Europa are probleme cu stocurile de gaze. Livrările de gaz lichefiat din SUA întârzie din cauza unei explozii

O Întrerupere de cel puţin trei săptămâni la Freeport LNG, operatorul uneia dintre cele mai mari uzine de export din SUA care produce gaz natural lichefiat (GNL), se aşteaptă să întârzie livrările către Europa, punând şi mai mult în dificultate eforturile continentului de a elimina treptat gazul rusesc.

Întreruperea de la uzină a început miercuri cu o explozie la instalaţia sa de pe coasta Golfului Texas. Uzina trimitea în mod istoric majoritatea încărcăturilor sale către Japonia şi Coreea, dar întreruperea va afecta Europa, care a atras încărcăturile americane. Invazia Rusiei în Ucraina, acţiuni pe care Moscova le numeşte o „operaţiune militară specială”, a mutat fluxurile dinspre Asia spre Europa, conform Reuters.

O oprire de trei săptămâni va însemna pierderea a aproximativ 13-15 încărcături, deşi Europa ar trebui să fie capabilă să îşi recupereze pierderile din stocarea de gaze. Dar riscul rămâne dacă oprirea se prelungeşte pentru o perioadă mai lungă, au spus analiştii.

„O oprire de minim trei săptămâni înseamnă o pierdere de aproximativ 940.000 de tone de GNL. Dacă am lua o încărcătură medie de aproximativ 70.000 de tone, asta înseamnă aproximativ 13 încărcături”, a declarat Alex Froley, analist GNL.

Întreruperea coincide cu întreţinerea Nord Stream 1 şi cu unele măsuri de întreţinere a gazului norvegian; cu toate acestea, piaţa ar putea fi capabilă să facă faţă prin retragerea unor volume din depozite, a declarat o persoană familiarizată cu piaţa.

„Dacă întreruperea durează luni şi nu săptămâni, pierderea totală poate fi mult mai mare, iar situaţia stocurilor din Europa nu va fi la fel de liniştitoare”, a declarat Tamir Druz, director general la Capra Energy

#LNG #import #UE

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Ministerul Finanțelor avertizează, în analiza riscurilor bugetar-fiscale, că Termoelectrica rămâne una dintre cele mai sensibile vulnerabilități ale statului, în pofida faptului că a raportat profit în 2024. Compania este cel mai mare producător de stat de energie termică și electrică din Republica Moldova și furnizează aproximativ 15% din energia electrică a țării și asigură încălzirea centralizată pentru circa 80% din populația municipiului Chișinău.

Termoelectrica a fost creată în 2015, prin fuziunea a trei întreprinderi municipale, moștenind datorii financiare semnificative și o infrastructură îmbătrânită. Compania operează trei centrale de cogenerare, vinde energia electrică către Energocom și livrează direct agent termic consumatorilor din capitală.

Potrivit documentului Ministerului Finanțelor, pentru perioada 2024–2028 a fost aplicat un test de stres care arată că, deși unele modernizări au îmbunătățit eficiența, provocările structurale rămân majore, în special necesarul ridicat de investiții și riscurile asociate ciclului de viață al activelor. Un element cheie semnalat este faptul că ratele de lichiditate „par sănătoase”, însă această imagine este în mare parte artificială.

Ministerul explică faptul că indicatorii de lichiditate sunt îmbunătățiți prin reclasificarea arieratelor vechi, în special a celor 1,3 miliarde de lei datorate către Moldovagaz”, ca datorii pe termen lung. Această mutare reduce datoriile curente și „cosmetizează” indicatorii financiari, fără a rezolva problema de fond.

Testele de stres mai arată o expunere ridicată la riscul valutar. Majoritatea împrumuturilor actuale și viitoare sunt denominate în valută, iar o simplă depreciere a leului ar putea majora pierderile companiei cu circa 90 de milioane de lei. Într-un scenariu combinat – șoc de PIB, curs de schimb și rată a dobânzii – pierderile ar putea crește cu încă 120 de milioane de lei, ceea ce ar genera o presiune fiscală semnificativă.

În paralel, Termoelectrica se confruntă cu scăderea cererii de încălzire urbană, determinată de tendințele demografice din Chișinău și de eficientizarea energetică a clădirilor noi. În același timp, infrastructura învechită reduce fiabilitatea operațională, limitând capacitatea companiei de a-și crește veniturile într-un mod sustenabil.

Ministerul Finanțelor identifică patru riscuri majore pentru buget: dependență bugetară implicită: rolul critic al companiei în sezonul rece o transformă într-un risc fiscal „de facto”, orice avarie majoră putând genera necesitatea unui sprijin bugetar imediat, criza infrastructurii amânată: deși este planificată construcția unei noi centrale de 55 MW cu finanțare de la Banca Mondială, proiectul nu este așteptat înainte de 2027, lăsând o perioadă de expunere critică, politica tarifară cvasi-fiscală: tarifele reglementate de ANRE pot fi întârziate sau limitate din motive sociale și politice, generând costuri nerecuperate care se transformă în pasive ascunse și structură de capital împovărată: datoriile moștenite limitează capacitatea de finanțare și pot amâna modernizarea infrastructurii critice.