceștia sunt primii trei candidați în termeni de cheltuieli totale, fiind urmate de Irina Vlah (2,770,243 lei) și Vasile Tarlev (2,394,270 lei). În partea de jos a clasamentului se află Octavian Țîcu, care a cheltuit cel mai puțin, doar 293,325 lei.

Cu toate acestea, un alt aspect interesant al campaniei este eficiența cheltuielilor per vot obținut. Din această perspectivă, Natalia Morari a înregistrat cele mai mari costuri, cheltuind 192 de lei pentru fiecare vot obținut. Andrei Năstase a cheltuit 92 de lei per vot, în timp ce alți candidați au avut rezultate mai eficiente. De exemplu, Tudor Ulianovschi a investit 66 de lei pentru fiecare vot, iar Vasile Tarlev – 49 de lei.

La polul opus, Alexandr Stoianoglo și Victoria Furtună au avut cele mai eficiente campanii, din punct de vedere al costurilor per vot. Stoianoglo a cheltuit doar 12 lei pentru fiecare vot obținut, iar Furtună 13 lei. Maia Sandu, în ciuda cheltuielilor mari totale, a avut un cost de doar 15 lei per vot, ceea ce sugerează că a reușit să mobilizeze un număr semnificativ de alegători în raport cu resursele investite.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

Realitatea Live

02 Feb. 2026, 22:55
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
02 Feb. 2026, 22:55 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Energia regenerabilă nu poate asigura, în forma actuală, securitatea energetică a Republicii Moldova, iar costurile reale ale stocării energiei sunt extrem de ridicate. Declarațiile au fost făcute de expertul energetic Sergiu Tofilat în cadrul emisiunii Cabinetul din umbră de la Jurnal TV.

Potrivit acestuia, deși prețurile bateriilor au scăzut semnificativ în ultimii ani, de la aproximativ 250 de dolari per kilowatt la circa 100 de dolari, investițiile necesare rămân uriașe. Tehnologiile de stocare sunt bazate în principal pe litiu, o resursă extrem de solicitată la nivel global pentru telefoane, laptopuri și mașini electrice, iar o mare parte din lanțul de producție este concentrată în China, ceea ce ridică probleme suplimentare de acces și securitate.

Republica Moldova consumă anual aproximativ 4,6 milioane MWh de energie electrică, inclusiv pierderile din rețea. Raportat la consumul zilnic, necesarul ajunge la circa 12,6 mii MWh. La un cost estimativ de 100.000 de dolari pentru stocarea unui megawatt, o baterie capabilă să asigure consumul țării pentru 24 de ore ar costa aproximativ 1,2 miliarde de dolari. Ținând cont de faptul că bateriile nu pot fi descărcate complet, iar o rezervă tehnică de 20% este obligatorie, suma totală se apropie de 1,5 miliarde de dolari.

Sergiu Tofilat a subliniat că sursele regenerabile produc energie doar în anumite intervale, atunci când există soare sau vânt, și nu pot acoperi consumul în mod constant. În lipsa acestor condiții, sistemul energetic este nevoit să recurgă la surse clasice sau la deconectarea consumatorilor. În același timp, perioadele de supraproducție generează pierderi, deoarece energia nu poate fi absorbită de rețea, iar producătorii sunt obligați să-și oprească instalațiile, pierzând venituri.

Expertul a oferit și exemplul Germaniei, care în anul 2024 ar fi plătit aproximativ 3 miliarde de euro pentru energia regenerabilă neconsumată. În Republica Moldova, capacitatea totală instalată de energie regenerabilă a ajuns la 958 MW, potrivit datelor disponibile la finalul lunii noiembrie, iar peste jumătate, circa 522 MW, se află pe piața liberă.

Acești producători sunt antreprenori care au investit fără sprijin din partea statului, fără tarife garantate sau obligații de preluare a energiei. În prezent, ei sunt nevoiți să negocieze individual cu Energocom, Premier Energy sau FEE Nord, însă companiile reglementate pot oferi doar cele mai mici prețuri permise de lege. Contractele sunt încheiate pe termen scurt, de una până la trei luni, la prețuri de 40–50 de euro per MWh, de aproape trei ori mai mici decât cotațiile de pe bursele de energie.

În aceste condiții, investițiile riscă să nu fie recuperate, iar unii producători se confruntă cu riscul falimentului. Lipsa de predictibilitate face imposibilă accesarea creditelor bancare pentru investiții în baterii de stocare, iar fără intervenții de politică publică, sectorul riscă să intre într-un blocaj major. Sergiu Tofilat consideră că autoritățile trebuie să identifice rapid o formulă de preț sau un mecanism de piață care să permită producătorilor de energie regenerabilă să supraviețuiască financiar, altfel tranziția energetică riscă să devină o iluzie costisitoare.