OFICIAL! Colonelul Eduard Ohladciuc este noul comandant al Armatei Naționale. A fost prezentat de Anatolie Nosatîi

Ministrul Apărării Anatolie Nosatîi l-a prezentat astăzi efectivului militari și civil al instituției de apărare pe noul şef al Marelui Stat Major, Comandant al Armatei Naţionale, colonel Eduard Ohladciuc. Despre aceasta s-a anunțat prin intermediul unui comunicat de presă al ministerului.

În acest context, Anatolie Nosatîi l-a felicitat pe colonelul Ohladciuc, exprimându-și convingerea că experiența vastă pe care o deține acesta va contribui la asigurarea funcționării eficiente a instituției. Oficialul a adăugat că noul comandant va avea toată susținerea din partea conducerii Ministerului Apărării în realizarea obiectivelor de transformare a Armatei Naționale.

Potrivit informațiilor oferite, Colonelul Eduard Ohladciuc este absolvent al Universității Militare din Harkov, Ucraina, Colegiului de Război de la Bucureşti, România, precum și al Colegiului Internaţional de Studii în Securitate „George C. Marshall” .

Are o experiență de peste 30 de ani în domeniul militar. A deținut mai multe funcții de comandă în cadrul Armatei Naţionale, ultima fiind cea de locţiitor șef al Marelui Stat Major (operații și instruire).

De notat că Preşedintele Republicii Moldova, Maia Sandu, a semnat vineri, 5 curent, decretul privind numirea colonelului Eduard Ohladciuc în funcţia de şef al Marelui Stat Major al Armatei Naţionale, comandant al Armatei Naţionale. Decretul intră în vigoare la data semnării.

#armata nationala #Eduard Ohladciuc #ministerul apararii #colonel

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Ministerul Finanțelor avertizează, în analiza riscurilor bugetar-fiscale, că Termoelectrica rămâne una dintre cele mai sensibile vulnerabilități ale statului, în pofida faptului că a raportat profit în 2024. Compania este cel mai mare producător de stat de energie termică și electrică din Republica Moldova și furnizează aproximativ 15% din energia electrică a țării și asigură încălzirea centralizată pentru circa 80% din populația municipiului Chișinău.

Termoelectrica a fost creată în 2015, prin fuziunea a trei întreprinderi municipale, moștenind datorii financiare semnificative și o infrastructură îmbătrânită. Compania operează trei centrale de cogenerare, vinde energia electrică către Energocom și livrează direct agent termic consumatorilor din capitală.

Potrivit documentului Ministerului Finanțelor, pentru perioada 2024–2028 a fost aplicat un test de stres care arată că, deși unele modernizări au îmbunătățit eficiența, provocările structurale rămân majore, în special necesarul ridicat de investiții și riscurile asociate ciclului de viață al activelor. Un element cheie semnalat este faptul că ratele de lichiditate „par sănătoase”, însă această imagine este în mare parte artificială.

Ministerul explică faptul că indicatorii de lichiditate sunt îmbunătățiți prin reclasificarea arieratelor vechi, în special a celor 1,3 miliarde de lei datorate către Moldovagaz”, ca datorii pe termen lung. Această mutare reduce datoriile curente și „cosmetizează” indicatorii financiari, fără a rezolva problema de fond.

Testele de stres mai arată o expunere ridicată la riscul valutar. Majoritatea împrumuturilor actuale și viitoare sunt denominate în valută, iar o simplă depreciere a leului ar putea majora pierderile companiei cu circa 90 de milioane de lei. Într-un scenariu combinat – șoc de PIB, curs de schimb și rată a dobânzii – pierderile ar putea crește cu încă 120 de milioane de lei, ceea ce ar genera o presiune fiscală semnificativă.

În paralel, Termoelectrica se confruntă cu scăderea cererii de încălzire urbană, determinată de tendințele demografice din Chișinău și de eficientizarea energetică a clădirilor noi. În același timp, infrastructura învechită reduce fiabilitatea operațională, limitând capacitatea companiei de a-și crește veniturile într-un mod sustenabil.

Ministerul Finanțelor identifică patru riscuri majore pentru buget: dependență bugetară implicită: rolul critic al companiei în sezonul rece o transformă într-un risc fiscal „de facto”, orice avarie majoră putând genera necesitatea unui sprijin bugetar imediat, criza infrastructurii amânată: deși este planificată construcția unei noi centrale de 55 MW cu finanțare de la Banca Mondială, proiectul nu este așteptat înainte de 2027, lăsând o perioadă de expunere critică, politica tarifară cvasi-fiscală: tarifele reglementate de ANRE pot fi întârziate sau limitate din motive sociale și politice, generând costuri nerecuperate care se transformă în pasive ascunse și structură de capital împovărată: datoriile moștenite limitează capacitatea de finanțare și pot amâna modernizarea infrastructurii critice.