De ce SUA trimit atât de „cumpătat” sisteme HIMARS Ucrainei și care e reținerea trimiterii de rachete tactice ATACMS

25 Iul. 2022, 05:15
 // Categoria: Actual // Autor:  bani.md
25 Iul. 2022, 05:15 // Actual //  bani.md

Oficialii ucraineni le spun omologilor occidentali că dacă aceștia ar trimite mai multe arme sofisticate, situația s-ar schimba și ar putea să îi învingă pe invadatorii ruși mai repede. HIMARS a schimbat deja relația de putere de câmpul de luptă, însă administrația Biden a trimis sistemele de rachete de artilerie de mare mobilitate cu țârâita, urmărind cum le gestionează ucrainenii și cum răspund rușii, arată o analiză Washigton Post.

De la o lovitură recentă cu o rachetă HIMARS asupra unui depozit de muniție inamic din Izium, situat la sud-est de al doilea oraș ca mărime al Ucrainei, Harkiv, bombardamentele rusești au fost „de 10 ori mai puține” decât înainte, a declarat Bohdan Dmytruk, comandantul batalionului din Brigada 93 Mecanizată a Ucrainei.

Faptul că americanii trimit câte 4, câte 4 sau chiar câte 2 astfel de sisteme nu are sens pentru luptătorii de pe teren, într-un moment crucial al războiului.

Numai în batalionul său, a spus Dmytruk, numărul morților și răniților a scăzut dramatic în comparație cu ce se întâmpla acum 3 luni. „Acum avem câte un om care suferă o comoție cerebrală în fiecare săptămână. Înainte de a avea HIMARS, aveam câte doi sau trei pe zi din cauza intensității bombardamentelor.”

Administrația Biden a anunțat vineri că va trimite alte patru HIMARS – Sisteme de rachete de artilerie de înaltă mobilitate – în Ucraina, ridicând totalul la 16. De asemenea, Marea Britanie și Germania au trimis sau au promis fiecare câte trei sisteme similare cu lansare multiplă cu rază lungă. Dar ucrainenii și alți observatori apropiați ai conflictului spun că nevoia este mult mai mare și imediată.

Oficialii guvernamentali și militari ucraineni au spus de mai multe ori că au nevoie de zeci, sute sau chiar mii de HIMARS. „Pentru o contraofensivă eficientă, avem nevoie de cel puțin 100”, a declarat marți ministrul ucrainean al apărării, Oleksii Reznikov. „Asta ar schimba jocul.”

Furnizarea de asistență de securitate Ucrainei a devenit o operațiune masivă, care implică peste 50 de țări.

Statele Unite conduc efortul, cu cei mai mulți bani cheltuiți și cele mai multe arme trimise – în valoare de 8,2 miliarde de dolari, fiind așteptate alte miliarde – deși alții au furnizat colectiv echipamente militare ușoare și grele în valoare de miliarde.

Administrația americană și oficialii militari au spus că una dintre preocupările lor principale nu este provocarea Rusiei într-un conflict direct cu NATO, chiar dacă Ucraina subliniază că Rusia le-a invadat țara fără provocare.

Însă astfel de arme sofisticate nu ies din cutie gata de utilizare. Până acum, a spus el, Lloyd Austin a săus că 200 de ucraineni au fost instruiți în afara țării pentru utilizarea și întreținerea HIMARS.

„Nu este suficient doar să oferi un echipament”, a spus Austin. „Trebuie să avem acea piesă plus piese de schimb, plus unelte pentru a o repara.”

Cum au fost folosire sistemele HIMARS până acum

HIMARS-urile au fost folosite pentru a distruge posturile de comandă rusești, depozitele de muniții și alte centre logistice. În regiunea de sud, în Herson, o zonă ocupată de Rusia încă din primele zile de război, HIMARS a vizat Podul Antonovskiy, o rută cheie de aprovizionare care leagă Peninsula Crimeea, unde Rusia are o bază militară, de trupele lor din Herson.

HIMARS-urile au fost atât de eficiente încât ministrul rus al apărării, Serghei Şoigu, a ordonat comandanţilor să le acorde prioritate. Moscova speră să folosească drone – probabil cumpărate din Iran, potrivit oficialilor americani – pentru a găsi și distruge sistemele HIMARS. Rusia a susținut deja că a lovit cel puțin patru dintre aceste sisteme. Informație infirmată de ucraineni.
Dar „nu am pierdut niciun HIMARS, în ciuda a ceea ce au susținut rușii”, a declarat Kyrylo Budanov, șeful serviciilor secrete militare din Ucraina, într-un interviu.

Realitatea Live

01 Feb. 2026, 12:44
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
01 Feb. 2026, 12:44 // Actual //  Ursu Victor

Irbit Motorcycle Plant (IMZ), singurul producător rus de motociclete grele cu ataș, a decis să mute producția în China, pe fondul unui declin de durată provocat de sancțiuni, probleme logistice și pierderea piețelor-cheie după declanșarea războiului la scară largă din Ucraina. Informația este relatată de publicația 7×7.

Potrivit sursei, încă din 2022 uzina transferase parțial asamblarea din regiunea Sverdlovsk în Kazahstan, încercând să ocolească sancțiunile occidentale și să mențină accesul la componente importate, care reprezentau peste 70% din motocicletele „Ural”. Măsura nu a fost însă suficientă pentru a opri pierderile.

Lovitura decisivă a venit în 2025, când administrația președintelui SUA Donald Trump a majorat la 25% taxele vamale pentru importurile din Kazahstan, făcând nerentabil exportul motocicletelor „Ural” pe piața americană — una dintre cele mai importante pentru companie.

În aceste condiții, conducerea IMZ a semnat un acord cu compania chineză Yingang. În 2026 a fost prezentat noul model Ural Neo 500, complet proiectat și produs în China. Motocicleta păstrează atașul emblematic al mărcii, dar diferă radical de modelele clasice „Ural” ca design și dotări. Lansarea pe piață este programată pentru mai–iunie 2026, la un preț estimat de 15.000 de dolari, față de aproximativ 20.000 de dolari pentru fostul model-fanion Ural Gear Up.

Relocarea producției a devenit inevitabilă după o serie de eșecuri. Sancțiunile din 2022 au întrerupt livrările unor componente esențiale — frâne Brembo, anvelope Heidenau, bujii NGK și rulmenți SKF. În paralel, „contra-sancțiunile” introduse de Vladimir Putin în 2022, inclusiv interdicția exportului unor produse precum motocicletele, precum și creșterea de patru ori a costurilor logistice, au afectat grav vânzările.

Până la război, 40% din vânzările IMZ mergeau către SUA, 30% către Europa și 25% către Asia. Mutarea temporară în Kazahstan a permis reluarea parțială a exporturilor, dar nu a rezolvat problemele structurale. Până în 2024, secția din Irbit ajunsese la doar doi asamblori, iar în 2025 a trecut exclusiv la producția de piese și servicii de garanție. Producția din Kazahstan, care ajunsese la 300 de motociclete pe lună, a fost subminată de noile tarife americane.

În 2016, uzina declara public că se mândrește cu rezistența față de „chinezificarea generală”. Astăzi, constată 7×7, IMZ este nevoită să urmeze același drum parcurs deja de numeroși producători auto ruși după 2022.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!