De-a dreptul uluitor! 24.000 de euro pentru o noapte într-un hotel la Roma

Cel mai nou hotel de tip „boutique”, cu vedere la grădina privată a palatului Borghese, a fost inaugurat recent în inima Romei.

Palazzo Vilòn din Roma este disponibil pentru închiriere începând de la 24.000 de euro pe noapte, anunță compania Shedir Collection, care administrează micul palat precum și alte proprietăți exclusiviste din Roma și Capri.

Lipit de hotelul cu același nume deschis în 2018 în Palazzo Borghese, Palazzo Vilòn ocupă aripa de sud-vest a clădirii și se întinde pe 1000 de metri pătrați. Dispune de trei apartamente opulente, o sală de mese cu 40 de locuri, un centru spa privat cu saună și baie turcească, o sală de sport și o piscină interioară încălzită, precum și o superbă grădină de citrice, presărată cu statui istorice.

Unul dintre apartamente – și cel mai mare – se află la primul etaj, un al doilea ocupă fosta capelă de la mezanin, iar al treilea se bucură de vedere panoramică la curtea interioară a marelui Palazzo Borghese. Interioarele au fost redecorate de către Giampiero Panepinto din Milano, arhitectul „de casă” al Shedir Collection, cel care a refăcut și Palazzo Tiberio, proprietatea grupului din Capri.

Oaspeții Palazzo Vilòn vor beneficia de servicii exclusiviste, ce includ un majordom, propriul bucătar, cinema și multe altele. Două intrări asigură accesul în palat – cea principală de pe Via di Ripetta și încă una, rezervată oaspeților care doresc un plus de discreție, pe Largo della Fontanella di Borghese.

Punctul de atracție al proprietății este, fără îndoială, Galleria degli Specchi, cunoscută și sub numele de Camera Oglinzilor, încadrate în rame stucco pictate cu heruvimi. Și pardoseala sălii iese în evidență datorită mozaicului de marmură încrustată, realizat dintr-o combinație de mai multe tipuri de marmură: de Carrara, Bardiglio, Marquina sau marmură galbenă Siena.

Clădirea aparținând familiei Borghese datează de la mijlocul secolului al XVI-lea, o parte a acesteia fiind la un moment dat cedată călugărițelor din ordinul Fiicele Crucii, care au înființat aici prima Școală pentru Fete Sărace.

Prințesa Adelaide (după numele căreia a fost botezat și restaurantul hotelului) este cea care a dorit să creeze o instituție pentru fetele mai puțin norocoase, unde acestea să poată primi o educație care să le pregătească pentru un viitor mai bun. Școala a fost ulterior donată călugărițelor franceze, care au deținut dreptul de proprietate până acum câțiva ani, când a revenit deținătorilor de drept, descendenții familiei Borghese.

#hotel #Roma #pret

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Italia continuă să atragă atenția lumii cu ofertele sale spectaculoase de case la prețul de un euro, dar în spatele acestor anunțuri se ascund costuri uriașe, birocrație sufocantă și lipsa infrastructurii. Deși ideea pare ideală pentru cei care visează la o casă în Toscana sau Sardinia, realitatea este mult mai complicată, arată o analiză realizată de Meduza, Politico și Financial Times.

Italia trece prin cea mai gravă criză demografică din istorie, cu o scădere constantă a populației de peste 16 ani. Rata natalității se află la un nivel minim istoric, iar tinerii educați părăsesc țara în căutarea unor salarii mai bune în alte state europene. Premierul Giorgia Meloni a aprobat un plan de 500.000 de vize pentru muncitori extracomunitari, pentru a compensa lipsa forței de muncă din agricultură și turism. Satele din Sardinia și din sudul Italiei sunt cele mai afectate: școlile și spitalele se închid, magazinele dispar, iar în multe localități singura sursă de venit a rămas turismul sezonier.

Programul „Case pentru un euro” a fost lansat de mai multe comune italiene pentru a repopula zonele depopulate. În teorie, oricine poate cumpăra o casă cu un euro, dar în realitate costurile de renovare pot ajunge la 200.000–600.000 de euro. Majoritatea caselor scoase la vânzare se află în stare avansată de degradare, fără acoperiș, apă sau electricitate. Autoritățile impun cumpărătorilor să restaureze imobilul în termene scurte, iar neîndeplinirea obligațiilor duce la pierderea banilor și la anularea tranzacției. În plus, un euro este doar prețul de pornire la licitație, iar în unele cazuri ofertele finale pornesc de la 6.000 de euro. Cumpărătorii trebuie să depună și un depozit de garanție, care nu este returnat dacă lucrările nu sunt finalizate.

Pentru străini, situația este și mai complicată: achiziția unei case nu oferă drept de rezidență în Italia sau în Uniunea Europeană. După victoria lui Donald Trump în SUA, comuna Ollolai din Sardinia a lansat o campanie pentru atragerea americanilor, promițând o viață liniștită „pe insula paradisului”. Un an mai târziu, niciun imobil nu fusese vândut. Între 2018 și 2024, doar zece case din Ollolai au fost cumpărate și restaurate. Localnicii sperau la un val de nomazi digitali și artiști, însă puțini s-au încumetat să investească zeci de mii de euro într-un sat fără infrastructură.

Există însă și povești cu final fericit. Fotografa spaniolă Ivo Rovira a cumpărat un imobil în Sardinia, l-a restaurat și a deschis un mic restaurant local. „Nu ne simțim turiști, ci armunjini adevărați”, spune ea. Americanii Tam și Gary Holm din Los Angeles au reușit să cumpere o casă în Sicilia după mai multe încercări, investind în total 160.000 de euro. „M-am îndrăgostit de oamenii de aici. Sunt prietenoși, ospitalieri, și orașul, deși mic, e plin de viață”, a declarat Holm pentru Business Insider.

Deși programul a atras atenția internațională, infrastructura precară, birocrația și costurile ascunse continuă să-i descurajeze pe cumpărători. Economiștii avertizează că depopularea satelor italiene riscă să provoace un nou val de criză economică în regiunile rurale, iar fără investiții serioase, nici măcar casele de un euro nu mai pot salva satele care dispar.