Misterul crypto! Cât costă să faci „afaceri” cu Bitcoin în Republica Moldova

Așa cum interesul pentru criptomonede variază de la țară la țară, la fel se întâmplă și cu costul pentru obținerea lor. Cum în ultimul an tariful energiei electrice a crescut fulminant în toată lumea, prețul pentru a obține prin minare un Bitcoin diferă cu peste 200.000 de dolari în funcție de țară.

Pentru a extrage un singur bitcoin, este nevoie de aproximativ 1.449 de kilowați oră (kWh) de energie adică aceeași cantitate de energie pe care o consumă o gospodărie americană medie în aproximativ 13 ani. Având în vedere cantitatea mare de energie necesară pentru a extrage Bitcoin, această activitate poate fi o aventură costisitoare. Dar prețurile exacte fluctuează, în funcție de locație și de costul energiei electrice din zonă.

Potrivit experților de la 911 Metallurgist, în Republica Moldova, pentru minarea unui Bitcoin prețul este de circa 16.926 de dolari, cost care ne plasează pe locul 36 în lume. Profitul pentru minerii aflați pe teritoriul Moldovei, ar fi de aproximativ 2.829 de dolari la fiecare Bitcoin minat.

Extracția de Bitcoin este procesul prin care noi monede virtuale sunt pusei în circulație. Este, de asemenea, modalitatea prin care rețeaua confirmă noile tranzacții și reprezintă o componentă esențială pentru întreținerea și dezvoltarea registrului blockchain. „Mineritul” se realizează cu ajutorul unui hardware sofisticat care rezolvă o problemă matematică de calcul extrem de complexă. Primul computer care găsește soluția la această problemă primește următorul bloc de bitcoini și procesul începe din nou.

Atunci când cineva minează Bitcoin, ceea ce face de fapt este să adauge și să verifice o nouă înregistrare de tranzacție în blockchain – registrul bancar descentralizat în care se tranzacționează și se distribuie criptomonedele.

Pentru a crea această nouă înregistrare, minerii de criptomonede trebuie să descifreze o ecuație complexă generată de sistemul blockchain. Potențial, zeci de mii de mineri se întrec pentru a sparge același cod în orice moment. Doar prima persoană care rezolvă ecuația este recompensată (cu excepția cazului în care faci parte dintr-un grup de mineri care sunt de acord să își combine eforturile pentru a-și spori șansele de a rezolva ecuația).

Cu cât puterea ta de calcul este mai rapidă, cu atât șansele de câștig sunt mai mari, așa că rezolvarea ecuației necesită echipamente puternice care consumă multă energie.

Costurile și profiturile mineritului Bitcoin în 198 de țări

În cele 198 de țări incluse în setul de date, costul mediu de extragere a bitcoin a fost de 35.404 de dolari, mai mult decât valoarea bitcoin de 20.863 dolari la 15 iulie 2022. Deși este important de menționat că fluctuația prețurilor la energie și numărul mai mare sau mai mic de mineri din rețeaua bitcoin modifică în mod constant energia necesară și costul final.

Venezuela se află pe primul loc în topul celor mai scumpe țări pentru extragerea de Bitcoin. Mineritul unui singur bitcoin în această țară sud-americană costă 246.530 de dolari, ceea ce înseamnă că procesul este departe de a fi profitabil. Costurile energiei sunt atât de ridicate în această țară încât minerii ar pierde 225.667 dolari pentru un singur bitcoin.

La celălalt capăt al spectrului, cel mai ieftin loc pentru a extrage bitcoin este Kuweit. Costă 1.393 dolari pentru a extrage un singur Bitcoin în Kuweit, ceea ce înseamnă că minerii ar putea obține un profit de 19.469 de dolari. Țara din Orientul Mijlociu are una dintre cele mai ieftine surse de electricitate din lume, un kWh costând în medie doar 3 cenți. Pentru context, costul mediu al unui kWh în America de Nord este de 21 de cenți.

După Kuweit urmează Algeria, cu un cost de circa 4.181 de dolari, cu un profit de 17.221 de dolari și Sudan cu un cost de 4.779 dolari și un profit de 16.623 dolari.

În Europa, cea mai ieftină țară pentru minerit este Kosovo, cu un cost de 10.560 de dolari și un profit de 10.842 de dolari. Urmează Ucraina (cu un cost de 12.744 dolari), Moldova (cu un preț de 16.926 dolari și un profit de 4.476), România și Albania.

#crypto #profit #bitcoin

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Modelul economic al regiunii din stânga Nistrului se confruntă cu dificultăți tot mai mari, iar situația bugetară indică probleme structurale serioase. Concluzia aparține expertului în politici economice de la IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță, prezentată în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță” din 6 martie 2026.

