Fosta soție a lui Jeff Bezos a donat 2,7 miliarde de dolari

Miliardara MacKenzie Scott, fosta soție a lui Jeff Bezos, a donat 2,7 miliarde de dolari la mai multe organizații caritabile. Averea ei este de aproximativ 60 de miliarde de dolari și a fost obținută după divorțul de Bezos, aceasta și-a luat angajamentul de a dona o mare parte din bani, scrie BBC.

Într-o postare pe blogul personal, Scott spune că și-a dorit să trimită anii celor „care au fost subfinanțați și uitați de-a lungul timpului”. Ea spune că a ales 286 de organizații caritabile care se ocupă de lupta împotriva inegalităților rasiale și cu susținerea artelor și educației.

Mackenzie Scott este une dintre cele mai bogate femei din lume. Ea a obținut o mare parte a averii sale după divorțul cu Jeff Bezos, în prezent cel mai bogat om al planetei. În urma divorțului, Scott a obținut 4% din acțiunile Amazon.

La sfârșitul anului trecut, Scott a mai donat patru miliarde de dolari. În ciuda acestor donații imense, Scott rămâne totuși a 22-a cea mai bogată persoană din lume, cu 59,5 miliarde de dolari.

În cea mai recentă postare pe blog, Scott a spus că își va redistribui averea și că lucrează cu o echipă de cercetători și cu noul ei soț, un profesor de științe, Dan Jewett, pentru a alege organizațiile caritabile către care să doneze banii.

„În acest efort, suntem mânați de credința că este bine ca bogăția să nu fie concentrată într-un număr mic de mâini”, a spus Scott.

În 2019 ea s-a alăturat „Giving Pledge”, un angajament al celor mai bogați oameni ai lumii care își doresc să dea înapoi comunității parte din averile lor. Inițiativa a fost pornită de Bill și Melinda Gates și Warren Buffet în 2010. Printre semnatarii este și creatorul Star Wars, George Lucas. Bezos nu s-a alăturat acestui angajament.

#donatii #scott #Bezos

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Parlamentul European a aprobat miercuri un regulament ce va permite eliminarea treptată a importurilor de gaze din Rusia, potrivit Agerpres. O rezoluţie în acest sens a fost adoptată în plenul Parlamentului European cu 500 de voturi pentru, 120 împotrivă şi 32 abţineri.

Gazul natural lichefiat (GNL) rusesc de pe piaţa la vedere va fi interzis la nivelul Uniunii Europene odată cu intrarea în vigoare a regulamentului la începutul anului viitor, în timp ce importurile de gaze prin gazoducte vor fi eliminate treptat până pe 30 septembrie 2027. Noul act legislativ stabileşte şi o serie de sancţiuni pe care statele membre le vor impune operatorilor care încalcă prevederile.

La negocierile cu preşedinţia daneză a Consiliului Uniunii Europene, deputaţii europeni au insistat ca toate importurile de petrol din Rusia să fie interzise. De asemenea, ei au obţinut angajamentul Comisiei Europene de a prezenta un text legislativ în acest sens la începutul anului viitor, pentru ca interzicerea efectivă să poată intra în vigoare cât mai curând şi nu mai târziu de finalul anului 2027.

Deputaţii europeni au făcut presiuni şi pentru stabilirea unor condiţii mai stricte în care interdicţia importurilor să poată fi suspendată temporar, în situaţii de urgenţă ce ţin de securitatea energetică a Uniunii.

Pentru a elimina lacunele şi a reduce riscul de eludare a prevederilor, operatorii vor fi obligaţi să le prezinte autorităţilor vamale dovezi mai riguroase şi mai detaliate privind ţara de producţie înainte de a importa sau depozita gaze naturale.

Propunerea legislativă vine ca răspuns la faptul că Rusia foloseşte în mod sistematic aprovizionarea cu energie drept armă, un tipar care a fost documentat timp de aproape două decenii şi care a căpătat noi proporţii odată cu invazia pe scară largă a Ucrainei în 2022.

Invazia a fost însoţită de noi manipulări intenţionate ale pieţei, inclusiv prin decizia fără precedent a Gazprom de a nu umple la capacitate maximă instalaţiile de înmagazinare europene, precum şi prin întreruperile bruşte ale aprovizionării prin gazoducte, provocând o creştere a preţurilor la energie de până la opt ori faţă de nivelurile anterioare crizei.

Noul regulament, convenit deja cu Consiliul UE, trebuie să fie aprobat oficial de Consiliu înainte de a fi publicat în Jurnalul Oficial al UE.