China ne vinde „fier” de sute de milioane. 8 din 10 excavatoare noi vin de acolo

Republica Moldova își modernizează rapid parcul de utilaje, iar importurile de tehnică specializată au devenit un barometru al investițiilor și al activității din construcții și infrastructură, arată o analiză semnată de economistul Iurie Rija. Potrivit datelor pentru perioada 2023–2025, pe piața locală au intrat 541 de unități de спецтехникă în valoare totală de 394,4 milioane de lei, cu o creștere puternică de la an la an.

Datele indică o accelerare clară a importurilor: de la 103 utilaje în 2023 (71,7 mln lei) la 187 în 2024 (146,5 mln lei), iar în 2025 s-a ajuns la 251 utilaje (176,2 mln lei). Per total, în trei ani, piața a crescut cu +143,7% la număr și +145,6% ca valoare, ceea ce sugerează o relansare a investițiilor și a cererii pentru echipamente în proiecte de infrastructură.

Structura importurilor este puternic concentrată pe două categorii: excavatoare și mini-excavatoare, care însumează aproape 99% din fluxul total. În perioada analizată au fost importate 340 de excavatoare în valoare de 311,3 mln lei – adică 62,8% din numărul total, dar 78,9% din valoare. Prețul mediu al unui excavator importat este estimat la 915,6 mii lei.

Mini-excavatoarele au totalizat 196 unități, în valoare de 79,5 mln lei (36,2% din număr și 20,2% din valoare), cu un preț mediu de 405,8 mii lei – de circa 2,3 ori mai ieftin decât un excavator clasic. Restul categoriilor (excavator-pogruzciк, excavator cu braț lung, cilindru compactor etc.) au avut importuri marginale.

O caracteristică-cheie a pieței este ponderea mare a utilajelor second-hand: 371 unități (68,6%) față de 170 utilaje noi (31,4%). Ca valoare, diferența e mai mică: second-hand-ul însumează 235,7 mln lei (59,8%), iar utilajele noi – 158,7 mln lei (40,2%). Prețul mediu al unei unități noi este de 933,5 mii lei, față de 635,4 mii lei pentru una second-hand.

Totuși, analiza arată o tendință clară: importurile de utilaje noi cresc mai repede. Dacă în 2023 au intrat doar 26 de utilaje noi, în 2025 au fost 98 – aproape de 4 ori mai multe. În același timp, utilajele second-hand au crescut de la 77 la 153.

În segmentul excavatoarelor noi, China este furnizorul principal: 81 de unități (80,2% din număr) și 97,9 mln lei (72,5% din valoare). Urmează volume mici din Polonia, Coreea, Marea Britanie, Japonia, țări UE, Danemarca și Turcia, cu diferențe mari de preț – de la segment bugetar până la utilaje premium.

Pe piața excavatoarelor second-hand, lider este Japonia – 105 unități (43,9%), urmată de Germania (31 unități) și alte state europene, inclusiv Olanda și Marea Britanie. Segmentul second-hand este mult mai fragmentat: 120 de companii au importat excavatoare folosite, față de 23 care au adus excavatoare noi.

Rija evidențiază că mini-excavatoarele au avut o dinamică mai rapidă decât excavatoarele clasice: în 2025 importul a urcat la 101 unități, după 57 în 2024 și 38 în 2023. În acest segment, China este tot lider la utilaje noi, dar cu o pondere mai mică (46,4%), ceea ce indică o concurență mai puternică din partea producătorilor europeni.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#excavator #importuri #china

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Acordul comercial dintre Uniunea Europeană și blocul sud-american Mercosur nu este doar o înțelegere politică, ci un șoc economic cu efecte directe asupra agriculturii din Republica Moldova, avertizează expertul în agribusiness Iurie Rija. Potrivit acestuia, Mercosur – cu o piață de circa 270 de milioane de consumatori – devine un gigant care, prin volum și costuri reduse, va dicta prețurile de referință la bursele europene, inclusiv pe Euronext, de care depinde și piața moldovenească.

Deși produsele agricole din America de Sud sunt cotate la CBOT Chicago în dolari, prețul real pentru regiunea noastră se formează la Euronext Paris. Odată cu eliminarea tarifelor vamale pentru porumb, soia, uleiuri vegetale și șroturi din Brazilia și Argentina, aceste volume vor intra masiv în porturile europene, în special în Spania și Olanda, punând presiune imediată pe cotațiile europene.

„Prețul la Giurgiulești nu se formează în vid. El este Matif minus cost logistic minus marja de risc. Dacă Euronext cade, automat cade și prețul la poarta fermierului din Cahul sau Edineț”, explică Rija.

Un factor-cheie este arbitrajul valutar. În timp ce exporturile Mercosur se fac în dolari, monedele Braziliei și Argentinei – realul și peso – s-au depreciat puternic. Asta le permite fermierilor sud-americani să scadă prețurile în dolari și să rămână profitabili în moneda locală, împingând în jos prețurile globale.

În același timp, navele Panamax care pleacă din portul Santos (Brazilia) au costuri logistice mult mai mici pe tonă decât barjele de pe Dunăre care duc marfa moldovenească spre Constanța. O scădere a tarifelor de navlu oceanic face ca porumbul brazilian să fie mai ieftin în Rotterdam decât cel moldovenesc livrat la CPT Constanța.

Efectul de substituție va lovi direct exporturile Moldovei. Marii procesatori europeni – ADM, Bunge, Cargill – vor compara porumbul din Mato Grosso cu cel din sudul Moldovei și vor alege marfa mai ieftină. Dacă porumbul brazilian ajunge mai ieftin în UE, cererea pentru marfa moldovenească scade, iar „basis-ul” de la Giurgiulești va fi forțat să se ajusteze în jos.

„Moldova nu pierde pentru că produce scump, ci pentru că vinde într-o piață unde prețul marginal e setat de navele Panamax, nu de barjele de pe Dunăre”, subliniază Rija.

O altă vulnerabilitate majoră este uleiul de soia. Argentina, lider mondial la exportul acestui produs, va putea livra cu taxe reduse în UE, afectând direct piața de uleiuri vegetale, inclusiv uleiul de floarea-soarelui, unul dintre pilonii agriculturii moldovenești.

În paralel, costurile de conformare la standardele UE apasă greu asupra fermierilor moldoveni, în timp ce produsele din Mercosur intră pe piață fără aceste costuri ascunse – pesticide mai ieftine, suprafețe uriașe și forță de muncă mai slab remunerată. „UE importă externalități pentru a menține prețuri scăzute la alimente în Berlin și Paris”, avertizează expertul.

Există totuși o potențială pârghie: standardele de mediu EUDR. Dacă Moldova reușește să implementeze rapid sisteme de trasabilitate și certificare „verde”, ar putea obține un premium de 5–10% față de marfa generică sud-americană.

Pe segmentul zootehnic, acordul riscă să lovească indirect și mai dur. Moldova a importat în 2023 carne în valoare de 73,5 milioane de dolari, în principal din Ucraina, Polonia, Spania și Germania. Dacă șrotul din Argentina intră mai ieftin în UE, costul furajelor va scădea, iar carnea europeană va deveni și mai competitivă, invadând piețele periferice, inclusiv Moldova.

„Pentru Republica Moldova, riscul este să devină o victimă colaterală într-un război de miliarde: UE își salvează industria auto și chimică oferind la schimb piața alimentară”, concluzionează Iurie Rija.