Licitația pentru extinderea Aeroportului Chișinău, în „optimizare”: proiectul, pus pe pauză

Procedura de achiziție publică privind reconstrucția și extinderea clădirii Terminalului de Pasageri al Aeroportului Internațional „Eugen Doga” Chișinău se află în proces de optimizare, anunță administrația aeroportului.

„Decizia survine în urma unei evaluări tehnice aprofundate a documentației proiectului, realizată la nivelul fiecărui compartiment, precum și a analizei gradului de participare la procedură. În acest context, au fost identificate aspecte ce necesită ajustări, cu scopul de a spori claritatea, atractivitatea și competitivitatea proiectului”, precizează instituția.

Administrația aeroportului anunță că, în perioada următoare, documentația va fi actualizată și îmbunătățită, iar procedura va fi relansată și republicată atât pe platformele naționale, cât și pe cele internaționale de profil, pentru a asigura o participare mai largă din partea operatorilor economici.

Totodată, reprezentanții aerogării subliniază că proiectul de modernizare a Terminalului de Pasageri va fi finanțat integral din veniturile proprii ale aeroportului, iar implementarea este planificată etapizat, fără a afecta activitatea operațională curentă.

Amintim că, la începutul lunii decembrie trecut, Aeroportul Internațional Chișinău a lansat o licitație în valoare de 2,2 milioane de lei pentru achiziția serviciilor de consultanță necesare proiectului de reconstrucție și modernizare a terminalului. Potrivit caietului de sarcini, consultanța vizează toate etapele esențiale ale proiectului, inclusiv verificarea documentației tehnice existente, asistența în procesul de achiziție a lucrărilor și supravegherea tehnică pe durata execuției.

Pentru mai multe știri urmărește-ne

pe TELEGRAM!

#extinderea terminalului de pasageri #Aeroport #licitatie

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.