Dependență periculoasă: 88% din exporturile navale ale Moldovei sunt cereale

Transportul naval continuă să joace un rol strategic în comerțul exterior al Republicii Moldova, însă datele pentru 2025 indică o consolidare la volume ridicate și o dependență tot mai accentuată de exportul de materie primă agricolă, arată analiza economistului Iurie Rija.

Volumul total al mărfurilor expediate pe cale navală, inclusiv export și tranzit, a ajuns în 2025 la 1 416 890 tone, realizate prin 576 nave. Nivelul este inferior recordului din 2024, când s-au înregistrat 1 502 189 tone și 781 nave, dar rămâne mult peste 2022, când totalul era de 992 235 tone. În doar trei ani, fluxul naval a crescut cu peste 420 mii tone. Economistul remarcă faptul că reducerea numărului de nave, concomitent cu un volum relativ apropiat de cel din 2024, indică încărcături medii mai mari per vas și o operare mai eficientă, astfel că 2025 nu este un an de boom, ci de stabilizare la un nivel înalt.

Structura exporturilor navale arată o concentrare fără precedent pe cereale. Din totalul de 1 416 890 tone, circa 1 245 528 tone reprezintă cereale, adică 88%, cea mai mare pondere din perioada analizată. În 2022 cerealele reprezentau aproximativ 650 mii tone, iar în 2023 circa 1,046 milioane tone, echivalentul a 71% din total, ponderea urcând la 82% în 2024. Potrivit analizei, dependența de materie primă agricolă devine tot mai evidentă.

Grâul rămâne principalul produs exportat pe cale navală. În 2025 au fost expediate 501 193 tone, sub vârful din 2024, dar mult peste nivelul modest din 2022. Grâul asigură aproximativ o treime din exportul naval. În același timp, floarea-soarelui iese puternic în evidență, cu 386 709 tone exportate în 2025, față de 210 751 tone în 2024 și 135 037 tone în 2022, ajungând la o pondere de 26% din total. În schimb, porumbul continuă să piardă teren de la an la an, coborând la 160 337 tone în 2025, după 394 527 tone în 2022.

O schimbare importantă semnalată de economist este diminuarea exportului de produse procesate. Dacă în 2023 produsele din prelucrarea cerealelor însumau 402 850 tone și reprezentau 27% din total, în 2025 acestea scad la 112 570 tone, adică doar 7%. Exporturile de ulei de floarea-soarelui coboară la 89 998 tone, iar șrotul de floarea-soarelui aproape dispare din statistici. Tendința conturată este că pe mare pleacă tot mai multă materie primă și tot mai puțină valoare adăugată.

Pe partea de import, anul 2025 marchează o expansiune clară. Volumul total al mărfurilor intrate pe cale navală ajunge la 1 197 892 tone, realizate prin 684 nave. Comparativ cu 2024, creșterea este de circa 15% la volum și peste 19% la numărul de nave, fiind cel mai ridicat nivel din ultimii patru ani. Cea mai importantă contribuție la creștere o au fertilizanții, ale căror importuri au urcat la 200 146 tone, cu 37% mai mult decât în 2024, pe fondul unei cereri agricole puternice. Importurile de motorină au revenit și ele pe creștere, ajungând la 214 494 tone, iar categoria minereuri, cărbune și metal a urcat la 183 229 tone, reflectând o activitate mai dinamică în industrie și construcții. Materialele pentru construcții rămân dominante, cu 445 804 tone și o pondere de 37% din totalul importurilor navale.

Datele arată și o diferențiere tot mai clară între cele două porturi ale Republicii Moldova. Portul Internațional Liber Giurgiulești își consolidează poziția dominantă la export, cu 1 114 828 tone în 2025, în creștere cu 13% față de 2024, în timp ce Portul Ungheni coboară la 302 062 tone, în scădere cu peste 40%, iar numărul navelor se înjumătățește. La importuri, Giurgiulești accelerează puternic până la 850 379 tone, în timp ce Ungheni înregistrează o creștere mai moderată, până la 347 513 tone.

În ansamblu, analiza lui Iurie Rija arată că anul 2025 confirmă consolidarea Giurgiuleștiului ca principal hub naval al Republicii Moldova și menținerea fluxurilor comerciale la un nivel ridicat. Totodată, tendința majoră care se conturează este accentuarea dependenței de exportul de materie primă agricolă, în paralel cu reducerea exporturilor cu valoare adăugată, evoluție care ridică semne de întrebare privind structura pe termen lung a comerțului exterior al țării.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#Grîu #ungheni #Giurgiulești #export

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.