Gazul rusesc furnizat Ungariei ar putea fi redirecționat prin Turcia

Ministerul de Externe al Ungariei a anunțat că volumele de gaz rusesc furnizat către țară prin intermediul Ucrainei, care intenționează să nu mai reînnoiască acordul de tranzit cu Gazprom începând de anul viitor, ar putea fi redirecționate către gazoductul Turk Stream. Acest anunț a ridicat semne de întrebare cu privire la impactul asupra pieței imobiliare și energetice din regiune, precum și asupra producătorilor de gaze din România.

Ministrul de Externe al Ungariei, Peter Szijjarto, a subliniat importanța gazoductului Turk Stream, care are o capacitate de 8,5 miliarde de metri cubi de gaze către Ungaria și poate acoperi integral volumul de gaze provenit din Rusia. În contextul în care Ucraina nu va mai prelungi acordul de tranzit al gazelor către UE cu Rusia după 2024, posibilitatea redirecționării gazului rusesc prin Turk Stream în Ungaria aduce beneficii semnificative pentru ambele părți.

Această schimbare ar putea avantaja și producătorii de gaze din România, precum Romgaz și OMV Petrom, dar și operatorul sistemului de transport, Transgaz. Capacitatea de transport prin punctul de interconectare dintre România și Ungaria va crește, permițând tranzitarea gazului din Turk Stream către Ungaria și alte destinații europene. În plus, această mutare ar putea contribui la consolidarea poziției României ca furnizor extern de gaze către alte state europene.

Decizia Ucrainei de a nu prelungi acordul de tranzit cu Rusia generează incertitudine în regiune, având în vedere volumul semnificativ de gaze livrat prin această rută. În cazul în care tranzitul gazelor rusești către Europa se va muta integral prin Turk Stream, piețele energetice din regiune vor suferi ajustări semnificative.

Cu toate acestea, perspectivele de diversificare a rutelor și surselor de gaze reprezintă o oportunitate pentru țările din regiune să își consolideze securitatea energetică și să optimizeze utilizarea infrastructurii existente. Evoluția viitoare a pieței energetice din Europa Centrală și de Est va depinde în mare măsură de deciziile luate de statele implicate și de modalitățile de adaptare la noile schimbări.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM

#conductă #gaz #Turcia

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Neprelungirea regimului de licențiere a importurilor de cereale și oleaginoase în anul 2026 nu a generat un val de importuri în Republica Moldova, contrar temerilor exprimate de o parte a fermierilor. Datele statistice analizate de economistul Iurie Rija arată că piața internă nu a fost inundată cu floarea-soarelui din exterior, iar volumele importate au rămas reduse și strict orientate către material semincer și utilizări speciale.

Odată cu introducerea licențierii, piața moldovenească a fost practic închisă pentru importurile de floarea-soarelui destinate procesării în ulei. În consecință, importurile realizate în ultimii ani au vizat aproape exclusiv semințe certificate, utilizate pentru însămânțare sau pentru sectoare de nișă, precum industria de cofetărie.

Statisticile confirmă caracterul restrâns al acestui flux. În anul 2024, Republica Moldova a importat 4.049 tone de semințe de floarea-soarelui, aproape integral ca material semincer, la un preț mediu foarte ridicat, de peste 168 lei per kilogram. În 2025, volumul a crescut ușor, până la 5.686 tone, însă destinația a rămas aceeași, iar prețul mediu s-a situat în jur de 128 lei/kg.

Important este faptul că neprelungirea licențierii în 2026 nu a schimbat radical situația. În luna ianuarie 2026 au fost importate doar 588 tone de semințe de floarea-soarelui, tot ca material semincer, la un preț mediu de 151,69 lei/kg — un volum considerat nesemnificativ din punct de vedere al impactului asupra pieței interne.

Structura importatorilor confirmă că nu este vorba despre operatori orientați spre procesare sau speculație. Piața este dominată de companii mari, specializate în comercializarea semințelor certificate și a inputurilor agricole, precum SYSTEM CAPITAL MANAGEMENT SRL, TRANSTEST SRL, VADALEX-AGRO SRL, BIOPROTECT SRL sau DIAZCHIM SRL. Aceste firme deservesc în principal fermierii, nu industria de procesare.

Și din punct de vedere geografic, importurile indică o orientare clară către parteneri regionali și europeni. România este principalul furnizor de semințe de floarea-soarelui pentru Republica Moldova, urmată de Turcia și Bulgaria, care și-au majorat livrările în 2025. Franța completează lista ca sursă tradițională de genetică agricolă și material semincer certificat, ceea ce confirmă că importurile vizează produse cu standarde tehnologice și fitosanitare ridicate.

Potrivit analizei, lipsa importurilor de floarea-soarelui pentru procesare are o explicație strict economică. În sezonul curent, prețul semințelor în Ucraina este similar cu cel din Republica Moldova, iar costurile suplimentare de transport, logistică și finanțare fac nerentabilă achiziția și livrarea acestora către fabricile moldovenești.

În concluzie, datele arată că temerile privind un aflux masiv de importuri după eliminarea licențierii nu s-au confirmat. Piața rămâne protejată de realitățile economice, iar importurile de floarea-soarelui continuă să fie limitate, scumpe și orientate aproape exclusiv către material semincer, fără a afecta procesatorii sau prețurile interne.