„Mâine anul se-nnoieşte miliardele sporește”. Bâlbâiala autorităților din tranzacția achitării datoriei Moldovagaz

Exact la o săptămână după efectuarea transferului de 74 mil. USD de Moldovagaz catre Gazprom pentru gazul consumat în octombrie – noiembrie, nu a fost majorat capitalul Energocom conform Hotărârii de Guvern. Or, datoria Termoelectrica către Energocom, urmare a situației financiare deplorabile va fi achitată de viitoarele generații. În prezent, nu există premise și posibilități ca aceasta să fie onorată, susține într-o postare fosta ministră a Finanțelor, Mariana Durleșteanu.

Potrivit Marianei Durleșteanu, Ministerul Finanțelor, în conformitate cu Hotărărea Guvernului din 26 noiembrie, a transferat aproape 1,4 miliarde de lei către Energocom cu scopul majorării capitalului, banii au fost transferați imediat la Moldovagaz.

Până astăzi nu am văzut Energocom să declanșeze procedura legală de emisiune a acțiunilor companiei. Să vedem și CNPF ce va face pentru înregistrarea emisiunii Energocom. În cazul în care banii transferați către Energocom din bugetul de stat nu au fost folosiți pentru majorarea capitalului, atunci cum poate fi tratată juridic această tranzacție”, se întreabă fosta ministră a Finanțelor.

Durleșteanu afirmă că toate persoanele implicate în „povestea de succes a gazelor” – ași în “energy trading”, împreună cu Ministerul Finanțelor și Agenția Proprietății Publice, trebuie trași la răspundere penală.

Fosta ministră a Finanțelor lasă să se înțeleagă că situația cu deficitul de cash flow de la Moldovagaz s-ar putea repeta și în lunile următoare.

De unde va avea Moldovagaz resurse financiare să stingă datoria față de Gazprom în decembrie? Dar în ianuarie, februarie, martie? De fiecare dată vor fi alocați bani din bugetul Republicii Moldova pentru a rezolva problema plăților Moldovagaz către Gazprom? Cum vor fi achitate facturile colorate în galben, cu menționări stranii despre suportul guvernului, prezentate ieri în presă de către „supernegociatorul” Andrei Spînu?”, întreabă retoric Durleșteanu.

În data de 26 noiembrie, Guvernul a votat proiectul de lege privind tranzacția pentru achitarea datoriei istorice și soluționarea problemei de cash flow de la Moldovagaz.

Potrivit proiectului de lege, cei 1,3 miliarde de lei alocați au fost utilizați de Energocom pentru stingerea datoriei din perioada anilor 2002 – 2008, dar și a plății pentru gazului din luna octombrie și noiembrie.

În data de 22 noiembrie, Gazprom anunța că Republica Moldova riscă să rămână fără gaz în cazul în care timp de 48 de ore dacă nu-și achită plata pentru gazul consumat în luna octombrie și noiembrie în sumă de 74,2 mil. USD circa 1,5 miliarde de lei.

#Energocom #datorie #termoelectrica

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.