Flota fantomă a lui Putin riscă să provoace un dezastru ecologic

O flotă clandestină formată din vechi petroliere rusești prezintă un risc de dezastru ecologic, scrie Bloomberg.

Petrolierul Turba ar fi trebuit să fie topit de mult. Nava, care este în serviciu de 26 de ani, nu a mai fost supusă unei inspecții complete din 2017, potrivit unei baze de date dedicate promovării transportului în siguranță. De asemenea, nu are asigurare standard și arborează pavilionul unei țări cu o reputație slabă pentru supravegherea siguranței maritime.

Dar, în loc să fie oprită la țărm în Bangladesh, India sau Pakistan pentru dezmembrare, tancul petrolier dat la apă în 1997 încarcă combustibil în portul rusesc Sankt Petersburg.

Pe fondul sancțiunilor UE împotriva Rusiei, Turba a devenit parte dintr-o flotă uriașă de nave fantomă care transportă petrol rusesc în întreaga lume.

Cea mai mare îngrijorare este că unele petroliere mai vechi ar putea să nu fie inspectate și întreținute corespunzător, expunându-le unor accidente catastrofale pe mare.

„Acesta este un dezastru de mediu care așteaptă să se întâmple”, a spus directorul executiv al diviziei de management a Frontline Plc. (unul dintre cei mai mari proprietari de superpetroliere) Lars Barstad.
De regulă, proprietarii încep să ia în considerare posibilitatea demontării petrolierelor după 15 ani de folosință. După 20 de ani, soarta navelor este să ajungă să fie vândute pentru fier vechi.
Ads
Armatorii fac bani cu orice risc

Cu toate acestea, acum armatorii încearcă să mai le folosească câțiva ani, pentru că scoate bani buni de pe urma lor. Sancțiunile împotriva Federației Ruse, introduse pe 5 decembrie anul trecut, obligă navele la trasee mai lungi, crescând cererea și tarifele pentru marfă.

Cel puțin 40 de nave care transportau petrol rusesc în China și India între începutul lunii decembrie și începutul lunii februarie nu aveau asigurare de la membrii International Shipowners Insurers Club sau certificate regulate de management al siguranței, potrivit Equasis, o bază de date privind siguranța maritimă. Trei nave, inclusiv Turba, nu aveau o clasificare care să arate cât de apte să navigheze pe mare erau.

Turba aduce aminte de una dintre cele mai grave scurgeri de petrol din istoria Europei. Petrolierul Prestige s-a rupt în două și a vărsat mii de tone de păcură în largul coastei Spaniei în noiembrie 2002.

Păsările marine, pescuitul, plajele din Spania și Portugalia au fost distruse.

Turba are aceeași vârstă cu Prestige și a preluat recent același tip de marfă din același port rusesc, potrivit companiei de analiză a transportului maritim Kpler.

Există motive întemeiate pentru a renunța la tancurile petroliere care au deja 20 de ani. Adesea, acest lucru se datorează costurilor de menținere a acestora, deoarece cerințele de siguranță și întreținere devin din ce în ce mai împovărătoare.

Rusia a format în secret o flotă de peste o sută de petroliere vechi pentru a eluda restricțiile occidentale privind vânzarea petrolului rusesc după invazia Ucrainei, potrivit brokerilor și analiștilor maritimi.

Federația Rusă, care se bazează foarte mult pe petroliere străine pentru a-și transporta petrolul, a primit peste o sută de nave în acest an prin achiziții directe sau indirecte, potrivit brokerului de transport maritim Braemar.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#flota #dezastru #Putin

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Modelul economic al regiunii din stânga Nistrului se confruntă cu dificultăți tot mai mari, iar situația bugetară indică probleme structurale serioase. Concluzia aparține expertului în politici economice de la IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță, prezentată în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță” din 6 martie 2026.

Potrivit economistului, între cele două maluri ale Nistru există diferențe majore în ceea ce privește structura bugetară, veniturile și cheltuielile publice. Pe malul drept al râului, bugetul public este format din mai multe componente – bugetul de stat, bugetele autorităților publice locale, bugetul asigurărilor sociale și cel al asigurărilor medicale. În schimb, în regiunea din stânga Nistrului există doar bugetul regional și bugetele locale, fără bugete separate pentru asigurări sociale sau medicale.

