Concurent vertiginos pentru Louis Vuitton! Conglomeratul de lux Richemont achiziționează casa belgiană Delvaux

Conglomeratul elvețian de lux Richemont va continua să-și extindă imperiul de marochinărie prin achiziționarea casei belgiene de marochinărie de lux, Delvaux.

The Belgian Maison a fost deținută anterior de frații miliardari din Hong Kong, Victor și William Fung, în parteneriat cu compania de investiții de stat din Singapore Temasek.

Delvaux, cunoscută de cunoscătorii de modă drept cea mai veche casă de marochinărie de lux din lume, este o adevărată bijuterie. Potrivit unui comunicat de presă Richemont:

„Delvaux a fost primul care a depus un brevet oficial pentru o geantă de mână din piele și poate fi numit astfel inventatorul geantei moderne de lux”.

Richemont crede că prin această achiziție, Delvaux va fi mai bine poziționată pentru următoarea sa etapă de dezvoltare.

The Jing Take: Această achiziție este câștigătoare și credem că ambele părți au intrat în ea intenționând să construiască un parteneriat de lungă durată.

Prin extinderea portofoliului său de articole din piele, Richemont a făcut o mișcare strategică care va acorda conglomeratului elvețian puterea de a concura mai ușor cu LVMH. Având în vedere că imperiul lui Bernard Arnault are o poziție mai dominantă în articole și accesorii din piele de înaltă calitate, mișcarea lui Richemont arată că este serioasă consolidarea afacerilor.

Această achiziție urmează unui joint-venture cu Alibaba pentru a investi 1,1 miliarde de dolari în Farfetch și arată că Richemont urmărește expansiunea pe piața chineză. Având în vedere că chinezilor le place să se bucure de bijuterii, genți și mici accesorii din piele, această achiziție Delvaux pare să se potrivească.

Între timp, Delvaux își poate consolida și mai mult poziția pe piață, obținând acces la o demografie tânără, globală, care apreciază moștenirea și măiestria mărcii.

#delvaux #richemont #LVMH #achizitie #lux

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Ministerul Finanțelor avertizează, în analiza riscurilor bugetar-fiscale, că Termoelectrica rămâne una dintre cele mai sensibile vulnerabilități ale statului, în pofida faptului că a raportat profit în 2024. Compania este cel mai mare producător de stat de energie termică și electrică din Republica Moldova și furnizează aproximativ 15% din energia electrică a țării și asigură încălzirea centralizată pentru circa 80% din populația municipiului Chișinău.

Termoelectrica a fost creată în 2015, prin fuziunea a trei întreprinderi municipale, moștenind datorii financiare semnificative și o infrastructură îmbătrânită. Compania operează trei centrale de cogenerare, vinde energia electrică către Energocom și livrează direct agent termic consumatorilor din capitală.

Potrivit documentului Ministerului Finanțelor, pentru perioada 2024–2028 a fost aplicat un test de stres care arată că, deși unele modernizări au îmbunătățit eficiența, provocările structurale rămân majore, în special necesarul ridicat de investiții și riscurile asociate ciclului de viață al activelor. Un element cheie semnalat este faptul că ratele de lichiditate „par sănătoase”, însă această imagine este în mare parte artificială.

Ministerul explică faptul că indicatorii de lichiditate sunt îmbunătățiți prin reclasificarea arieratelor vechi, în special a celor 1,3 miliarde de lei datorate către Moldovagaz”, ca datorii pe termen lung. Această mutare reduce datoriile curente și „cosmetizează” indicatorii financiari, fără a rezolva problema de fond.

Testele de stres mai arată o expunere ridicată la riscul valutar. Majoritatea împrumuturilor actuale și viitoare sunt denominate în valută, iar o simplă depreciere a leului ar putea majora pierderile companiei cu circa 90 de milioane de lei. Într-un scenariu combinat – șoc de PIB, curs de schimb și rată a dobânzii – pierderile ar putea crește cu încă 120 de milioane de lei, ceea ce ar genera o presiune fiscală semnificativă.

În paralel, Termoelectrica se confruntă cu scăderea cererii de încălzire urbană, determinată de tendințele demografice din Chișinău și de eficientizarea energetică a clădirilor noi. În același timp, infrastructura învechită reduce fiabilitatea operațională, limitând capacitatea companiei de a-și crește veniturile într-un mod sustenabil.

Ministerul Finanțelor identifică patru riscuri majore pentru buget: dependență bugetară implicită: rolul critic al companiei în sezonul rece o transformă într-un risc fiscal „de facto”, orice avarie majoră putând genera necesitatea unui sprijin bugetar imediat, criza infrastructurii amânată: deși este planificată construcția unei noi centrale de 55 MW cu finanțare de la Banca Mondială, proiectul nu este așteptat înainte de 2027, lăsând o perioadă de expunere critică, politica tarifară cvasi-fiscală: tarifele reglementate de ANRE pot fi întârziate sau limitate din motive sociale și politice, generând costuri nerecuperate care se transformă în pasive ascunse și structură de capital împovărată: datoriile moștenite limitează capacitatea de finanțare și pot amâna modernizarea infrastructurii critice.