CNN: Noile tancuri ale Ucrainei nu vor echilibra balanţa. Putin este foarte degajat, aşteptându-se la un KURSK 2.0

30 Ian. 2023, 05:15
 // Categoria: Actual // Autor:  bani.md
30 Ian. 2023, 05:15 // Actual //  bani.md

Cei care speră că principalele tancuri de luptă donate de aliaţii NATO Ucrainei vor avea un impact imediat în războiul acesteia cu Rusia ar trebui să-şi ajusteze aşteptările, transmite CNN.

După ce s-a confirmat că îi vor fi livrate tancuri M-1 Abrams,  Leopard  şi Challenger, Kievul se confruntă acum cu realităţile logistice şi operaţionale ale încorporării unui sortiment de armuri grele foarte diferite şi complexe în unităţi de luptă eficiente.

Dar mai întâi, ucrainenii trebuie să ia în considerare termenul de livrare, transmite CNN

Chiar şi cele mai optimiste estimări susţin că va dura luni pentru ca tancurile să intre pe câmpul de luptă în număr pentru a face o mare diferenţă, în timp ce în cazul tancurilor Abrams ar putea trece mai mult de un an până când Ucraina va putea să le desfăşoare.

Secretarul de presă adjunct al Pentagonului, Sabrina Singh, a declarat joi că Statele Unite vor furniza Ucrainei o versiune avansată a lui Abrams, M1A2.

SUA nu „au aceste tancuri disponibile în stocurile noastre americane”, a spus ea, adăugând că va dura „luni pentru a le transfera” în Ucraina.

Mulţi analişti spun că ar face lucrurile mai uşoare pentru Ucraina să rămână cu un singur tip de tanc de transferat şi asta face decizia Germaniei de a permite să fie transferate mai multe tancuri Leopard.

Tancurile de luptă principale moderne sunt piese complicate de arme. Arătând formidabil şi robust în exterior, o mare parte din eficienţa lor pe câmpul de luptă se rezumă la sistemele electronice şi computerizate sofisticate la baza lor.

Întreţinerea tancurilor, repararea acestora şi furnizarea pieselor necesare necesită o pregătire detaliată, de la echipajele din vehicule până la traseul logistic care le sprijină, la sute sau poate mii de mile de linia frontului în estul Ucrainei.

Deoarece Abrams este fabricat american, are „o coadă logistică foarte lungă care se întinde până în SUA”, a spus Drew Thompson, cercetător principal în vizită la Şcoala de Politici Publice Lee Kuan Yew de la Universitatea Naţională din Singapore.

Componentele cheie care se uzează sau sunt deteriorate în luptă ar trebui înlocuite cu piese americane, care ar trebui trimise la un depozit de reparaţii din Ucraina sau, eventual  din Polonia, care este gata să primească la rândul ei tancuri Abrams.

Thompson a spus că Pentagonul este bun în rezolvarea problemelor logistice dificile, „dar riscul este mare atât pentru SUA, cât şi pentru Ucraina”.

Gândiţi-vă câtă propagandă va face preşedintele rus Vladimir Putin când vor apărea imagini cu tancuri americane grav avariate  pe un câmp de luptă ucrainean.

Potrivit lui Drummond, care este consilier al producătorului de tancuri germane, peste 4.000 de tancuri Leopard sunt în serviciul armatelor europene. „Piesele de schimb sunt uşor disponibile din mai multe surse”, a spus el.

„Este cu siguranţă de preferat să poţi sprijini tancurile Leopard  de la o bază logistică europeană”, a spus Thompson.

Alte ţări NATO cu tancuri Leopard în arsenale includ Polonia, Grecia, Spania, Turcia, Ungaria, Danemarca, Portgual, Norvegia, Slovacia şi Republica Cehă. Solicitanţii NATO, Suedia şi Finlanda au, de asemenea, un număr substanţial de tancuri Leopard.

Drummond oferă, de asemenea, o perspectivă istorică asupra motivului pentru care cifrele sunt atât de importante din cel de-al Doilea Război Mondial, când tancurile Sherman fabricate în SUA s-au confruntat cu tancurile Tiger germane.

„Tigerul a fost cuantificabil mai bun decât Sherman în multe zone. Dar Sherman a fost destul de bun”, a spus el.

„Ceea ce i-a oferit cu adevărat un avantaj lui Sherman a fost că a fost conceput pentru a fi uşor de produs. Cu 49.234 de tancuri Sherman fabricate faţă de 1.347 tancuri germane Tiger, s-ar părea că cantitatea a depăşit calitatea”, a spus Drummond.

Există teama că Rusia ar putea învinge Ucraina în bătălii în care vor fi implicate tancuri.

Rusia produce între 200 şi 500 de tancuri pe an. Potrivit statisticilor, Rusia are peste 10,000 de tancuri, care includ o varietate de tancuri T-72, 3,000 de tancuri T-80 şi 200 de tancuri T-90, plus aproximativ câteva zeci de tancuri T-14 Armata de ultima generaţie.

Vladimir Putin era la universitatea din Moscova în momentul când Occidentul anunţa că va livra tancuri moderne Ucrainei. Dictatorul rus s-ar părea că era degajat.

