Natan Garștea, autorul podcastului Istoria Moldovei: „Cine nu învață lecțiile istoriei, este condamnat să le repete”

10 Nov. 2021, 12:10
 // Categoria: Oameni şi Idei // Autor:  Dumitrita Culiuc
10 Nov. 2021, 12:10 // Oameni şi Idei //  Dumitrita Culiuc

Economist de profesie, absolvent al Academiei de Studii Economice din București, pasionat de jocurile intelectuale, iar începând cu anul 2001, paralel cu activitatea sa de bază, este lector în câteva universități din Moldova. Vorbim despre Natan Garștea, campionul schimbării desemnat în cadrul Galei Champions of Change din acest an.

Natan este autorul primului și singurului podcast despre istoria țării noastre, Istoria Moldovei, lansat în aprilie 2018. Podcastul, după cum menționează și autorul, a fost gândit drept „o posibilitate de a face cunoscută, într-o formă comodă, accesibilă și captivantă la cât mai mulți oameni, istoria noastră. Cei care au absolvit școlile cu programul sovietic, cunosc doar versiunea de atunci a istoriei noastre, iar cei care au învățat după destrămarea URSS, au avut manuale de istorie în funcție de tendințele politice ale momentului”.

Autorul a dorit să povestească o istorie adevărată a pământurilor noastre, să enumere fapte. Formatul podcastului scoate în evidență farmecul narativ al istoriei, de tip audio-novelă, care face ascultătorii la sfârșitul unui episod să îl pornească imediat pe următorul. În prezent, scriptul podcastului are 853 de pagini. Pregătirea unui episod durează, în medie, 2-3 săptămâni. De obicei, autorul folosește cel puțin 2-3 surse diferite, iar în unele episoade ajunge chiar și la 8-9 surse.

Până în prezent au fost publicate 41 de episoade, care au o lungime totală de 47 de ore și
26 de minute. Episoadele podcastului au fost descărcate de 106,5 mii ori, iar timpul total de audiere a episoadelor lui constituie peste 12 ani. Datorită formatului accesibil, podcastul este ascultat în timpul navetei zilnice la serviciu, în timpul sportului, al activităților casnice, plimbărilor sau în orice alte situații, când aveți urechile libere.

Majoritatea activităților, după cum spuneți și dvs., sunt din domeniul economic. Cum reușiți să le îmbinați cu istoria, jocurile intelectuale? 

Încerc să mențin, pe măsura posibilităților, această separare între lucru și viața privată. Desigur, sunt perioade mai intense la muncă, când aceasta îmi reușește mai greu, dar de obicei mă țin de această regulă. Și, deja timpul liber, se împarte între copil, gospodărie, prieteni, podcast și jocurile intelectuale. Mai ales că sunt tată singur cu o fetiță de 6 ani, care petrece cam jumătate de timp cu mine, așa că, evident, ea este principala prioritate. Dar, când nu sunt cu ea, îmi pot dedica timpul liber și podcastului. Cât despre interesul față de ele, fiecare domeniu este fascinant în felul său – și istoria, și aceea cum funcționează economia unei țări. Mai mult decât atât, foarte des aceste cunoștințe și preocupări se completează și se îmbogățesc reciproc. Veți fi uimiți câte revoluții și răsturnări de putere au început de la o politică fiscală nesustenabilă și visteria goală.

Dacă ar fi să alegeți un domeniu sau profesie care v-ar defini, care ar fi aceasta și de ce? 

Interesantă această întrebare. Noi doar ne alegem viața zilnic, nu este un moment aparte când noi ne alegem cine suntem și gata, așa rămânem pe restul vieții. Chiar și așa decizii importante cum sunt studiile și alegerea profesiei, pot fi ulterior revăzute, deși uneori aceasta este destul de dificil. Așa că, chiar dacă uneori nouă nu ne place acest gând, de obicei noi suntem exact aceea ce facem. Dacă ar fi să aleg un domeniu sau profesie care m-ar defini, aș alege să fiu consilier pe economie al Guvernatorului BNM și în timpul liber să fac un podcast de istorie.

Cum a apărut ideea de a lansa podcastul Istoria Moldovei și cum au reacționat oamenii la apariția acestuia?

