Din guvern la muncitor simplu. Un ministru afgan a devenit curier care livrează mâncare cu bicicleta în Germania

Sayed Sadaat a fost ministru al comunicațiilor în guvernul afgan înainte de a se muta în Germania, în septembrie anul trecut, în speranța unui viitor mai bun. Acum este curier care face livrări cu bicicleta în orașul Leipzig, scrie Digi 24.

Potrivit acesteia, mulți dintre cei rămași acasă l-au criticat pentru faptul că în 2018 a părăsit funcția de ministru din guvernul afgan și a acceptat jobul de curier, scrie Reuters.

„Nu mă simt vinovat cu nimic”, spune bărbatul de 49 de ani, îmbrăcat în uniformă portocalie, lângă bicicleta lui. „Sper că și alți politicieni vor urma această cale, să lucreze cu oamenii, nu să se ascundă”, a mai precizat el.

Sayed Sadaat used to be communications minister in the Afghan government before moving to Germany last September in the hope of a better future. Now he is a delivery man in the eastern city of Leipzig. Read more: https://t.co/8RZF3b7fjl 📷 Hannibal Hanschke pic.twitter.com/vcWiDj35GB

— Reuters Pictures (@reuterspictures) August 26, 2021

În contextul haosului din Afganistanul preluat de talibani și a atentatului terorist de pe aeroportul din Kabul povestea lui a devenit cunoscută în întreaga lume. Familia și prietenii lui depun toate eforturile pentru a fi și ei evacuați.

Odată cu retragerea trupelor americane, numărul solicitanților de azil afgani din Germania a crescut cu peste 130%, arată datele de la Oficiul Federal pentru Migrație și Refugiați.

Dar chiar și cu experiența pe care o are, lui Sadaat i-a fost imposibil să își găsească un loc de muncă potrivit în Germania. Cu studii în IT și telecomunicații, Sadaat spera să găsească de lucru într-un domeniu conex, dar fără a cunoaște limba germană acest lucru nu s-a putut realiza.

„Cunoașterea limbii este esențială”, a spus Sadaat, care deține și cetățenia britanică.

În fiecare zi, face patru ore de germană la o școală de limbi străine, după care livrează mâncare timp de șase ore, job pe care l-a început vara aceasta.

„Primele zile au dificile, dar interesante”, a spus el, mărturisind că pentru acest job a trebuit să învețe să meargă pe bicicletă.

#ministru #curier #afganistan #Germania #Guvern

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Irbit Motorcycle Plant (IMZ), singurul producător rus de motociclete grele cu ataș, a decis să mute producția în China, pe fondul unui declin de durată provocat de sancțiuni, probleme logistice și pierderea piețelor-cheie după declanșarea războiului la scară largă din Ucraina. Informația este relatată de publicația 7×7.

Potrivit sursei, încă din 2022 uzina transferase parțial asamblarea din regiunea Sverdlovsk în Kazahstan, încercând să ocolească sancțiunile occidentale și să mențină accesul la componente importate, care reprezentau peste 70% din motocicletele „Ural”. Măsura nu a fost însă suficientă pentru a opri pierderile.

Lovitura decisivă a venit în 2025, când administrația președintelui SUA Donald Trump a majorat la 25% taxele vamale pentru importurile din Kazahstan, făcând nerentabil exportul motocicletelor „Ural” pe piața americană — una dintre cele mai importante pentru companie.

În aceste condiții, conducerea IMZ a semnat un acord cu compania chineză Yingang. În 2026 a fost prezentat noul model Ural Neo 500, complet proiectat și produs în China. Motocicleta păstrează atașul emblematic al mărcii, dar diferă radical de modelele clasice „Ural” ca design și dotări. Lansarea pe piață este programată pentru mai–iunie 2026, la un preț estimat de 15.000 de dolari, față de aproximativ 20.000 de dolari pentru fostul model-fanion Ural Gear Up.

Relocarea producției a devenit inevitabilă după o serie de eșecuri. Sancțiunile din 2022 au întrerupt livrările unor componente esențiale — frâne Brembo, anvelope Heidenau, bujii NGK și rulmenți SKF. În paralel, „contra-sancțiunile” introduse de Vladimir Putin în 2022, inclusiv interdicția exportului unor produse precum motocicletele, precum și creșterea de patru ori a costurilor logistice, au afectat grav vânzările.

Până la război, 40% din vânzările IMZ mergeau către SUA, 30% către Europa și 25% către Asia. Mutarea temporară în Kazahstan a permis reluarea parțială a exporturilor, dar nu a rezolvat problemele structurale. Până în 2024, secția din Irbit ajunsese la doar doi asamblori, iar în 2025 a trecut exclusiv la producția de piese și servicii de garanție. Producția din Kazahstan, care ajunsese la 300 de motociclete pe lună, a fost subminată de noile tarife americane.

În 2016, uzina declara public că se mândrește cu rezistența față de „chinezificarea generală”. Astăzi, constată 7×7, IMZ este nevoită să urmeze același drum parcurs deja de numeroși producători auto ruși după 2022.