Polonezii pun piciorul în prag! Vor să interzică merele din Republica Moldova, Ucraina, Serbia și Turcia

În data de 24 ianuarie 2024, fermierii din Polonia au organizat un amplu protest împotriva politicii Uniunii Europene în sectorul agricol. Principalele revendicări ale manifestanților includ revizuirea relațiilor comerciale și impunerea unor restricții serioase sau interzicerea importurilor de fructe, legume și alte produse agricole din Ucraina, Serbia, Moldova și Turcia. Fermierii au exprimat, de asemenea, nemulțumiri față de „European Green Deal”, susținând că acesta îi plasează într-o situație dezavantajoasă în comparație cu produsele importate.

Este important de menționat că aceste revendicări sunt similare cu cele formulate de fermierii din Germania, Franța și alte state UE-15 la momentul aderării Poloniei la Uniunea Europeană. Cu toate acestea, istoria a demonstrat că accesul reciproc pe piață a adus beneficii ambelor părți, generând venituri și locuri de muncă, potrivt east-fruit.

Fermierii polonezi solicită interzicerea importurilor din Ucraina, Moldova, Turcia și Serbia, fără a înțelege că aceasta ar putea duce la schimbări neprevăzute în dinamica economică. Interzicerea acestor importuri ar putea determina aceste țări să își îndrepte produsele către alte piețe, înlocuind astfel exporturile poloneze.

Un exemplu relevant este cel al exporturilor de zmeură congelată din Ucraina în Polonia, care reprezintă o provocare majoră pentru fermierii polonezi. Cu toate acestea, aceste importuri au contribuit la menținerea poziției dominante a Poloniei pe piața globală a zmeurei. Interzicerea acestor importuri ar putea afecta grav influența companiilor poloneze în acest segment, creând în același timp o concurență crescută pentru zmeura poloneză pe piețele internaționale.

În discuțiile pe platformele de socializare, cetățenii polonezi au întrebat fermierii de ce consumatorii locali ar trebui să suporte ineficiența acestora și le-au amintit că au beneficiat de subvenții de la UE pentru achiziționarea tractoarelor cu care au protestat. În contextul protestelor, fermierii ucraineni au speculat că aceste manifestații ar putea fi influențate de bani ruși, însă unele voci critice susțin că aceasta este o reacție naivă la manipulările externe, având în vedere planurile de invazie rusească în regiune.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#polonia #mere #Turcia #Moldova

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.