Misterul crypto! Cât costă să faci „afaceri” cu Bitcoin în Republica Moldova

Așa cum interesul pentru criptomonede variază de la țară la țară, la fel se întâmplă și cu costul pentru obținerea lor. Cum în ultimul an tariful energiei electrice a crescut fulminant în toată lumea, prețul pentru a obține prin minare un Bitcoin diferă cu peste 200.000 de dolari în funcție de țară.

Pentru a extrage un singur bitcoin, este nevoie de aproximativ 1.449 de kilowați oră (kWh) de energie adică aceeași cantitate de energie pe care o consumă o gospodărie americană medie în aproximativ 13 ani. Având în vedere cantitatea mare de energie necesară pentru a extrage Bitcoin, această activitate poate fi o aventură costisitoare. Dar prețurile exacte fluctuează, în funcție de locație și de costul energiei electrice din zonă.

Potrivit experților de la 911 Metallurgist, în Republica Moldova, pentru minarea unui Bitcoin prețul este de circa 16.926 de dolari, cost care ne plasează pe locul 36 în lume. Profitul pentru minerii aflați pe teritoriul Moldovei, ar fi de aproximativ 2.829 de dolari la fiecare Bitcoin minat.

Extracția de Bitcoin este procesul prin care noi monede virtuale sunt pusei în circulație. Este, de asemenea, modalitatea prin care rețeaua confirmă noile tranzacții și reprezintă o componentă esențială pentru întreținerea și dezvoltarea registrului blockchain. „Mineritul” se realizează cu ajutorul unui hardware sofisticat care rezolvă o problemă matematică de calcul extrem de complexă. Primul computer care găsește soluția la această problemă primește următorul bloc de bitcoini și procesul începe din nou.

Atunci când cineva minează Bitcoin, ceea ce face de fapt este să adauge și să verifice o nouă înregistrare de tranzacție în blockchain – registrul bancar descentralizat în care se tranzacționează și se distribuie criptomonedele.

Pentru a crea această nouă înregistrare, minerii de criptomonede trebuie să descifreze o ecuație complexă generată de sistemul blockchain. Potențial, zeci de mii de mineri se întrec pentru a sparge același cod în orice moment. Doar prima persoană care rezolvă ecuația este recompensată (cu excepția cazului în care faci parte dintr-un grup de mineri care sunt de acord să își combine eforturile pentru a-și spori șansele de a rezolva ecuația).

Cu cât puterea ta de calcul este mai rapidă, cu atât șansele de câștig sunt mai mari, așa că rezolvarea ecuației necesită echipamente puternice care consumă multă energie.

Costurile și profiturile mineritului Bitcoin în 198 de țări

În cele 198 de țări incluse în setul de date, costul mediu de extragere a bitcoin a fost de 35.404 de dolari, mai mult decât valoarea bitcoin de 20.863 dolari la 15 iulie 2022. Deși este important de menționat că fluctuația prețurilor la energie și numărul mai mare sau mai mic de mineri din rețeaua bitcoin modifică în mod constant energia necesară și costul final.

Venezuela se află pe primul loc în topul celor mai scumpe țări pentru extragerea de Bitcoin. Mineritul unui singur bitcoin în această țară sud-americană costă 246.530 de dolari, ceea ce înseamnă că procesul este departe de a fi profitabil. Costurile energiei sunt atât de ridicate în această țară încât minerii ar pierde 225.667 dolari pentru un singur bitcoin.

La celălalt capăt al spectrului, cel mai ieftin loc pentru a extrage bitcoin este Kuweit. Costă 1.393 dolari pentru a extrage un singur Bitcoin în Kuweit, ceea ce înseamnă că minerii ar putea obține un profit de 19.469 de dolari. Țara din Orientul Mijlociu are una dintre cele mai ieftine surse de electricitate din lume, un kWh costând în medie doar 3 cenți. Pentru context, costul mediu al unui kWh în America de Nord este de 21 de cenți.

