FOTO Ambasadorul SUA a vizitat compania „Rogob”

Compania „ROGOB”, lider pe piața de procesare a cărnii, a fost vizitată, la 22 mai curent, de Ambasadorul Statelor Unite ale Americii în Republica Moldova, Kent D. Logsdon și Olena Chepak, Ofițer economic al Ambasadei.

Igor Roșca, fondator al companiei „ROGOB”, și Ludmila Gogu, administrator, au prezentat oaspeților întreprinderea amplasată în Goianul Nou, municipiul Chișinău. Nemijlocit, diplomații americani s-au familiarizat cu cele mai moderne tehnologii de procesare a cărnii, sortimentul variat de produse, dar și proiectele de extindere și tehnologizare a companiei.

În cadrul discuțiilor, au fost abordate următoarele subiecte importante pentru companie, dar și pentru întregul sector de procesare:

Diversificarea vânzărilor prin deschiderea oportunităților de export a produselor procesate din carne. Industria cărnii fiind una de valoare adăugată mare, dar și înglobând resurse umane enorme, are șanse reale de a se extinde regional cu produse de calitate superioară. Sporirea capacităților de export va stimula revitalizarea sectorului zootehnic şi va spori competitivitatea produselor locale.
Investițiile în procesele de automatizare a depozitului de mărfuri finite. La finele lunii iulie, „ROGOB” va pune in funcțiune primul depozit integral automatizat de colectare, sortare automată pe rute a produsului finit. Acest proiect are menirea de minimizare a efortului fizic, asigurarea acurateței maximale în procesul de formare a comenzilor, respectarea principiului FIFO, dar si asigurarea procesului de trasabilitate pe segmentul de depozitare.
Fortificarea prezenței pe piața locală a propriei rețele de comerț. „ROGOB” actualmente înglobează 60 de magazine cu acoperire națională. Anul curent, „ROGOB” a inițiat construcția unui nou magazin, în preajma fabricii de producere, care va oferi cel mai larg sortiment de produse, dar și exclusivități din carne care nu se mai regăsesc în alte magazine.
Producerea de energie „verde”. La finele anului 2022, compania„ROGOB” a instalat un sistem fotovoltaic de capacitate 200 kw pentru producerea energiei electrice. Acest proiect a fost unul de inițiere și de testare, în scopul unei autonomii minimale, dar și pentru asigurarea independenței la punctele critice de consum pe platforma de producere. În perioada 2023-2024, planificăm să extindem parcul fotovoltaic pe suprafețele de acoperire a noilor facilități de producere, care vor fi date in exploatare in anul 2024. Motivele și argumentele de bază care au stat la decizia de a dezvolta in continuare componenta de eficienta energetica au fost investiție reală cu generare de economie minim pe 25 ani si mai mult. La tarifele de azi la electricitate răscumpărarea investițiilor va fi timp de 3.5-4 ani. Acest proiect este un prim pas pentru autonomie adevărată, cu opțiunea de a dezvolta sistemul de acumulare a energiei. La fel, micșorarea indicatorului „carbon footprint” este foarte important pentru viitorul produselor destinate pentru export, indicator care va deveni unul prioritar pentru accesul pe piețele țărilor dezvoltate. Exploatând un astfel de sistem, compania „ROGOB” aduce aportul propriu la ecologizarea mediului, dar și suport indirect la securitatea energetică a țării.

Interlocutorii au făcut și un schimb de opinii pe marginea subiectelor ce țin de debirocratizarea în relațiile cu instituțiile statului, lipsa finanțărilor din partea donatorilor pentru sectorul de procesare a cărnii, dar și subvenționarea activităților inovative și de ecologizare pentru întreprinderile mari de procesare din țară.

#Rogob #ambasadorul SUA #companie #carne

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

La începutul anilor 1990, odată cu încheierea Războiului Rece, ţările europene au profitat de aşa-numitele dividende al păcii(beneficiile economice ale reducerii bugetelor pentru apărare – n.r). Acestea au redus bugetele de apărare şi au casat sau au vândut cantităţi mari de echipamente, convinse că un război terestru major pe continent nu mai reprezenta un scenariu plauzibil. Invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina la începutul anului 2022 a pus capăt acestei iluzii, scrie Bloomberg

Acum, guvernele din întreaga Europă s-au angajat să crească semnificativ cheltuielile militare pentru a se pregăti pentru tipul de conflict prelungit şi de mare intensitate pe care îl duce Ucraina. Cu toate acestea, rezultatele au fost inegale, ridicând întrebarea dacă şi când va fi Europa pregătită pentru viitoarele provocări de securitate.