Eu sunt un consumator de podcasturi de foarte mult timp, de prin 2008, cred. Ele sunt foarte comode de ascultat când nu ești concentrat la ceva și ai urechile libere. De exemplu, în timpul navetei zilnice, sau al alergatului, sau al treburilor casnice. Ascultam multe podcasturi diferite, dar preferatele au fost, până la urmă, cele de istorie. În special dacă sunt făcute de autori talentați. Și, de mai multe ori, am căutat să văd ce podcasturi despre istoria noastră există sau ce podcasturi în română există, nu am găsit de niciun fel. Cunosc destul de bine istoria noastră, foarte bine istoria universală, acestea totdeauna au fost niște teme de interes pentru mine. Și, când am început să am seri libere, m-am gândit: „Ce-ar fi să fac un podcast, în care să încerc să povestesc obiectiv, echidistant și interesant istoria locurilor noastre și a poporului nostru?”. Mai ales că deseori istoria noastră e arenă de lupte politice și geopolitice și aceasta afectează foarte mult capacitatea noastră ca popor să ne creăm o idee națională și o identitate a noastră. Decizia s-a cristalizat destul de lent. Inițial vroiam să mă asigur că voi avea ce spune, că voi găsi suficiente surse de informație și că voi putea face din ele o istorie captivantă, că voi reuși să mențin echilibrul între profunzimea narațiunii și aceea cât este ea de interesantă. Până a începe publicarea podcastului, aveam scrise deja 7 episoade, să mă asigur că iese bine ce iese. Și, mai era aspectul tehnic. Procurarea utilajului, învățarea unor tehnici de bază de înregistrare și editare a sunetului, crearea hostingului podcastului, a site-ului web și a paginii acestuia, mi-au luat ceva timp.

Și, desigur, când l-am lansat, aceasta a fost o surpriză pentru mulți care mă cunoșteau. Era foarte departe de domeniul meu de activitate profesională, și o astfel de divergență de preocupări stârnește, de regulă, uimire. Marele secret, de ce asta îmi reușește, e în aceea că eu nu sunt un istoric, eu nu fac studiu fundamental în domeniul istoriei. Eu doar citesc și apoi repovestesc cărți de istorie, aceea ce e o cu totul altă chestie. Aici contează mai degrabă capacitatea de a sintetiza informația și a o prezenta într-o formă accesibilă și interesantă, și eu, fiind mulți ani profesor universitar, posed bine această abilitate. E un fel de hobby de vis. Îmi place să citesc, și pentru podcast eu stau și citesc cărți, și apoi le repovestesc ascultătorilor podcastului. Chiar dacă uneori pentru un episod trebuie să citesc 5 sau 6 cărți. 

În ce măsură statul oferă suport în promovarea istoriei și a culturii noastre? Cât de multă atenție acordă acestui aspect?

Problema nu e atât în volumul de atenție, ci în aceea că uneori atenția acordată istoriei este una nesănătoasă. Foarte des la noi istoria e un fel de teren de lupte politice. Din păcate, în societatea noastră este o mare fisură care trece pe linia etniilor sau a limbilor vorbite sau a preferințelor geopolitice și toate aceste linii de fisurare cam se suprapun. Și în toate aceste lupte istoria este folosită ca o armă, de fiecare după placul său. Astfel, informațiile istorice sunt denaturate, sau prezentate selectiv ori tendențios, sau pur și simplu sunt falsificate. Anume de aceasta la noi cu regularitate se duc lupte privind denumirea în școli a materiei și privind conținutul curriculei. 

Cunoașterea și înțelegerea istoriei ne poate fi foarte utilă nouă ca și societate. Acest lucru este important pentru a înțelege mai bine trecutul, locul și rolul în istorie și pentru niște lecții utile ale istoriei. Știți vorba, cine nu învață lecțiile istoriei, este condamnat să le repete. Totodată, înțeleg foarte bine și situația celor care fac grilele școlare. Toate materiile școlare sunt necesare și oricând încerci să crești prezența uneia în curriculă, o faci fie din contul altor materii, fie din contul timpului liber al elevilor, ambele căi fiind rele. De aceea, vrem, nu vrem, o parte mare din studiul, cunoașterea istoriei rămâne să se facă în afara programului școlar.

