Având în vedere lozincile sovietice de pe pereți și bustul lui Lenin pe ușă, se pare că timpul s-a oprit la restaurantul „Înapoi în URSS” din Tiraspol – „capitala” regiunii separatiste moldovenești din Transnistria. Dar impresia vizuală nu este totul.
Timpul pentru enclava susținută de ruși s-ar putea să se termine. Războiul din Ucraina vecină oferă Republicii Moldova oportunitatea de a rezolva în cele din urmă conflictul înghețat de 30 de ani, care este adesea descris ca un prototip sumbru pentru părți din Ucraina ocupate de forțele ruse.
„Există un sentiment general că acest conflict nu ar trebui să supraviețuiască războiului din Ucraina”, a declarat Valeriu Pașa, directorul think-tank-ului moldovenesc WatchDog.md, pentru Financial Times.
Regiunea separatistă de la granița Moldovei cu Ucraina, recunoscută doar de alte entități similare create de Rusia, a încurajat în ultimele trei decenii imaginea naționalistă rusă să-și consolideze brandul de satelit al Moscovei. În autoproclamata Republică Transnistreană există aproximativ 1.500 de soldați ruși – rămășițele „forțelor de menținere a păcii” desfășurate după războiul din 1992, care s-a soldat cu 700 de morți. Dar cei mai mulți dintre ei sunt recruți locali și nu există nicio rotație din Rusia.
În parcul central al Tiraspolului, o statuie strălucitoare de bronz a Ecaterinei a II-a, instalată în urmă cu trei ani, privește de sus o statuie a lui Aleksandru Suvorov, generalul țarinei care a fondat Tiraspolul la sfârșitul secolului al XVIII-lea.
„Dar în ciuda faptului că aceste cifre privesc în direcția Rusiei, rafturile supermarketurilor de la Tiraspol, debordante de mărfuri occidentale, spun contrariul, precum și deplasarea prin punctele de control care separă această bucată de pământ de restul Republicii Moldovei.” – scrie publicaţia.
Punctul cheie în rezolvarea conflictului va fi acordul dintre autoritățile de la Chișinău și proprietarii conglomeratului Sherif
Punctul cheie în rezolvarea conflictului va fi acordul dintre autoritățile de la Chișinău și proprietarii conglomeratului Sherif, care a monopolizat economia transnistreană, spun analiștii. Sherif deține un lanț de supermarketuri și benzinării, precum și clubul profesionist de fotbal Sheriff Tiraspol, care joacă pe un stadion de ultimă generație de la marginea orașului.
Economia Transnistriei depinde de furnizarea de gaze gratuite de la compania energetică de stat rusă Gazprom. Acest lucru permite autorităților din Transnistria să mențină tarife scăzute la utilități și să plătească pensii mai mari decât în alte regiuni ale Moldovei, precum și să alimenteze centrala electrică care furnizează energie electrică pentru întreaga țară.
„Au un model de afaceri ideal. Au gaze gratis și vând în moneda moldovenească. Tot ce vor este să perpetueze status quo-ul”, spune Alexandru Flencea, fost viceprim-ministru al Moldovei pentru reintegrare și acum director al think tank-ului Inițiativa 4 Peace.
Dar o astfel de menținere a situației nu mai este garantată. După ani de inactivitate, Moldova accelerează planurile de a pune capăt dependenței energetice de Transnistria. Și de îndată ce se va întâmpla acest lucru, poate în câțiva ani, economia separatistă va fi în mare necaz.
„ Dacă nu vând electricitate, vor da faliment ”
„Dacă nu vând electricitate, vor da faliment”, a spus Pașa.
El a menționat că momentul critic a venit anul trecut, când Ucraina a închis granița cu Transnistria. Acest lucru nu numai că a oprit comerțul, dar a și suprimat contrabanda, care aducea multă vreme venituri considerabile și a evidențiat dependența enclavei de exporturile către UE.