După Kuweit urmează Algeria, cu un cost de circa 4.181 de dolari, cu un profit de 17.221 de dolari și Sudan cu un cost de 4.779 dolari și un profit de 16.623 dolari.

În Europa, cea mai ieftină țară pentru minerit este Kosovo, cu un cost de 10.560 de dolari și un profit de 10.842 de dolari. Urmează Ucraina (cu un cost de 12.744 dolari), Moldova (cu un preț de 16.926 dolari și un profit de 4.476), România și Albania.

#crypto #profit #bitcoin

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Italia continuă să atragă atenția lumii cu ofertele sale spectaculoase de case la prețul de un euro, dar în spatele acestor anunțuri se ascund costuri uriașe, birocrație sufocantă și lipsa infrastructurii. Deși ideea pare ideală pentru cei care visează la o casă în Toscana sau Sardinia, realitatea este mult mai complicată, arată o analiză realizată de Meduza, Politico și Financial Times.

Italia trece prin cea mai gravă criză demografică din istorie, cu o scădere constantă a populației de peste 16 ani. Rata natalității se află la un nivel minim istoric, iar tinerii educați părăsesc țara în căutarea unor salarii mai bune în alte state europene. Premierul Giorgia Meloni a aprobat un plan de 500.000 de vize pentru muncitori extracomunitari, pentru a compensa lipsa forței de muncă din agricultură și turism. Satele din Sardinia și din sudul Italiei sunt cele mai afectate: școlile și spitalele se închid, magazinele dispar, iar în multe localități singura sursă de venit a rămas turismul sezonier.

Programul „Case pentru un euro” a fost lansat de mai multe comune italiene pentru a repopula zonele depopulate. În teorie, oricine poate cumpăra o casă cu un euro, dar în realitate costurile de renovare pot ajunge la 200.000–600.000 de euro. Majoritatea caselor scoase la vânzare se află în stare avansată de degradare, fără acoperiș, apă sau electricitate. Autoritățile impun cumpărătorilor să restaureze imobilul în termene scurte, iar neîndeplinirea obligațiilor duce la pierderea banilor și la anularea tranzacției. În plus, un euro este doar prețul de pornire la licitație, iar în unele cazuri ofertele finale pornesc de la 6.000 de euro. Cumpărătorii trebuie să depună și un depozit de garanție, care nu este returnat dacă lucrările nu sunt finalizate.

Pentru străini, situația este și mai complicată: achiziția unei case nu oferă drept de rezidență în Italia sau în Uniunea Europeană. După victoria lui Donald Trump în SUA, comuna Ollolai din Sardinia a lansat o campanie pentru atragerea americanilor, promițând o viață liniștită „pe insula paradisului”. Un an mai târziu, niciun imobil nu fusese vândut. Între 2018 și 2024, doar zece case din Ollolai au fost cumpărate și restaurate. Localnicii sperau la un val de nomazi digitali și artiști, însă puțini s-au încumetat să investească zeci de mii de euro într-un sat fără infrastructură.

Există însă și povești cu final fericit. Fotografa spaniolă Ivo Rovira a cumpărat un imobil în Sardinia, l-a restaurat și a deschis un mic restaurant local. „Nu ne simțim turiști, ci armunjini adevărați”, spune ea. Americanii Tam și Gary Holm din Los Angeles au reușit să cumpere o casă în Sicilia după mai multe încercări, investind în total 160.000 de euro. „M-am îndrăgostit de oamenii de aici. Sunt prietenoși, ospitalieri, și orașul, deși mic, e plin de viață”, a declarat Holm pentru Business Insider.

Deși programul a atras atenția internațională, infrastructura precară, birocrația și costurile ascunse continuă să-i descurajeze pe cumpărători. Economiștii avertizează că depopularea satelor italiene riscă să provoace un nou val de criză economică în regiunile rurale, iar fără investiții serioase, nici măcar casele de un euro nu mai pot salva satele care dispar.