Inflaţia din Marea Britanie atinge un record al ultimilor 40 de ani, cel mai ridicat nivel din G7

Creşterea preţurilor la alimente a împins luna trecută inflaţia din Marea Britanie la un nivel record al ultimilor 40 de ani, de 9,1%, cea mai mare rată din Grupul celor şapte ţări, subliniind gravitatea crizei legate de costul vieţii, relatează Reuters.

Valoarea este în creştere de la 9,0% în aprilie.
Înregistrările istorice ale Biroului Naţional de Statistică arată că inflaţia din luna mai a fost cea mai mare din martie 1982.

Lira sterlină, una dintre monedele cu cele mai slabe performanţe în raport cu dolarul american în acest an, a scăzut sub 1,22 dolari, cu 0,6%.

Unii investitori consideră că Marea Britanie riscă atât o inflaţie ridicată persistentă, cât şi recesiunea, reflectând factura mare de energie importată şi problemele continue legate de Brexit, care ar putea afecta şi mai mult legăturile comerciale cu Uniunea Europeană.

Rata globală a inflaţiei din Marea Britanie în luna mai a fost mai mare decât în Statele Unite, Franţa, Germania şi Italia. Japonia şi Canada trebuie să raporteze datele privind preţurile de consum pentru luna mai, dar este probabil ca niciuna dintre ele să nu se apropie.

Banca Angliei a declarat săptămâna trecută că este probabil ca inflaţia să rămână peste 9% în lunile următoare, înainte de a atinge un vârf de puţin peste 11% în octombrie, când facturile la energie pentru gospodării vor creşte din nou.

Guvernul britanic face tot ce poate pentru a combate creşterea preţurilor, a declarat ministrul de finanţe Rishi Sunak după publicarea datelor.

Preţurile pentru alimente şi băuturi nealcoolice au crescut cu 8,7% în termeni anuali în luna mai – cel mai mare salt din martie 2009 şi făcând din această categorie cel mai mare motor al inflaţiei anuale.

#inlație #G7 #Londra

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Războiul din Orientul Mijlociu ar putea provoca nu doar o criză a petrolului, ci și una alimentară la nivel global. Jurnaliștii de la Financial Times avertizează că conflictul cu Iranul afectează deja lanțurile globale de aprovizionare cu îngrășăminte, ceea ce ar putea duce la scăderea producției agricole și la scumpirea alimentelor.

Orientul Mijlociu este unul dintre cei mai mari producători de îngrășăminte din lume, iar Strâmtoarea Ormuz reprezintă o rută maritimă vitală pentru exporturi. Aproximativ 35% din exporturile mondiale de uree, cel mai utilizat îngrășământ pe bază de azot, trec prin această zonă strategică. Ureea stă la baza a aproape jumătate din producția alimentară globală.

Prin aceeași rută sunt transportate și circa 45% din exporturile mondiale de sulf, un ingredient esențial pentru îngrășămintele cu fosfat, precum și cantități importante de amoniac, utilizat în producerea îngrășămintelor azotate.

Directorul executiv al grupului european de îngrășăminte Yara, Svein Tore Holsether, avertizează că impactul asupra agriculturii riscă să fie subestimat. Potrivit lui, atenția publică este concentrată pe petrol și gaze, însă perturbarea industriei îngrășămintelor ar putea avea efecte majore asupra producției de alimente. „Dacă îngrășămintele nu ajung pe câmpurile fermierilor, randamentele ar putea scădea cu până la 50% chiar de la prima recoltă”, a declarat acesta.

Specialiștii estimează că efectele asupra consumatorilor ar putea fi resimțite relativ rapid. Prețul pâinii ar putea crește în următoarele șase-zece săptămâni, ouăle s-ar putea scumpi în câteva luni, iar carnea de porc și de pui în aproximativ șase luni.

Între timp, prețurile îngrășămintelor au început deja să urce brusc. Prețul ureei granulate din Orientul Mijlociu a crescut cu aproximativ 130 de dolari pe tonă, ajungând la 575–650 de dolari, iar exporturile egiptene au urcat până la 610–625 de dolari pe tonă. Și contractele futures europene pentru amoniac au crescut, o livrare de 1 000 de tone pentru luna aprilie fiind tranzacționată la aproximativ 725 de dolari pe tonă, cu circa 130 de dolari mai mult decât la mijlocul lunii februarie.

Analiștii spun că perturbările actuale ar putea avea un impact chiar mai mare decât criza alimentară declanșată de invazia Rusiei în Ucraina în 2022. Atunci, piața a reușit să se adapteze deoarece exporturile rusești au continuat, însă blocarea Strâmtorii Ormuz ar reprezenta o barieră fizică pentru transportul mărfurilor.

Conflictul afectează deja producția. Compania QatarEnergy a anunțat că a oprit producția de sulf, amoniac și uree la complexul Ras Laffan după un atac cu drone, iar Iranul și-a suspendat producția de amoniac din cauza războiului. În același timp, alți producători din regiune iau în calcul reducerea producției, deoarece navele nu mai pot tranzita în siguranță zona.

Creșterea prețurilor la energie amplifică și ea presiunea asupra industriei. Gazele naturale sunt principala materie primă pentru producerea îngrășămintelor pe bază de azot, iar scumpirea gazului duce direct la majorarea costurilor de producție. Reprezentanții Yara spun că prețul gazului utilizat pentru producerea îngrășămintelor în Europa s-a dublat în doar câteva zile.

Criza vine într-un moment sensibil pentru fermieri, deoarece în multe regiuni din emisfera nordică începe sezonul de aplicare a îngrășămintelor de primăvară. Experții avertizează că, dacă situația persistă, consecințele ar putea fi severe, în special pentru populațiile vulnerabile din lume. Holsether a avertizat că astfel de crize pot duce la foamete în unele regiuni, așa cum s-a întâmplat și în urma șocului alimentar din 2022.