Noi avem destul de multe muzee, cu colecții foarte bogate și interesante și aceasta ar fi o cale pentru stat să promoveze istoria. Și unele muzee, Muzeul Național de Istorie, de exemplu, fac o treabă extraordinară în a atrage publicul, în a prezenta noi expoziții interesante și în general, în a deveni un fel de centru cultural și comunitar. Aceasta ar fi una dintre căi. Pot fi făcute mai multe chestii pentru popularizarea și promovarea cunoștințelor de istorie. Aș privi cu interes niște emisiuni istorice la televiziuni, aș citi vreo carte de istorie curată de Academiei de Științe. Astfel de eforturi de promovare a istoriei cum sunt făcute de mine să fie făcute de către stat și cu suport de stat. Sunt multe posibilități. Sper ca istoria să ajungă în listele de priorități ale autorităților.

Ce poate face fiecare ca interesul tinerilor față de istoria să crească și să-i motiveze să o descopere?

Din experiență și din ce îmi povestesc ascultătorii mei, probabil cel mai crucial pentru interesul față de istorie este aceea cum ea se predă în școli. Elevii profesorilor inspirați și talentați păstrează pentru toată viața fascinația pentru acest domeniu, și își vor continua studiul și după absolvirea școlii și facultății. Și invers, dacă predatul în școală a istoriei se reduce doar la o înșiruire de date și nume și bătălii, fără context și legătură între ele și fără conținut, aceasta poate ucide pe toată viața interesul pentru acest domeniu. Foarte des ascultătorii podcastului îmi scriu în comentarii că ei nu-și imaginau că istoria poate fi atât de interesantă și că stilul de predare din școală le-a ucis interesul față de acest domeniu. Eu, desigur, mă bucur că podcastul meu readuce ascultătorilor interesul pentru istorie, însă cred că aceasta ar trebui să fie încă din școală. Acest lucru depinde de calitatea cunoștințelor profesorilor, de talentul lor de a preda și de entuziasmul lor. Din păcate, facultățile noastre care pregătesc profesorii încă nu cunosc cum să aprecieze talentele lor pedagogice. Cred că cel puțin o bună calitate a cunoștințelor lor este posibil să fie asigurată de facultate.

Ce vă motivează să rămâneți aici și să depuneți atâtea eforturi pentru a schimba lucrurile aici, în țară?

Apropo, gândiți-vă ce schimbare majoră a avut loc în conștiința noastră, dacă noi întrebăm oamenii care rămân de ce ei rămân și nu oamenii care pleacă de ce ei pleacă. Deși da, răspunsul în al doilea caz, de regulă, îl înțelegem toți. Dar însăși faptul că tot mai multă lume alege să plece nu trebuie să ne inverseze perceperea normalității. Moldova este locul unde m-am născut și afinitățile mele personale și culturale sunt legate de ea. Pot presupune niște cazuri ipotetice când situația la noi ar deveni insuportabilă și m-ar forța să plec din țară, dar aceasta nu este intenția mea. 

Și, apropo, cred că asta e ceva ce unește toți laureații premiului „Campionii Schimbării”. Acest premiu este despre aceea că oamenii au ales nu să plece, dar să încerce să schimbe situația de aici, să o facă mai bună. Eventual, într-atât încât lumea să nu mai plece și întrebarea: „Ce te motivează să rămâi?”, să nu mai fie una normală.

Care sunt cele mai mari realizări pe care le considerați importante și care este cel mai mare regret pe care îl aveți?

Realizări importante? Ar fi copilul, care este un proiect în derulare, ar fi lucrul meu de bază, pe care îl consider important și cu impact, predatul la mii de studenți de-a lungul anilor, participarea la comunitatea de jocuri intelectuale de la noi. Toate sunt importante și valoroase, cel puțin pentru mine. Dar poate anume aceasta și este importanța podcastului. Restul toate nu se termină, nu poți trage o linie și spune: gata, am făcut tot ce s-a putut, lucrul aici s-a terminat. Pe când în cazul podcastului „Istoria Moldovei” este posibil să ajung la momentul când îl voi finaliza. Și atunci, în una dintre nopțile acelea nedormite, când stai și te întrebi ce-ai făcut tu cu viața ta și ce va rămâne după tine, să pot zice: „Eu am făcut „Istoria Moldovei”.

Ce recomandări ați avea elevilor și studenților ca procesul de cunoaștere a istoriei noastre să devină mai interesant.