Potrivit economistului, între cele două maluri ale Nistru există diferențe majore în ceea ce privește structura bugetară, veniturile și cheltuielile publice. Pe malul drept al râului, bugetul public este format din mai multe componente – bugetul de stat, bugetele autorităților publice locale, bugetul asigurărilor sociale și cel al asigurărilor medicale. În schimb, în regiunea din stânga Nistrului există doar bugetul regional și bugetele locale, fără bugete separate pentru asigurări sociale sau medicale.

Un alt aspect semnalat de expert este lipsa de transparență privind executarea bugetului în regiune. Dacă pe malul drept datele privind veniturile și cheltuielile sunt publice, în stânga Nistrului aceste informații nu sunt făcute publice.

Pentru anul 2026, autoritățile autoproclamate din regiune au planificat venituri bugetare mai mici decât cele din 2024 și 2025, iar cheltuielile planificate sunt, de asemenea, în scădere. „Deficitul bugetar este foarte mare – aproape jumătate din bugetul regiunii este acoperit din deficit”, a declarat Veaceslav Ioniță.

Potrivit economistului, modul în care este acoperit deficitul bugetar rămâne secretizat. El presupune însă că o parte importantă a acestuia ar putea proveni din diferențele legate de prețul gazelor naturale. În regiune, gazul este vândut la prețuri foarte mici – între 1,7 ruble pentru populație și până la 5 ruble pentru agenții economici, în timp ce costurile de transport și distribuție sunt de aproximativ 0,5 ruble.

Comparativ cu malul drept, deficitul bugetar al regiunii din stânga Nistrului raportat la PIB este de aproximativ trei ori mai mare. Dacă în Republica Moldova deficitul este acoperit în principal din împrumuturi, în regiunea transnistreană acesta provine din surse care nu sunt făcute publice.

Diferențe importante apar și în ceea ce privește veniturile bugetare pe cap de locuitor. În 2015, acestea erau de 15,3 mii lei pe malul drept și 12 mii lei pe malul stâng. În 2025, veniturile au ajuns la 51,6 mii lei în dreapta Nistrului și la 18,1 mii lei în stânga. Pentru 2026 sunt estimate aproximativ 57 mii lei pe cap de locuitor pe malul drept și doar 14,8 mii lei pe malul stâng. Astfel, veniturile bugetare pe cap de locuitor sunt în prezent de aproape patru ori mai mari în dreapta Nistrului.

În același timp, presiunea fiscală este semnificativ mai mică în regiunea transnistreană. Dacă în Republica Moldova veniturile bugetare reprezintă aproximativ 35% din PIB, în stânga Nistrului acestea sunt de circa 20%. De asemenea, regiunea nu aplică TVA, principala sursă de venit a bugetului Republicii Moldova.

Diferențe majore se observă și în nivelul cheltuielilor publice pe cap de locuitor. În 2015 acestea erau de 16,3 mii lei pe malul drept și de 22,5 mii lei pe malul stâng. În 2025, cheltuielile au ajuns la 59,2 mii lei pe malul drept, în timp ce în stânga Nistrului au fost de 25,5 mii lei. Pentru 2026 sunt estimate cheltuieli de 66,1 mii lei pe cap de locuitor în dreapta Nistrului și doar 24,8 mii lei în stânga.

„În ultimii zece ani, pe malul drept cheltuielile publice pe cap de locuitor au crescut de peste patru ori, în timp ce în stânga Nistrului au rămas practic la același nivel”, a subliniat expertul.

Veaceslav Ioniță mai afirmă că, în trecut, nivelul mai ridicat al cheltuielilor pe cap de locuitor în regiune era posibil deoarece deficitul bugetar era acoperit din surse externe sau neclare. În prezent însă, acest model nu mai funcționează. La o populație estimată la aproximativ 300 de mii de locuitori, regiunea cheltuie de circa trei ori mai puțin decât malul drept.

În ultimii doi ani, diferențele s-au accentuat. Dacă pe malul drept economia s-a stabilizat, inflația a revenit la niveluri normale, iar cheltuielile guvernamentale pe cap de locuitor au crescut cu aproximativ 12%, în stânga Nistrului acestea au scăzut cu circa 27%.

„Acești doi ani sunt cei mai dramatici pentru malul stâng al Nistrului”, a concluzionat Veaceslav Ioniță.

Potrivit expertului, singurul domeniu în care regiunea transnistreană a investit mai mult decât malul drept este infrastructura rutieră. În ultimii zece ani, malul drept a alocat aproximativ 0,9% din PIB pentru reparația drumurilor, în timp ce în stânga Nistrului acest indicator a fost de aproximativ 1,2%.

În concluzie, economistul susține că modelul economic al regiunii din stânga Nistrului nu mai funcționează în parametrii anteriori. Veniturile bugetare sunt în scădere, cheltuielile se reduc, iar o parte semnificativă a acestora continuă să fie acoperită din surse netransparente, ceea ce pune sub semnul întrebării sustenabilitatea financiară a regiunii.