Nelson Mandela a fost întrebat odată de ce încă mai întreţinea relaţii cu Fidel Castro şi Yasser Arafat, dictatori care fuseseră catalogaţi de terorişti de către puterile occidentale. Veneratul om de stat sud-african a răspuns că a fost o greşeală „să credem că duşmanii lor ar trebui să fie duşmanii noştri”.
Această poziţie a caracterizat în mare măsură răspunsul unor naţiuni africane la războiul dintre Rusia şi Ucraina. De-a lungul continentului african, mulţi par să ezită să-şi rişte propria securitate, investiţiile străine şi comerţul prin sprijinirea unei părţi în acest conflict.
Deşi a existat o condamnare pe scară largă a atacurilor asupra civililor ucraineni şi asupra propriilor cetăţeni care fug din zona de război – din ţări precum Ghana, Nigeria, Kenya – a existat un răspuns mult mai mut din partea unor naţiuni cheie africane.
Ţările de pe continent se găsesc într-o poziţie delicată şi nu vor dori să se lase atrase în bătălii proxy, spune Remi Adekoya, lector asociat la Universitatea din York din Anglia.
„Există o fire puternică de gândire în diplomaţia africană care spune că statele africane ar trebui să menţină principiul non-interferenţei şi, astfel, nu ar trebui să se lase prinse în războaie proxy între Est şi Vest. Aşa cum unele state au fost prinse în războaiele proxy din timpul Războiului Rece, de exemplu”, a declarat Adekoya pentru CNN.
O voce influentă care a arătat clar că nu va face un inamic din liderul rus Vladimir Putin este preşedintele sud-african Cyril Ramaphosa.
În timp ce s-a adresat joi parlamentului ţării sale, el a spus: „Poziţia noastră este foarte clară… există cei care insistă că ar trebui să luăm o poziţie foarte contradictorie împotriva Rusiei, să spunem. Şi abordarea pe care am ales să o adoptăm. .. este că insistăm că ar trebui să existe dialog”.
După ce a lansat iniţial o declaraţie prin care cere Rusiei să-şi retragă imediat forţele din Ucraina, Africa de Sud a aruncat de atunci vina pentru război direct către NATO pentru că a luat în considerare aderarea Ucrainei la alianţa militară împotriva căreia Rusia este împotriva.
„Războiul ar fi putut fi evitat dacă NATO ar fi ascultat de-a lungul anilor avertismentele din rândul propriilor lideri şi oficiali, că expansiunea sa spre est ar duce la o mai mare instabilitate în regiune”.
Fostul preşedinte sud-african Jacob Zuma a emis anterior o declaraţie în care spunea că Rusia „s-a simţit provocată”.
„Putin a fost foarte răbdător cu forţele occidentale. El a fost foarte clar cu privire la opoziţia sa faţă de extinderea spre est a… NATO în Ucraina… şi este la curent cu privire la ameninţarea militară reprezentată de prezenţa Rusiei. Pare justificat că Rusia s-a simţit provocată”, a spus Zuma într-o declaraţie emisă de fundaţia sa pe 6 martie.
Multe dintre ţările care s-au abţinut de la votul ONU sunt regimuri autoritare. Ei văd decizia unilaterală a lui Putin de a invada Ucraina ca pe o demonstraţie de putere şi ego pe care le pot aprecia şi cu care se pot alinia, a declarat pentru CNN Yetunde Odugbesan-Omede, analist politic şi profesor la Farmingdale State College din New York.
Unul dintre cei care s-au pronunţat în mod proeminent în sprijinul liderului rus este locotenentul general Muhoozi Kainerugaba, fiul influent al preşedintelui ugandez Yoweri Museveni.
Tatăl său a condus Uganda cu o mână de fier timp de 36 de ani şi au existat speculaţii că Kainerugaba ar fi un viitor succesor atunci când Museveni, în vârstă de 78 de ani, va renunţa la putere.
Kainerugaba a postat pe Twitter că: „Majoritatea omenirii (care sunt non-albe) sprijină poziţia Rusiei în Ucraina. Putin are perfectă dreptate!”
Unele ţări africane au ezitat, de asemenea, să vorbească împotriva Rusiei, deoarece doresc să „şi menţină opţiunile deschise dacă se confruntă cu ameninţări existenţiale sau cu un fel de revoluţie în propria lor ţară în viitor”, a spus Adekoya.
„Au văzut că Putin îl menţine pe Assad la putere în Siria pentru că, dacă nu ar fi intervenţia Rusiei, regimul lui Assad ar fi căzut cu mult timp în urmă”, a adăugat el.
