Europa ar fi găsit un înlocuitor pentru gazul rusesc: Contractul grandios încheiat în Orient

După ce a lansat războiul din Ucrainei, Rusia și-a sabotat sectorul energetic, pierzând piețele de petrol și gaze.
Dezvoltarea accelerată a tehnologiilor pentru lichefierea și transportul gazelor naturale nu ar fi atins un nou nivel de ridicat dacă nu ar fi existat necesitatea înlocuirii gazului rusesc.
QatarEnergy din Qatar a semnat un acord de parteneriat cu TotalEnergies din Franța pentru a extinde North Field East, cel mai mare proiect GNL din lume, a raportat Reuters.

Proiectul include șase linii de GNL care vor crește capacitatea de lichefiere a Qatarului de la 77 de milioane de tone pe an la 126 de milioane de tone pe an până în 2027.
Acordul va consolida poziția Qatarului ca cel mai mare exportator de GNL, care, pe fondul renunțării la gazul rusesc, va oferi noi oportunități pentru dezvoltarea și diversificarea economiei.

În același timp, Europa va avea ocazia să compenseze pierderile pe termen lung și chiar să facă stocuri: ministrul Energiei din Qatar, Saad al-Kaabi, notează că Europa va ocupa acum jumătate din piața proiectului.
În plus, giganții energetici occidentali (Total, Exxon, Shell, Eni și Chevron) au oferit celor de la Qatar Energy oportunitatea de a investi în active valoroase pe care le dețin în străinătate.

Europa caută soluții pe piețele asiatice, care, datorită invaziei armatei ruse pe teritoriul Ucrainei,atrag atenția.

„Și totuși, principala diferență între abordări este că Europa are atât bani, capacități și oportunități, cât și garanții cu perspective, în timp ce partea rusă, din păcate, nu are nimic semnificativ”, -notează autorii canalului analitic rus Telegram „Backstage Whisperer ”.

#gaz #import #UE

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Rusia a redus agresiv prețul petrolului livrat către India, până la 22–25 de dolari pe baril, în încercarea de a vinde volume respinse de rafinăriile indiene din cauza sancțiunilor impuse de administrația președintelui SUA Donald Trump, relatează Financial Times, citând un fost top-manager din sectorul energetic rus.

Potrivit Ministerul Dezvoltării Economice al Rusiei, prețul mediu de export al sortimentului Urals a coborât în decembrie la 39 $/baril, cel mai scăzut nivel de la pandemie. În ianuarie, cotațiile au scăzut și mai mult — la 34–36 $ la mijlocul lunii și 36–38 $ spre final. Reducerile aplicate petrolului rusesc au depășit 25 $/baril, iar pentru unele loturi au ajuns aproape de 40 $, indică datele FT.

„Dacă SUA vor înăspri și mai mult sancțiunile, singura cale prin care vom putea vinde petrol va fi prin conducte”, a declarat sursa citată. În afara perioadei pandemiei din 2020, Rusia a mai vândut petrol la 22–25 $/baril doar în 2003.

India își reduce treptat importurile din Rusia, accelerând diversificarea surselor. Conform Bloomberg, livrările medii zilnice către porturile indiene au scăzut în decembrie la aproximativ 1,2 milioane barili/zi — minimul ultimilor peste trei ani — iar în primele 25 de zile din ianuarie la 1,12 milioane barili/zi. În 2025, media zilnică a importurilor a fost de 1,8 milioane barili, a declarat ministrul indian al petrolului, Hardeep Puri.

De la 21 ianuarie, a intrat în vigoare și interdicția UE privind importul de produse petroliere obținute din petrol rusesc. Uniunea Europeană era anterior un destinatar important al carburanților rafinați în India, iar autoritățile de la New Delhi anticipează noi reduceri ale achizițiilor din Rusia.

Între timp, în largul Indiei s-au adunat numeroase petroliere cu țiței rusesc care nu își pot vinde încărcăturile, deoarece porturile locale refuză recepția. Din august, după ce SUA au dublat la 50% tarifele aplicate Indiei pentru a descuraja importurile de petrol rusesc, volumele stocate pe nave au crescut cu circa 60 de milioane de barili, potrivit Bloomberg.

Sancțiunile erodează treptat veniturile bugetare ale Rusiei, avertizează Vakhtang Partswania: diminuarea „rentei petroliere” face ca fiecare rublă suplimentară de venit să coste mai mult economiei, prin profitabilitate mai scăzută, investiții reduse și presiune crescută asupra sectorului energetic, amplificând riscurile macroeconomice pe termen lung.