Marea Britanie post-Brexit: lipsă de ouă în magazine şi fără bani de Crăciun, dar cu Manchester şi Liverpool de vânzare

Umilul ou a căzut victimă unei serii întregi de perturbări care au dus la rafturi goale în unele magazine, scrie Bloomberg.

Supermarketurile raţionalizează vânzările, cofetarii şi patiserii analizează alternative, iar fermierii cer măsuri din partea guvernului.

Acum este vorba de ouă, însă săptămâna viitoare sau luna viitoare, noi produse ar putea lipsi de pe rafuri. „Ceea ce se întâmplă pe piaţa ouălor în acest moment poate fi aplicat şi pe piaţa fructelor, sau cerealelor, sau cărnii“, avertizează Tim Lang, profesor la University of London.

Marea Britanie este de asemenea pe cale să rămână fără vitalii muncitori polonezi. Unu din trei muncitori polonezi plănuieşte să se întoarcă în ţara natală sau este indecis dacă să rămână într-o ţară care i-a devenit din ce în ce mai ostilă, notează Deutsche Welle. Cercetătorii mai multor universităţi britanice au găsit în urma unor sondaje că majoritatea simt că sănătatea mentală li s-a deteriorat, ca şi situaţia financiară.

Se estimează că aproape un milion de polonezi trăiau în Marea Britanie înainte de Brexit. Datele sugerează că aproximativ 200.000 de membri ai comunităţii poloneze au părăsit acum ţara. Aproximativ 11% din migranţii din Marea Britanie muncesc în sectorul transporturilor, 10% în agricultură şi 9% în sistemul de sănătate. Polonezii reprezintă peste o cincime din numărul de migranţi din UE în UK.

O altă penurie din Marea Britanie priveşte şoferii de autobuze, potrivit BBC. Aproape una din 10 poziţii pentru şoferi de autobuz este vacantă în UK, relevă datele Confederation of Passenger Transport (CPT).
Salariile mici, programul prelungit şi schimburile care epuizează şoferii rămân în continuare o barieră.

Marea Britanie se confruntă încă de anul trecut cu o penurie generală de şoferi. Penuria de şoferi de autovehicule grele de marfă pesistă şi în acest an, însă ultimele iniţiative introduse de guvern şi industrie au început să dea roade, conform Logistics UK.
Băncile şi magazinele din Marea Britanie ar putea rămâne de asemenea fără cash înainte de Crăciun, relatează The Guardian.

Peste 1.000 de angajaţi ai firmei de securitate G4S care livrează cash şi monede unora dintre cele mai mari bănci şi supermarketuri ale ţării au votat pentru intrarea în grevă în decembrie, putând apărea astfel penurii de cash înaintea Crăciunului.

Britanicii s-au confruntat şi cu o criză de bere în această toamnă.

Lanţul de puburi Wetherspoons a anunţat că unele dintre puburile sale au rămas fără unele branduri de bere din cauza problemelor legate de lanţurile de aprovizionare.

În ceea ce priveşte vânzarea Manchester United şi, după cum spun zvonurile, şi a Liverpool, două cluburi de fotbal de top, acest lucru s-ar putea să nu fie aşa rău precum ar putea să pară deoarece proprietarii lor actuali sunt fonduri de investiţii americane care nu sunt privite cu ochi buni de fanii britanici. Totuşi, se poate pune întrebarea dacă nu cumva cluburile de fotbal sunt afaceri profitabile doar dacă sunt vândute.

#oua #Londra #criză

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Atunci când consumatorii comandă sushi sau rulouri cu somon într-un restaurant japonez, rareori își imaginează că acest ingredient „tradițional” este, de fapt, rezultatul uneia dintre cele mai eficiente campanii de marketing alimentar din istorie, inițiată de Norvegia în anii ’80.

În a doua jumătate a anilor 1970 și începutul anilor 1980, Norvegia a extins rapid creșterea industrială a somonului atlantic în fermele din apele reci ale Mării Norvegiei. Pe fondul saturării piețelor interne și europene, autoritățile și industria au început să caute o piață externă mare, solvabilă și cu o cultură dezvoltată a consumului de pește. Japonia s-a dovedit a fi ținta ideală.

Paradoxal însă, la acel moment, somonul era considerat în Japonia impropriu pentru consum crud, fiind asociat cu paraziți. Bucătăria japoneză tradițională folosea pentru sushi și sashimi pești precum tonul, yellowtail sau dorada, în timp ce somonul era doar gătit sau sărat. Diferența esențială consta în faptul că somonul de crescătorie norvegian nu conținea paraziți, precum Anisakis simplex, frecvent întâlniți la somonul sălbatic din Pacific.

În același timp, Japonia se confrunta cu un deficit de ton, ceea ce ducea la creșterea prețurilor, în special pentru carnea grasă ōtoro, extrem de apreciată. Somonul norvegian, sigur pentru consum crud și atractiv vizual, a devenit astfel o alternativă strategică.

Pe acest fundal a fost lansat Project Japan, o inițiativă comună a Norges sjømatråd (Consiliul Norvegian pentru Exportul de Pește) și a Ministerului Pescuitului din Norvegia. În 1985, o delegație oficială condusă de ministrul pescuitului, Thor Listau, a ajuns în Japonia pentru a promova somonul norvegian.

Strategia nu a vizat consumatorul final, ci bucătarii din restaurantele japoneze. Au fost organizate degustări închise, demonstrații culinare, recepții la ambasada Norvegiei din Tokyo și prezentări privind siguranța alimentară a somonului de crescătorie. Mesajul-cheie nu a fost schimbarea tradiției, ci soluționarea problemei deficitului de ton.

Rezultatele au apărut treptat. Primele livrări se ridicau la doar 2–3 tone pe an, însă după aproape un deceniu de efort susținut, importurile au explodat. La începutul anilor 2000, Japonia importa peste 45.000 de tone de somon norvegian anual, iar în prezent aproximativ 84% din somonul proaspăt consumat în Japonia provine din Norvegia.

Cel mai important efect a fost însă global: odată cu răspândirea bucătăriei japoneze în lume, somonul crud a devenit parte a „canonului” sushi-ului. Restaurantele din SUA, Europa sau Rusia au replicat modelul japonez, folosind în majoritate somon norvegian. Astăzi, sushi cu somon este perceput drept „clasic japonez”, deși produsul are origine europeană.

Project Japan este studiat în prezent ca un exemplu de succes de diplomație gastronomică și inginerie culturală, realizat fără conflict cu tradiția și bazat pe răbdare și planificare pe termen lung — trăsături definitorii ale modelului norvegian de politică economică și export.