CSI - „arma” lui Putin de a controla fostele republici unionale. Nantoi: CSI a murit și hoitul lui oleacă mai pute

CSI a murit și hoitul lui oleacă mai pute. Faptul că, în 2012, fostul premier Filat a semnat Acordul de Liber Schimb în cadrul CSI n-a încurcat rușilor să ne impună embargouri, potrivit deputatului PAS, Oazu Nantoi.

În opinia deputatului, în relațiile cu fostele republici unionale, rușii primii sfidează tot ce ar putea fi numit norme de drept internațional.

Uniunea Euroasiatică este un proiect neconvingător și neatrăgător. Astăzi însă Federația Rusă neagă suveranitatea Ucrainei și dorește să mențină această țară sub control geopolitic. Atunci când Kremlinul înaintează ultimatum că Alianța Nord-Atlantică trebuie să ofere garanții în scris că Ucraina nu va adera la NATO, se urmăresc cel puțin trei scopuri: ruinarea imaginii Alianței, demoralizarea Ucrainei și întoarcerea acesteia sub controlul Moscovei, în baza acordurilor de la Mink, care au fost semnate în condițiile când Rusia ținea pistolul la tâmpla Ucrainei, ucigând zi de zi sute de soldați ucraineni”, a explicat Nantoi.

Deputatul a declarat, într-un interviu pentru jurnal.md, că Republica Moldova este ținută de Rusia în calitate de „model pozitiv” pentru Ucraina.

În decembrie, când marioneta rusească Krasnoselski i-a trimis o scrisoare doamnei președinte, propunând reluarea negocierilor în formatul 5+2, Dmitri Kozak chiar a tras o fugă la Viena, la OSCE, promovând aceeași idee. Asta înseamnă că Rusia dorește să impună Ucrainei îngenuncheate acest model, dar se pare că ucrainenii au învățat din greșelile noastre. Și aici nu văd rostul de ce Rusia ar trebui să atace și R. Moldova. Nu cred că trebuie să intrăm în panică, deoarece în acestă conflagrație ținta este Ucraina”, a punctat Nantoi.

#Nantoi #CSI #Rusia

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Italia continuă să atragă atenția lumii cu ofertele sale spectaculoase de case la prețul de un euro, dar în spatele acestor anunțuri se ascund costuri uriașe, birocrație sufocantă și lipsa infrastructurii. Deși ideea pare ideală pentru cei care visează la o casă în Toscana sau Sardinia, realitatea este mult mai complicată, arată o analiză realizată de Meduza, Politico și Financial Times.

Italia trece prin cea mai gravă criză demografică din istorie, cu o scădere constantă a populației de peste 16 ani. Rata natalității se află la un nivel minim istoric, iar tinerii educați părăsesc țara în căutarea unor salarii mai bune în alte state europene. Premierul Giorgia Meloni a aprobat un plan de 500.000 de vize pentru muncitori extracomunitari, pentru a compensa lipsa forței de muncă din agricultură și turism. Satele din Sardinia și din sudul Italiei sunt cele mai afectate: școlile și spitalele se închid, magazinele dispar, iar în multe localități singura sursă de venit a rămas turismul sezonier.

Programul „Case pentru un euro” a fost lansat de mai multe comune italiene pentru a repopula zonele depopulate. În teorie, oricine poate cumpăra o casă cu un euro, dar în realitate costurile de renovare pot ajunge la 200.000–600.000 de euro. Majoritatea caselor scoase la vânzare se află în stare avansată de degradare, fără acoperiș, apă sau electricitate. Autoritățile impun cumpărătorilor să restaureze imobilul în termene scurte, iar neîndeplinirea obligațiilor duce la pierderea banilor și la anularea tranzacției. În plus, un euro este doar prețul de pornire la licitație, iar în unele cazuri ofertele finale pornesc de la 6.000 de euro. Cumpărătorii trebuie să depună și un depozit de garanție, care nu este returnat dacă lucrările nu sunt finalizate.

Pentru străini, situația este și mai complicată: achiziția unei case nu oferă drept de rezidență în Italia sau în Uniunea Europeană. După victoria lui Donald Trump în SUA, comuna Ollolai din Sardinia a lansat o campanie pentru atragerea americanilor, promițând o viață liniștită „pe insula paradisului”. Un an mai târziu, niciun imobil nu fusese vândut. Între 2018 și 2024, doar zece case din Ollolai au fost cumpărate și restaurate. Localnicii sperau la un val de nomazi digitali și artiști, însă puțini s-au încumetat să investească zeci de mii de euro într-un sat fără infrastructură.

Există însă și povești cu final fericit. Fotografa spaniolă Ivo Rovira a cumpărat un imobil în Sardinia, l-a restaurat și a deschis un mic restaurant local. „Nu ne simțim turiști, ci armunjini adevărați”, spune ea. Americanii Tam și Gary Holm din Los Angeles au reușit să cumpere o casă în Sicilia după mai multe încercări, investind în total 160.000 de euro. „M-am îndrăgostit de oamenii de aici. Sunt prietenoși, ospitalieri, și orașul, deși mic, e plin de viață”, a declarat Holm pentru Business Insider.

Deși programul a atras atenția internațională, infrastructura precară, birocrația și costurile ascunse continuă să-i descurajeze pe cumpărători. Economiștii avertizează că depopularea satelor italiene riscă să provoace un nou val de criză economică în regiunile rurale, iar fără investiții serioase, nici măcar casele de un euro nu mai pot salva satele care dispar.