Ştie că în bătălia de la Kursk din 1943, Armata Roşie dotată cu  5,128 de tancuri T-34 şi T-70 a  putut nimici armata nazistă care avea 2,928 tancuri Tiger I, Panzer III, Elefant, Panzer IV şi Panther cu tehnologie net superioară.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

Realitatea Live

07 Mart. 2026, 11:14
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
07 Mart. 2026, 11:14 // Actual //  Ursu Victor

Modelul economic al regiunii din stânga Nistrului se confruntă cu dificultăți tot mai mari, iar situația bugetară indică probleme structurale serioase. Concluzia aparține expertului în politici economice de la IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță, prezentată în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță” din 6 martie 2026.

Potrivit economistului, între cele două maluri ale Nistru există diferențe majore în ceea ce privește structura bugetară, veniturile și cheltuielile publice. Pe malul drept al râului, bugetul public este format din mai multe componente – bugetul de stat, bugetele autorităților publice locale, bugetul asigurărilor sociale și cel al asigurărilor medicale. În schimb, în regiunea din stânga Nistrului există doar bugetul regional și bugetele locale, fără bugete separate pentru asigurări sociale sau medicale.

Un alt aspect semnalat de expert este lipsa de transparență privind executarea bugetului în regiune. Dacă pe malul drept datele privind veniturile și cheltuielile sunt publice, în stânga Nistrului aceste informații nu sunt făcute publice.

Pentru anul 2026, autoritățile autoproclamate din regiune au planificat venituri bugetare mai mici decât cele din 2024 și 2025, iar cheltuielile planificate sunt, de asemenea, în scădere. „Deficitul bugetar este foarte mare – aproape jumătate din bugetul regiunii este acoperit din deficit”, a declarat Veaceslav Ioniță.

Potrivit economistului, modul în care este acoperit deficitul bugetar rămâne secretizat. El presupune însă că o parte importantă a acestuia ar putea proveni din diferențele legate de prețul gazelor naturale. În regiune, gazul este vândut la prețuri foarte mici – între 1,7 ruble pentru populație și până la 5 ruble pentru agenții economici, în timp ce costurile de transport și distribuție sunt de aproximativ 0,5 ruble.

Comparativ cu malul drept, deficitul bugetar al regiunii din stânga Nistrului raportat la PIB este de aproximativ trei ori mai mare. Dacă în Republica Moldova deficitul este acoperit în principal din împrumuturi, în regiunea transnistreană acesta provine din surse care nu sunt făcute publice.

Diferențe importante apar și în ceea ce privește veniturile bugetare pe cap de locuitor. În 2015, acestea erau de 15,3 mii lei pe malul drept și 12 mii lei pe malul stâng. În 2025, veniturile au ajuns la 51,6 mii lei în dreapta Nistrului și la 18,1 mii lei în stânga. Pentru 2026 sunt estimate aproximativ 57 mii lei pe cap de locuitor pe malul drept și doar 14,8 mii lei pe malul stâng. Astfel, veniturile bugetare pe cap de locuitor sunt în prezent de aproape patru ori mai mari în dreapta Nistrului.

În același timp, presiunea fiscală este semnificativ mai mică în regiunea transnistreană. Dacă în Republica Moldova veniturile bugetare reprezintă aproximativ 35% din PIB, în stânga Nistrului acestea sunt de circa 20%. De asemenea, regiunea nu aplică TVA, principala sursă de venit a bugetului Republicii Moldova.

Diferențe majore se observă și în nivelul cheltuielilor publice pe cap de locuitor. În 2015 acestea erau de 16,3 mii lei pe malul drept și de 22,5 mii lei pe malul stâng. În 2025, cheltuielile au ajuns la 59,2 mii lei pe malul drept, în timp ce în stânga Nistrului au fost de 25,5 mii lei. Pentru 2026 sunt estimate cheltuieli de 66,1 mii lei pe cap de locuitor în dreapta Nistrului și doar 24,8 mii lei în stânga.

„În ultimii zece ani, pe malul drept cheltuielile publice pe cap de locuitor au crescut de peste patru ori, în timp ce în stânga Nistrului au rămas practic la același nivel”, a subliniat expertul.

Veaceslav Ioniță mai afirmă că, în trecut, nivelul mai ridicat al cheltuielilor pe cap de locuitor în regiune era posibil deoarece deficitul bugetar era acoperit din surse externe sau neclare. În prezent însă, acest model nu mai funcționează. La o populație estimată la aproximativ 300 de mii de locuitori, regiunea cheltuie de circa trei ori mai puțin decât malul drept.

În ultimii doi ani, diferențele s-au accentuat. Dacă pe malul drept economia s-a stabilizat, inflația a revenit la niveluri normale, iar cheltuielile guvernamentale pe cap de locuitor au crescut cu aproximativ 12%, în stânga Nistrului acestea au scăzut cu circa 27%.

„Acești doi ani sunt cei mai dramatici pentru malul stâng al Nistrului”, a concluzionat Veaceslav Ioniță.

Potrivit expertului, singurul domeniu în care regiunea transnistreană a investit mai mult decât malul drept este infrastructura rutieră. În ultimii zece ani, malul drept a alocat aproximativ 0,9% din PIB pentru reparația drumurilor, în timp ce în stânga Nistrului acest indicator a fost de aproximativ 1,2%.

În concluzie, economistul susține că modelul economic al regiunii din stânga Nistrului nu mai funcționează în parametrii anteriori. Veniturile bugetare sunt în scădere, cheltuielile se reduc, iar o parte semnificativă a acestora continuă să fie acoperită din surse netransparente, ceea ce pune sub semnul întrebării sustenabilitatea financiară a regiunii.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!