Companiile din UE au plătit 3 miliarde de euro taxe în Rusia într-un an

Kremlinul a primit aproximativ 3 miliarde de euro în taxe de la companiile din Uniunea Europeană care își desfășoară activitatea în Rusia, potrivit unui raport al organizațiilor non-guvernamentale B4Ukraine și Squeezing Putin, citat de Politico. Datele provin și de la Institutul Școlii de Economie din Kiev.

Studiul a analizat 1600 de companii străine care activează în Rusia, dintre care mai mult de 900 provin din țările G7 și Uniunea Europeană, state aliate ale Ucrainei. „930 de companii din G7 și UE au fost cei mai mari plătitori de impozit pe profit în Rusia. Dintre primele 20 de plătitori de taxe, 16 sunt din G7 și UE”, se menționează în raport.

În ceea ce privește companiile din Uniunea Europeană, raportul menționează cel puțin 827 de firme, cu o cifră de afaceri totală de 81,4 miliarde de dolari (79 miliarde de euro), în scădere față de anul 2022, când cifra de afaceri a fost de 111,4 miliarde de dolari. Totuși, plățile lor fiscale pe profit au rămas la nivelul de 3 miliarde de dolari, se arată în documentul intitulat „Companii care susțin războiul Rusiei în Ucraina”.

Printre cei mai mari plătitori de taxe europeni din Rusia se numără companiile franceze Leroy Merlin și Auchan, elvețiana Nestlé, precum și retailerii germani Metro și Globus. În 2025, cota de impozitare a profitului în Rusia va crește de la 20% la 25%, ceea ce va duce la o majorare a contribuției financiare a companiilor occidentale în sprijinul agresiunii rusești împotriva Ucrainei, subliniază Politico.

Anterior, Newsweek, referindu-se la datele grupului B4Ukraine și ale Institutului Școlii de Economie din Kiev (KSE), a raportat că în 2023, companiile americane din Rusia au plătit 1,2 miliarde de dolari sub formă de impozit pe profit. Fostul ambasador al SUA în Rusia și profesor la Universitatea Stanford, Michael McFaul, a numit acțiunile companiilor care continuă să opereze în Rusia „imorale și rușinoase”.

De asemenea, Newsweek a amintit că firmele străine care doresc să părăsească piața rusă se confruntă cu condiții dure impuse de autoritățile ruse, printre care un „impozit pe ieșire” de 15% și un discount de 50% în cazul vânzării activelor. Potrivit publicației, doar între ianuarie și martie 2024, „impozitul pe ieșire” a adus bugetului rus 385 de milioane de dolari.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#taxe #UE #Kremlin #Rusia

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Italia continuă să atragă atenția lumii cu ofertele sale spectaculoase de case la prețul de un euro, dar în spatele acestor anunțuri se ascund costuri uriașe, birocrație sufocantă și lipsa infrastructurii. Deși ideea pare ideală pentru cei care visează la o casă în Toscana sau Sardinia, realitatea este mult mai complicată, arată o analiză realizată de Meduza, Politico și Financial Times.

Italia trece prin cea mai gravă criză demografică din istorie, cu o scădere constantă a populației de peste 16 ani. Rata natalității se află la un nivel minim istoric, iar tinerii educați părăsesc țara în căutarea unor salarii mai bune în alte state europene. Premierul Giorgia Meloni a aprobat un plan de 500.000 de vize pentru muncitori extracomunitari, pentru a compensa lipsa forței de muncă din agricultură și turism. Satele din Sardinia și din sudul Italiei sunt cele mai afectate: școlile și spitalele se închid, magazinele dispar, iar în multe localități singura sursă de venit a rămas turismul sezonier.

Programul „Case pentru un euro” a fost lansat de mai multe comune italiene pentru a repopula zonele depopulate. În teorie, oricine poate cumpăra o casă cu un euro, dar în realitate costurile de renovare pot ajunge la 200.000–600.000 de euro. Majoritatea caselor scoase la vânzare se află în stare avansată de degradare, fără acoperiș, apă sau electricitate. Autoritățile impun cumpărătorilor să restaureze imobilul în termene scurte, iar neîndeplinirea obligațiilor duce la pierderea banilor și la anularea tranzacției. În plus, un euro este doar prețul de pornire la licitație, iar în unele cazuri ofertele finale pornesc de la 6.000 de euro. Cumpărătorii trebuie să depună și un depozit de garanție, care nu este returnat dacă lucrările nu sunt finalizate.

Pentru străini, situația este și mai complicată: achiziția unei case nu oferă drept de rezidență în Italia sau în Uniunea Europeană. După victoria lui Donald Trump în SUA, comuna Ollolai din Sardinia a lansat o campanie pentru atragerea americanilor, promițând o viață liniștită „pe insula paradisului”. Un an mai târziu, niciun imobil nu fusese vândut. Între 2018 și 2024, doar zece case din Ollolai au fost cumpărate și restaurate. Localnicii sperau la un val de nomazi digitali și artiști, însă puțini s-au încumetat să investească zeci de mii de euro într-un sat fără infrastructură.

Există însă și povești cu final fericit. Fotografa spaniolă Ivo Rovira a cumpărat un imobil în Sardinia, l-a restaurat și a deschis un mic restaurant local. „Nu ne simțim turiști, ci armunjini adevărați”, spune ea. Americanii Tam și Gary Holm din Los Angeles au reușit să cumpere o casă în Sicilia după mai multe încercări, investind în total 160.000 de euro. „M-am îndrăgostit de oamenii de aici. Sunt prietenoși, ospitalieri, și orașul, deși mic, e plin de viață”, a declarat Holm pentru Business Insider.

Deși programul a atras atenția internațională, infrastructura precară, birocrația și costurile ascunse continuă să-i descurajeze pe cumpărători. Economiștii avertizează că depopularea satelor italiene riscă să provoace un nou val de criză economică în regiunile rurale, iar fără investiții serioase, nici măcar casele de un euro nu mai pot salva satele care dispar.