Un alt aspect semnalat de expert este lipsa de transparență privind executarea bugetului în regiune. Dacă pe malul drept datele privind veniturile și cheltuielile sunt publice, în stânga Nistrului aceste informații nu sunt făcute publice.

Pentru anul 2026, autoritățile autoproclamate din regiune au planificat venituri bugetare mai mici decât cele din 2024 și 2025, iar cheltuielile planificate sunt, de asemenea, în scădere. „Deficitul bugetar este foarte mare – aproape jumătate din bugetul regiunii este acoperit din deficit”, a declarat Veaceslav Ioniță.

Potrivit economistului, modul în care este acoperit deficitul bugetar rămâne secretizat. El presupune însă că o parte importantă a acestuia ar putea proveni din diferențele legate de prețul gazelor naturale. În regiune, gazul este vândut la prețuri foarte mici – între 1,7 ruble pentru populație și până la 5 ruble pentru agenții economici, în timp ce costurile de transport și distribuție sunt de aproximativ 0,5 ruble.

Comparativ cu malul drept, deficitul bugetar al regiunii din stânga Nistrului raportat la PIB este de aproximativ trei ori mai mare. Dacă în Republica Moldova deficitul este acoperit în principal din împrumuturi, în regiunea transnistreană acesta provine din surse care nu sunt făcute publice.

Diferențe importante apar și în ceea ce privește veniturile bugetare pe cap de locuitor. În 2015, acestea erau de 15,3 mii lei pe malul drept și 12 mii lei pe malul stâng. În 2025, veniturile au ajuns la 51,6 mii lei în dreapta Nistrului și la 18,1 mii lei în stânga. Pentru 2026 sunt estimate aproximativ 57 mii lei pe cap de locuitor pe malul drept și doar 14,8 mii lei pe malul stâng. Astfel, veniturile bugetare pe cap de locuitor sunt în prezent de aproape patru ori mai mari în dreapta Nistrului.

În același timp, presiunea fiscală este semnificativ mai mică în regiunea transnistreană. Dacă în Republica Moldova veniturile bugetare reprezintă aproximativ 35% din PIB, în stânga Nistrului acestea sunt de circa 20%. De asemenea, regiunea nu aplică TVA, principala sursă de venit a bugetului Republicii Moldova.

Diferențe majore se observă și în nivelul cheltuielilor publice pe cap de locuitor. În 2015 acestea erau de 16,3 mii lei pe malul drept și de 22,5 mii lei pe malul stâng. În 2025, cheltuielile au ajuns la 59,2 mii lei pe malul drept, în timp ce în stânga Nistrului au fost de 25,5 mii lei. Pentru 2026 sunt estimate cheltuieli de 66,1 mii lei pe cap de locuitor în dreapta Nistrului și doar 24,8 mii lei în stânga.

„În ultimii zece ani, pe malul drept cheltuielile publice pe cap de locuitor au crescut de peste patru ori, în timp ce în stânga Nistrului au rămas practic la același nivel”, a subliniat expertul.

Veaceslav Ioniță mai afirmă că, în trecut, nivelul mai ridicat al cheltuielilor pe cap de locuitor în regiune era posibil deoarece deficitul bugetar era acoperit din surse externe sau neclare. În prezent însă, acest model nu mai funcționează. La o populație estimată la aproximativ 300 de mii de locuitori, regiunea cheltuie de circa trei ori mai puțin decât malul drept.

În ultimii doi ani, diferențele s-au accentuat. Dacă pe malul drept economia s-a stabilizat, inflația a revenit la niveluri normale, iar cheltuielile guvernamentale pe cap de locuitor au crescut cu aproximativ 12%, în stânga Nistrului acestea au scăzut cu circa 27%.

„Acești doi ani sunt cei mai dramatici pentru malul stâng al Nistrului”, a concluzionat Veaceslav Ioniță.

Potrivit expertului, singurul domeniu în care regiunea transnistreană a investit mai mult decât malul drept este infrastructura rutieră. În ultimii zece ani, malul drept a alocat aproximativ 0,9% din PIB pentru reparația drumurilor, în timp ce în stânga Nistrului acest indicator a fost de aproximativ 1,2%.

În concluzie, economistul susține că modelul economic al regiunii din stânga Nistrului nu mai funcționează în parametrii anteriori. Veniturile bugetare sunt în scădere, cheltuielile se reduc, iar o parte semnificativă a acestora continuă să fie acoperită din surse netransparente, ceea ce pune sub semnul întrebării sustenabilitatea financiară a regiunii.