„Contrabanda a fost o sursă foarte importantă de venit pentru elita de la Tiraspol și pentru susținătorii săi din Moldova și Ucraina. Acest lucru a funcționat mulți ani, dar acum regiunea transnistreană este foarte dependentă de UE. Aproximativ 70% din exporturile sale merg acolo. Este bine. Aceasta este o pârghie de influență”, explică Pașa.
Din 2014, companiile transnistrene au acces pe piețele UE dacă sunt înregistrate la Chișinău. Thomas de Waal, cercetător la Centrul European Carnegie, a spus că consideră că șansele unui „colaps economic” în Transnistria sunt mult mai mari decât o criză de securitate acolo. Moscova a fost întotdeauna interesată de enclavă, dar o diferență importantă între Transnistria și alte entități similare rusești este că Rusia nu are graniță cu Transnistria. În plus, potrivit lui Thomas de Waal, transnistrenii nu vor ca Rusia să-i „salveze”.
„Nu este un conflict etnic sau teritorial, este vorba de identitate politică”, a spus De Waal, menționând că Transnistria a devenit parte a Moldovei abia în 1940, după care a fost anexată pentru scurtă vreme la Românie Mare, iar apoi inclusă în Moldova Sovietică în 1944.
După invadarea Ucrainei, Moscova vorbește periodic despre presupusa amenințare de conflict în Transnistria. Populația de limbă rusă a enclavei este estimată oficial la 400.000 de oameni, dar în realitate se crede că cel puțin o treime dintre aceștia au emigrat. Mass-media de partid alimentează neîncrederea istorică a restului Moldovei, unde limba oficială este româna.
„În trecut, Sherif a vrut să țină Rusia la distanță. Anterior, înalții oficiali transnistreni au precizat clar că doresc să atingă un echilibru între Rusia și Europa. Dar acest lucru devine nesustenabil. Nu cred că se gândesc la altceva decât la supraviețuire în acest moment”, a spus De Waal.
Guvernul Republicii Moldova pare să facă un joc de așteptare, sperând că curtarea lor față de UE va aduce dividende economice care vor face reintegrarea mai tentantă pentru transnistreni. Nici nu doresc ca reunificarea să fie văzută ca o condiție prealabilă pentru aderarea la UE. Președintele Republicii Moldova, Maia Sandu, a declarat recent că principala problemă în negocierile cu UE rămân reformele, nu Transnistria.
„Sperăm că în viitorul apropiat vom avea o oportunitate geopolitică de a rezolva conflictul. Dar nu ar trebui să vedem aceasta ca principala problemă în negocierile de aderare”, a spus ea.
Alexandru Flencea pledează pentru valorificarea momentului.
„Mulți oameni din Chișinău cred că ar trebui să așteptăm până la sfârșitul războiului. Aceasta este o greșeală. Ar trebui să avem un plan acum”, a spus el, adăugând că Sherifului ar trebui să i se ofere „un viitor într-o țară integrată”.
„Mesajul ar trebui să fie acesta: nu ai multe opțiuni. Uitați de gazul rusesc gratuit, se va epuiza, dar aveți o afacere legală și o puteți păstra și legaliza. Și singura cale este să faci parte din Moldova”, a spus el.
Dar oficialii moldoveni se feresc să se grăbească prea tare, argumentând că economia fragilă a țării și guvernul cu resurse insuficiente nu vor putea face față acum absorbției Transnistriei. Un oficial a spus că ultimul lucru de care au nevoie este o infuzie de alegători conservatori vorbitori de limbă rusă în electorat, într-un moment în care ratingurile de aprobare ale guvernului au scăzut pe fondul prețurilor ridicate la energie.
„Introduceți 15% dintre alegătorii din „lumea rusă” în orice democrație și vedeți ce se întâmplă. Eu spun, să facem reintegrarea noastră mai mult pe calea aderării la UE decât pe modelul reunificării Germaniei”, a declarat pentru publicație un oficial moldovenesc ce a dorit să-și păstreze anonimatul.
