Pe măsură ce războiul lui Putin împotriva Ucrainei se prelungește, Rusia se confruntă acum cu perspectiva reală a înfrângerii.

Urmează încă săptămâni și luni dificile pentru Ucraina și nu putem ignora în totalitate posibilitatea unei escaladări încă și mai periculoase în război. Dar Putin nu a reușit să-și atingă obiectivele inițiale și acum pare să nu atingă obiectivul său secundar și mult mai modest de a captura Donbasul. Războiul s-a transformat într-o afacere prelungită. Aceasta în sine este o înfrângere pentru ruși, notează istoricul Sergey Radchenko în The Spectator.

Umilirea Rusiei în Ucraina are beneficii nespuse, nu în ultimul rând pentru Rusia însăși. Ani de zile s-a spus că Rusia trebuie să fie tratată cu mănuși pentru că, dacă nu, se va supăra că și-a pierdut statutul de mare putere. Prăbușirea sovietică, s-a spus, a fost o catastrofă teribilă din care rușii suferinzi și amărâți nu și-au revenit niciodată. Deci trebuie respectați. Ei trebuie să stea înalți și mândri. Doamne ferește dacă sunt umiliți pentru că cine știe ce vor face.

Prăbușirea sovietică a fost, fără îndoială, o experiență traumatizantă. A existat sărăcie și mizerie și haos și o reacție de extremă dreapta. Naționaliștii turbați s-au adunat sub stindardul lor revanșist. Și apoi Rusia a invadat Cecenia într-o încercare brutală de a-și recupera mândria pătată.

În 1991, mulți ruși aveau sentimentul că URSS nu a fost atât de mult învinsă, ci mai degrabă s-a prăbușit sub propria greutate, notează Radchenko. Prea mulți au refuzat să accepte că prăbușirea sovietică a fost rezultatul anilor de proastă administrare economică și de orgoliu imperial – așa că au căutat în schimb trădători. Mihail Gorbaciov, în special, a fost remarcat pentru naivitatea sa, dacă nu pentru răutate. În jocul de schimbare a vinei din anii 1990, cuiva a trebuit să i se atribuie responsabilitatea pentru necazurile Rusiei: trădătorul Gorbaciov, bețivul Elțîn, oligarhii lacomi și, desigur, consilierii occidentali vicleni care au vrut mereu moartea Rusiei.

Din haosul și slăbiciunea anilor 1990 a apărut Vladimir Putin, care a promis că va oferi ordine și putere. Abuzul de putere al lui Putin, corupția, încălcarea drepturilor omului și erodarea instituțiilor democratice au fost toate tolerate în numele acelei promisiuni de putere. Este posibil ca Rusia să fi fost săracă, coruptă și autoritară, dar Putin a fost văzut ca investind în armată și restabilind „măreția” Rusiei. Iar unii ruși au fost întotdeauna pasionați de măreție.
În fiecare an, Rusia lui Putin organizează parade de Ziua Victoriei. Acestea erau odinioară afaceri grandioase. Tancurile mergeau, avioanele zburau. Iar soldații pășeau la unison prin Piața Roșie, în timp ce bătrânul dictator privea. Aceste manifestări militariste au puțin de-a face cu amintirea celui de-Al Doilea Război Mondial și mult mai mult cu „măreția” sponsorizată de stat.

Acum, Ucraina a făcut o gaură mare în narațiunea „măreției” Rusiei. Rusia este săracă, coruptă și autoritară, iar acum știm și că este slabă. „Măreția” Rusiei s-a prăbușit într-o vrie de crimă și viol provocată de ocupanții brutali din Ucraina. Mânjit de sângele nevinovaților și bătut în luptă cinstită, bătăușul a fost redus la simpla dimensiune.

Rusia trebuie să-și recunoască statutul diminuat

Rusia are nevoie de o umilire adecvată, subliniază Radchenko, care este profesor la Centrul Kissinger și Universitatea Johns Hopkins. Rusia are nevoie de o recunoaștere umilă a statutului său diminuat, de o acceptare a vinovăției și de un efort lent și minuțios de a reconstrui încrederea celor cărora le-a greșit. Rusia nu a învățat această lecție în anii 1990. Trebuie să o învețe acum.
Adevărata măreție nu constă în paradele militare hidoase și nici în promisiunile de a dezlănțui un armaghedon nuclear. Adevărata măreție constă în acceptarea trecutului și în dorința de a repara. Constă în angajamentul de a construi un viitor mai bun, într-o țară care ar putea deveni cunoscută pentru școlile și spitalele sale, mai degrabă decât pentru tancurile și rachetele sale.

Adevărata sursă a umilinței Rusiei a fost întotdeauna Rusia însăși: conducătorii ei aroganți și autocrați și populația șovină care îi venerează cu sclavie. Înfrângerea Rusiei în acest război criminal nedrept împotriva Ucrainei poate ajuta la schimbarea narațiunii interne din Rusia către acceptarea țării pentru ceea ce este cu adevărat, mai degrabă decât ceea ce s-a prefăcut în zadar că este. Abia atunci Rusia poate, în sfârșit, să fie împăcată cu ea însăși și cu vecinii săi.