În 1989, cheltuielile militare ale membrilor NATO au depăşit în medie 4% din PIB, deoarece statele membre au căutat să menţină şi să consolideze propriile linii de apărare pentru a fi gata în eventualitatea unui război deschis de URSS şi aliaţii săi.

După prăbuşirea URSS, guvernele s-au grăbit să profite de relaxarea tensiunilor dintre superputeri. Acestea au redus cheltuielile pentru apărare, redirecţionând resursele către domenii mai productive şi mai populare, cum ar fi asistenţa medicală şi socială.

Tancurile, artileria şi alte tipuri de armament greu au fost casate sau vândute. Această tendinţă s-a accelerat după atacurile din 11 septembrie 2001 asupra SUA, deoarece forţele concepute pentru războiul terestru au fost reconfigurate în unităţi mobile, mai puţin înarmate, pentru misiuni de combatere a terorismului în întreaga lume.

Până în 2014, membrii europeni ai Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord au alocat în medie 1,4% din PIB pentru apărare. Germania avea mai puţin de 1.000 de tancuri şi vehicule de luptă de infanterie combinate, faţă de 7.000 (numai în Germania de Vest) în timpul Războiului Rece.

În cazul SUA, marele câştigător al Războiului Rece, beneficiile economice au fost de scurtă durată. Cheltuielile pentru apărare au scăzut de la 6% din PIB în 1989 la un minim de 3% în 2001, dar au inversat cursul după ce atacurile din 11 septembrie au precipitat războaiele americane majore din Afganistan şi Irak. Aceste angajamente au dus la o creştere a cheltuielilor până la 5% din PIB în 2010, înainte de a se stabiliza la aproximativ 3,5% în ultimii ani.

Scăderea cheltuielilor pentru apărare în rândul membrilor europeni ai NATO a început să se inverseze în 2014, după ce Rusia a anexat peninsula ucraineană Crimeea. În acel an, alianţa a stabilit un termen limită de 2024 pentru ca membrii să atingă un obiectiv de cheltuieli de 2%, ignorat anterior. Puţini erau pe cale să reuşească acest lucru în momentul în care invazia în toată regula a Ucrainei a schimbat radical percepţiile cu privire la cât de multă apărare are nevoie Europa.

Mulţi oficiali europeni şi americani consideră că preşedintele rus Vladimir Putin este hotărât să subordoneze naţiuni care au făcut parte cândva din Uniunea Sovietică. La doar câteva luni după începerea războiului, NATO a adoptat o strategie actualizată care a identificat Rusia ca fiind „cea mai semnificativă şi directă ameninţare a alianţei”. Versiunea anterioară, din 2010, viza un „parteneriat strategic” cu Rusia.

Unele guverne au ajuns să reexamineze doctrinele de apărare care definesc tipurile de războaie pentru care continentul ar trebui să se pregătească. Cei mai mulţi analizează – într-o măsură mai mare sau mai mică – cum să refacă stocurile de tancuri, sisteme antitanc şi antiaeriene, rachete ghidate de precizie, baterii de artilerie şi muniţie, precum şi dronele care s-au dovedit esenţiale în războiul din Ucraina. Compania de consultanţă McKinsey & Co a estimat că, fără război, cheltuielile europene pentru apărare din 2021 până în 2026 ar fi crescut cu 14%, iar conflictul va împinge această creştere la cel puţin 53%, de la 296 miliarde de euro (317 miliarde de dolari) la 453 miliarde de euro, conform estimărilor sale.

Decizia Germaniei în contexul războiului a fost poate cea mai spectaculoasă. Dintre statele NATO, cea mai mare economie a Europei a alocat una dintre cele mai mici părţi din PIB pentru apărare. Dar, la câteva zile după ce Rusia a invadat Ucraina, cancelarul Olaf Scholz a anunţat o creştere de 100 de miliarde de euro a cheltuielilor militare. Franţa şi-a majorat cu o treime alocarea bugetară pe şase ani pentru apărare.

Polonia a întocmit o listă de cumpărături care include sute de lansatoare de rachete HIMARS, care au avut un impact semnificativ în Ucraina, precum şi de trei ori mai multe tancuri decât au Franţa şi Marea Britanie împreună şi de şase ori mai multe piese de artilerie autopropulsate decât posedă Germania.

Dacă guvernele vor fi capabile să plătească pentru modernizările ambiţioase în domeniul apărării rămâne o întrebare deschisă. Apelurile pentru mai multe cheltuieli vin într-o perioadă de inflaţie ridicată şi de cerere mare de creşteri salariale în sectorul public, precum şi de subvenţii şi investiţii necesare pentru a îndeplini obiectivele de combatere a schimbărilor climatice. În plus, costul reconstrucţiei Ucrainei, în cele din urmă, va fi ridicat, acesta fiind estimat la câtva sute de miliarde de euro.