Josep Borrell: Gazul este o marfă, nu poate fi folosit drept o armă geopolitică

Vedem încercări din partea Gazprom de a pune presiune politică în schimbul scăderii prețului la gaz. Sunte de acord cu dna prim-ministră în legătură cu importanța consolidării rezilienței împotriva oricăror eforturi de către părți terțe de utiliza energia ca o armă geopolitică. Gazele reprezintă o marfă care pot fi cumpărate, vândute, dar nu pot fi folosite ca arma geopolitică. Suntem gata să susținem Moldova pentru a ieșit din criza, scrie Realitatea.md.

Declarația aparține Înaltului Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate, Vicepreședintele Josep Borrell, în contextul crizei gazelor naturale din Republica Moldova.

Amintim că Financial Times a scris că în cadrul negocierilor, Gazprom le-a spus oficialilor moldoveni că va reduce preţul dacă ţara este pregătită să modifice acordul comercial fără taxe vamale cu UE. De asemenea, Gazprom a dorit ca Moldova să amâne punerea în aplicare a normelor UE care impun liberalizarea pieţelor de gaze şi o concurenţă sporită, au spus sursele citate.

De asemenea, miercuri, 27 octombrie, președinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen a anunțat că Republica Moldova va beneficia de un suport de 60 de milioane de euro pentru a depăși mai ușor criza gazelor naturale în care se află. Asistența nerambursabilă a fost oferită ca urmare a unui dialog constant al autorităților moldovenești cu Uniunea Europeană, anunță Guvernul Republicii Moldova.

#Josep Borrell #jocuri geopolitice #produs #gaze naturale

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

China produce în prezent aproximativ 80% din bateriile pentru vehicule electrice (EV), dar Europa se pregătește să rupă acest monopol printr-o expansiune masivă a capacităților proprii de producție. Dacă toate proiectele planificate vor deveni operaționale, continentul ar putea atinge o capacitate totală de producție de circa 700 GWh până în 2028, o cantitate suficientă pentru a alimenta tranziția energetică și pentru a contrabalansa dominația chineză.

Această „hartă a viitorului”, cum este numită de specialiști, arată amplasamentul viitoarelor fabrici de baterii din UE și țările vecine, inclusiv giganți precum Tesla, Northvolt sau Britishvolt. Spre exemplu, doar Tesla va avea două gigafabrici în Europa, prima la Berlin (40 GWh), iar cea de-a doua, deja anunțată, urmează să fie amplasată într-o altă locație strategică, notează bigthink.com.

În 2018, Uniunea Europeană a lansat Battery Action Plan, o strategie ambițioasă pentru a construi o industrie proprie de baterii, axată pe tehnologii mai ecologice și mai eficiente, chiar dacă mai scumpe decât cele chinezești. În prezent, Europa are o capacitate de doar 30 GWh, dar estimările variază între 300 și 400 GWh până în 2025, și chiar 700 GWh până în 2028.

BloombergNEF estimează că ponderea Europei în producția globală de baterii ar putea crește de la 7% în prezent la 31% în 2030. Totodată, valoarea pieței europene a bateriilor ar urma să urce de la 15 miliarde de euro în 2019 la 35 de miliarde în 2030, în timp ce piața globală ar depăși 130 de miliarde de euro.

În timp ce Europa accelerează, SUA riscă să rămână în urmă. Pe lângă fabrica Tesla din Nevada, în prezent, doar două alte facilități majore de producție de baterii sunt funcționale în America. Până în 2030, se preconizează doar zece fabrici americane, comparativ cu 140 în China și aproape 30 în Europa.

Pentru a preveni un „blocaj al bateriilor” – similar cu criza petrolului din anii ’70 – și pentru a nu depinde de importuri din China sau Europa, administrația Biden este presată să investească masiv în acest sector strategic. În lipsa unei astfel de mișcări, electrificarea transportului în SUA riscă să fie încetinită drastic.

Expansiunea industriei bateriilor în Europa nu este doar o chestiune de strategie energetică, ci și una economică. Potrivit unui studiu realizat de Fraunhofer ISI, fiecare GWh de capacitate nouă ar putea genera 40 de locuri de muncă directe și 200 în industriile conexe. În total, se estimează că acest sector ar putea crea până la 155.000 de locuri de muncă în Europa până în 2033.