Cheltuielile pentru întreținerea lui Putin explodează: 300 de milioane de euro în 2025

În 2025, cheltuielile pentru întreținerea lui Vladimir Putin și a aparatului său vor crește cu peste un sfert, conform proiectului de buget al statului rus. Potrivit documentului, bugetul alocat pentru capitolul „Președintele Rusiei și administrația sa” va ajunge la 30,9 miliarde de ruble (echivalentul a 298,7 milioane de euro n.a), o creștere de 25,6% față de anul curent. Această sumă depășește bugetele din patru regiuni ale Rusiei, inclusiv din districtele autonome Evreiesc (20,5 miliarde de ruble) și Nenets (25,5 miliarde), precum și din Kalmykia (26,6 miliarde) și Ingușetia (27,7 miliarde).

Principalul motiv al creșterii cheltuielilor este majorarea salariilor atât pentru Putin, cât și pentru angajații Kremlinului. Fondul de salarii al administrației prezidențiale, care include aproximativ 1.500-2.000 de angajați, va crește de la 18 miliarde la 21 miliarde de ruble în 2025. De asemenea, se prevede o creștere semnificativă a cheltuielilor pentru achiziția de bunuri și servicii destinate președintelui și funcționarilor Kremlinului.

Pe lângă creșterea cheltuielilor pentru întreținerea președintelui și a administrației sale, în 2025 se așteaptă o majorare considerabilă a finanțării pentru războiul din Ucraina. Potrivit proiectului de buget, cheltuielile pentru „apărarea națională” vor crește cu aproape 25%, ajungând la 13,5 trilioane de ruble, reprezentând 32,5% din totalul cheltuielilor bugetului federal, estimate la 41,47 trilioane de ruble. În contrast, pentru politica socială vor fi alocate doar 6,49 trilioane de ruble, adică 15,7% din totalul cheltuielilor, un procent mult mai mic decât în anii anteriori, când aceste articole aveau prioritate.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#intretinere #buget #Putin

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Ministrul Finanțelor, Andrian Gavriliță, afirmă că autoritățile analizează mai multe opțiuni pentru achitarea restanțelor la subvențiile agricole, inclusiv varianta transformării acestora în hârtii de valoare garantate de stat, însă o decizie finală nu poate fi luată rapid.

Potrivit ministrului, mecanismul este încă în lucru și presupune proceduri complexe, întrucât transformarea angajamentelor restante în datorie de stat ar implica rectificarea bugetului și majorarea datoriei publice.

„Nu poate fi făcut în grabă. Ar fi proceduri mai complicate și nu pot fi realizate rapid”, a declarat Gavriliță, precizând că subiectul va fi discutat la pachet cu politica fiscală și cu intervențiile bugetare planificate pentru perioada următoare.

Ministrul a menționat că aceste decizii ar putea fi incluse fie într-o eventuală rectificare a bugetului pentru 2026, fie în procesul de elaborare a bugetului pentru anul 2027. „Ne-am dori să închidem aceste angajamente cât mai degrabă, pentru că lumea contează pe ele”, a subliniat oficialul.

În paralel, Ministerul Finanțelor discută cu alte instituții despre limitarea lansării programelor de subvenționare care generează solicitări mult peste sumele planificate inițial. „Ajungem să colectăm intenții de investiții de mult mai mulți bani decât ne permitem într-un an. Urmează să găsim soluții”, a explicat Gavriliță, adăugând că toate cererile eligibile și conforme vor fi procesate, iar mecanisme mai clare ar putea fi anunțate în primăvară.

Anterior, economistul Iurie Rija a avertizat că mecanismul prin care statul ar sprijini fermierii prin emiterea unor obligațiuni garantate de Guvern, deși aplicat în alte state, riscă să creeze mai multe probleme decât soluții în Republica Moldova. Potrivit acestuia, ideea presupune ca statul să devină garant în fața băncilor comerciale, evitând astfel injectarea bruscă în economie a circa patru miliarde de lei, cu potențiale efecte negative asupra cursului valutar și inflației.

Totuși, Rija atrage atenția asupra duratei de implementare a unui asemenea mecanism, care ar necesita modificări legislative adoptate de Parlament, avizele Banca Națională a Moldovei și reguli clare pentru băncile comerciale. „Vorbim de o birocrație care poate dura între 8 și 17 luni. Între timp, fermierii așteaptă, iar dacă mecanismul se blochează, protestele sunt inevitabile”, avertizează expertul.

O altă problemă majoră ține de lipsa lichidităților. Potrivit lui Rija, obligațiunile de stat nu pot fi utilizate direct pentru procurarea inputurilor agricole, iar fermierii vor depinde de bănci, care vor aplica discounturi. Astfel, pentru o obligațiune de un milion de lei, un fermier ar putea primi doar 800.000–900.000 de lei în numerar. „Cine pierde? Fermierul. Cine câștigă? Banca”, concluzionează economistul.