În realitate, noi suntem mult și des expuși informațiilor despre istorie. Există o mulțime de filme și seriale excepționale și interesante, bazate pe evenimente istorice. Acesta ar fi un început bun și ușor pentru a afla mai multe, e un punct ușor de intrare în domeniu. Și, dacă vă pare interesantă o persoană, sau o perioadă, sau evenimentele concrete descrise în ce ați privit, mai documentați-vă suplimentar. Nici nu știți cum drumul acela vă va părea interesant și veți păși pe el. La fel, există foarte multe cărți istorice, scrise extraordinar de bine și interesant, care se citesc dintr-o răsuflare. Există muzee, există excursii și tururi prin locuri istorice. Și, desigur, există podcasturi de istorie, și dacă vă interesează istoria Moldovei, știți care podcast anume vă interesează. Pe bune, pentru o minte curioasă, nu prea sunt bariere în a afla mai multă istorie. Dorință și timp să fie.

———————–

LID Moldova este o organizație independentă, non-profit, înființată în anul 2019, de către un grup de tineri profesioniști, lideri de opinie și specialiști în domeniile lor de activitate.

Champions of Change 2021 este un proiect implementat de Laboratorul de Inițiative pentru Dezvoltare (LID Moldova), cu sprijinul Fundației Friedrich Naumann pentru Libertate, Biroul pentru România și Republica Moldova. Opiniile exprimate aparțin vorbitorilor și nu reflectă neapărat poziția FNF și LID Moldova.

Realitatea Live

27 Mai 2022, 14:02
 // Categoria: Actual // Autor:  Lupu Eduard
27 Mai 2022, 14:02 // Actual //  Lupu Eduard

Maia Sandu susține că a aflat de reținerea fostului președinte Igor Dodon când a ajuns în SUA, la Boston. „Eu sper foarte mult că Procuratura nu face jocuri politice, nici la indicația cuiva și nici din inițiativă proprie, iar dacă domnul vizat în acest caz (n.r. Igor Dodon) crede că este cinstit nu are de ce să-și facă griji”.

Maia Sandu a spus că, „acest dosar trebuie să fie transparent la maxim, pentru a nu discredita Procuratura și reformele inițiate” și speră că „nu sunt jocuri politice ale cuiva”.

„Eu îmi doresc să avem o justiție independentă și profesionistă, care respectă legea în primul rând. Pentru asta am militat, pentru asta și-au dat votul cetățenii, pentru asta m-au susținut și la asta lucrez eu și colegii mei. Corupția este o problemă majoră în Republica Moldova. Din cauza corupției am ajuns să avem sărăcie, un stat slab, subminat. Din cauza corupției au ajuns atâția cetățeni să plece din țară, pentru că nu au avut opțiuni economice acasă. Așa cum am spus, lupta cu corupția și reforma justiției sunt extrem de importante pentru noi. O justiție corectă și independentă este soluția. Eu sper foarte mult că Procuratura nu face jocuri politice, nici la indicația cuiva și nici din inițiativă proprie, pentru că orice joc politic, orice abuz, orice încălcare a legii, indiferent dacă vine din partea presiunii publice sau din alte motive ar duce la discreditarea Procuraturii reformelor și a parcursului nostru european. Apelul meu ca de fiecare dată este ca Procuratura și celelalte instituții să-și facă lucrul în strictă conformitate cu legea”, a spus Sandu în cadrul unei conferințe de presă după ședința CSS.

Totodată, șefa statului, a precizat că, după cum scrie realitatea.md, Procuratura trebuie să investigheze modul cum a fost gestionat acest dosar pornit pe numele lui Igor Dodon, dar și a probelor și dovezilor scurse în presă.

Pentru mai multă diversitate și comoditate, urmărește contul nostru de INSTAGRAM!

 

 
Atmosferă de poveste la Târgul de Crăciun din Chișinău
Atmosferă de poveste la Târgul de Crăciun din Chișinău
Construcția drumului de ocolire a satului Bahmut din raionul Călărași este în toi
Construcția drumului de ocolire a satului Bahmut din raionul Călărași este în toi
Expoziția sculptorului Virgil Scripcaru, la Chișinău
Expoziția sculptorului Virgil Scripcaru, la Chișinău
Covor moldovenesc, „așternut” pe aleea Grigore Vieru din Capitală
Covor moldovenesc, „așternut” pe aleea Grigore Vieru din Capitală
Târgul de cariere Chișinău 2021: Hai că variante există
Târgul de cariere Chișinău 2021: Hai că variante există
Expoziţia Internaţională World Press Photo, la Chișinău
Expoziţia Internaţională World Press Photo, la Chișinău