Japonia, în era inegalităților! Cei mai bogați 3% dețin 26% din averea țării

Cei mai bogaţi japonezi deţin acum active în valoare totală de 469.000 miliarde de yeni (aproximativ 3.100 miliarde de dolari), conform unui raport realizat de Nomura Research Institute (NRI), citat de Bloomberg. Aceasta reprezintă o creştere semnificativă în comparaţie cu ritmul mult mai lent în care au crescut activele majorităţii cetăţenilor din Japonia.

Între 2011 şi 2023, averea celor mai bogaţi japonezi s-a dublat, iar averea celor superbogaţi s-a triplat, în timp ce activele deţinute de gospodăriile majorităţii japonezilor, care reprezintă aproximativ 80% din populaţie, au crescut doar cu 42,2%. Disparitatea se datorează în mare parte câştigurilor obţinute pe pieţele bursiere, un domeniu în care cei cu averi mai mari au fost mult mai avantajaţi. În plus, deprecierea yenului în 2023 a contribuit la majorarea valorii activelor străine deţinute de japonezii bogaţi.

De la sfârşitul anului 2011 până la sfârşitul anului 2023, indicele Topix al Bursei de la Tokyo s-a triplat, susţinut de politicile economice implementate de fostul prim-ministru Shinzo Abe. Totuşi, în ciuda apelurilor liderilor actuali, inclusiv premierul Fumio Kishida, pentru sprijinirea clasei de mijloc, politicile din ultimul deceniu au fost percepute ca fiind mai favorabile celor bogaţi decât majorităţii cetăţenilor.

În 2023, cele mai bogate 3% din gospodăriile japoneze deţineau 26% din activele nete ale gospodăriilor din întreaga ţară. Gospodăriile considerate „bogate” au active nete cu o valoare cuprinsă între 100 şi 500 milioane de yeni, iar gospodăriile „superbogaţe” deţin peste 500 milioane de yeni.

Raportul NRI subliniază că, în ultimii ani, a crescut semnificativ ponderea gospodăriilor care s-au îmbogăţit în mod neaşteptat, ceea ce reflectă schimbările majore din structura economică a Japoniei.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#bogati #avere #Japonia

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Ministerul Finanțelor avertizează, în analiza riscurilor bugetar-fiscale, că Termoelectrica rămâne una dintre cele mai sensibile vulnerabilități ale statului, în pofida faptului că a raportat profit în 2024. Compania este cel mai mare producător de stat de energie termică și electrică din Republica Moldova și furnizează aproximativ 15% din energia electrică a țării și asigură încălzirea centralizată pentru circa 80% din populația municipiului Chișinău.

Termoelectrica a fost creată în 2015, prin fuziunea a trei întreprinderi municipale, moștenind datorii financiare semnificative și o infrastructură îmbătrânită. Compania operează trei centrale de cogenerare, vinde energia electrică către Energocom și livrează direct agent termic consumatorilor din capitală.

Potrivit documentului Ministerului Finanțelor, pentru perioada 2024–2028 a fost aplicat un test de stres care arată că, deși unele modernizări au îmbunătățit eficiența, provocările structurale rămân majore, în special necesarul ridicat de investiții și riscurile asociate ciclului de viață al activelor. Un element cheie semnalat este faptul că ratele de lichiditate „par sănătoase”, însă această imagine este în mare parte artificială.

Ministerul explică faptul că indicatorii de lichiditate sunt îmbunătățiți prin reclasificarea arieratelor vechi, în special a celor 1,3 miliarde de lei datorate către Moldovagaz”, ca datorii pe termen lung. Această mutare reduce datoriile curente și „cosmetizează” indicatorii financiari, fără a rezolva problema de fond.

Testele de stres mai arată o expunere ridicată la riscul valutar. Majoritatea împrumuturilor actuale și viitoare sunt denominate în valută, iar o simplă depreciere a leului ar putea majora pierderile companiei cu circa 90 de milioane de lei. Într-un scenariu combinat – șoc de PIB, curs de schimb și rată a dobânzii – pierderile ar putea crește cu încă 120 de milioane de lei, ceea ce ar genera o presiune fiscală semnificativă.

În paralel, Termoelectrica se confruntă cu scăderea cererii de încălzire urbană, determinată de tendințele demografice din Chișinău și de eficientizarea energetică a clădirilor noi. În același timp, infrastructura învechită reduce fiabilitatea operațională, limitând capacitatea companiei de a-și crește veniturile într-un mod sustenabil.

Ministerul Finanțelor identifică patru riscuri majore pentru buget: dependență bugetară implicită: rolul critic al companiei în sezonul rece o transformă într-un risc fiscal „de facto”, orice avarie majoră putând genera necesitatea unui sprijin bugetar imediat, criza infrastructurii amânată: deși este planificată construcția unei noi centrale de 55 MW cu finanțare de la Banca Mondială, proiectul nu este așteptat înainte de 2027, lăsând o perioadă de expunere critică, politica tarifară cvasi-fiscală: tarifele reglementate de ANRE pot fi întârziate sau limitate din motive sociale și politice, generând costuri nerecuperate care se transformă în pasive ascunse și structură de capital împovărată: datoriile moștenite limitează capacitatea de finanțare și pot amâna modernizarea infrastructurii critice.