Europa ar fi găsit un înlocuitor pentru gazul rusesc: Contractul grandios încheiat în Orient

După ce a lansat războiul din Ucrainei, Rusia și-a sabotat sectorul energetic, pierzând piețele de petrol și gaze.
Dezvoltarea accelerată a tehnologiilor pentru lichefierea și transportul gazelor naturale nu ar fi atins un nou nivel de ridicat dacă nu ar fi existat necesitatea înlocuirii gazului rusesc.
QatarEnergy din Qatar a semnat un acord de parteneriat cu TotalEnergies din Franța pentru a extinde North Field East, cel mai mare proiect GNL din lume, a raportat Reuters.

Proiectul include șase linii de GNL care vor crește capacitatea de lichefiere a Qatarului de la 77 de milioane de tone pe an la 126 de milioane de tone pe an până în 2027.
Acordul va consolida poziția Qatarului ca cel mai mare exportator de GNL, care, pe fondul renunțării la gazul rusesc, va oferi noi oportunități pentru dezvoltarea și diversificarea economiei.

În același timp, Europa va avea ocazia să compenseze pierderile pe termen lung și chiar să facă stocuri: ministrul Energiei din Qatar, Saad al-Kaabi, notează că Europa va ocupa acum jumătate din piața proiectului.
În plus, giganții energetici occidentali (Total, Exxon, Shell, Eni și Chevron) au oferit celor de la Qatar Energy oportunitatea de a investi în active valoroase pe care le dețin în străinătate.

Europa caută soluții pe piețele asiatice, care, datorită invaziei armatei ruse pe teritoriul Ucrainei,atrag atenția.

„Și totuși, principala diferență între abordări este că Europa are atât bani, capacități și oportunități, cât și garanții cu perspective, în timp ce partea rusă, din păcate, nu are nimic semnificativ”, -notează autorii canalului analitic rus Telegram „Backstage Whisperer ”.

#gaz #import #UE

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Republica Moldova rămâne una dintre puținele țări din lume unde banii trimiși de cetățenii plecați la muncă peste hotare au o pondere uriașă în economie. Potrivit studiului „100 cele mai presante probleme ale Republicii Moldova” realizat de IDIS „Viitorul”, numărul moldovenilor care lucrează în străinătate îl depășește pe cel al angajaților oficiali din țară, iar remitențele continuă să fie un pilon al Produsului Intern Brut (PIB).

În ultimii 15 ani, sumele trimise de diaspora au depășit valoarea totală a salariilor plătite în interiorul țării, iar timp de un deceniu, ele au fost chiar mai mari decât veniturile obținute din exporturi. Datele Băncii Naționale arată că transferurile nete de valută au însumat 1,74 miliarde USD în 2022, 1,62 miliarde USD în 2023 și 1,60 miliarde USD în primele nouă luni din 2024.

Totuși, experții IDIS subliniază că cifrele oficiale nu reflectă volumul real al banilor trimiși acasă. Mulți moldoveni preferă metode alternative — aduc bani personal, trimit prin rude sau utilizează carduri emise în străinătate, dar folosite în Republica Moldova. Un indicator mai realist îl reprezintă vânzările nete de valută realizate de persoanele fizice, care includ toată valuta schimbată în țară, indiferent de cum a fost adusă.

Astfel, potrivit BNM, vânzările nete de valută s-au ridicat la 2,47 miliarde USD în 2022, 2,85 miliarde USD în 2023 și 3,10 miliarde USD la sfârșitul trimestrului III din 2024 – cu aproximativ 1,5 miliarde USD mai mult decât transferurile oficiale, ceea ce confirmă că o parte considerabilă a remitențelor circulă pe canale informale.

În ansamblu, volumul total al remitențelor a crescut spectaculos de la 153 milioane USD în anul 2000 la peste 2,8 miliarde USD în 2023, iar sumele cumulate din ultimele două decenii însumează zeci de miliarde de dolari – echivalentul mai multor bugete anuale ale Republicii Moldova.

Raportul IDIS arată totuși o scădere a contribuției diasporei la Bugetul Public Național (BPN). Dacă între 2010–2014 remitențele reprezentau 22,1% din BPN (37,6 miliarde lei), în perioada 2015–2019 ponderea a coborât la 16,6% (43,8 miliarde lei), iar între 2020–2024 a ajuns la 13,4% (58,7 miliarde lei). Chiar și așa, un leu din șapte din bugetul statului provine indirect din contribuțiile diasporei, sub formă de taxe și impozite plătite din consumul alimentat de remitențe.