Probleme mari pe piața zahărului! Recolta de sfeclă, în pericol

Recolta de sfeclă de zahăr va fi la cel mai redus nivel din ultimii zece ani, se arată în prognoza Serviciului Hidrometeorologic.

„În rezultatul analizei condiţiilor agrometeorologice create şi urmare a condițiilor meteorologice prognozate pentru restul perioadei de vegetație a dezvoltării sfeclei de zahăr, Serviciul Hidrometeorologic de Stat prognozează că roada medie pe țară, în anul 2022, va constitui 1,9-2,2 tone/ha (roada medie în ultimii 10 ani a constituit 3,4 tone/ha)”, se arată în mesajul Serviciului Hidrometeorologic.

Potrivit datelor Biroului Național de Statistică, suprafața terenurilor cu sfeclă de zahăr este de 12 mii hectare cu 27% mai puțin în șase luni ale anului 2022 față de perioada similară a anului precedent.

La sfârșitul lunii iulie, producătorii de sfeclă de zahăr s-au adresat ministrului Agriculturii, Vladimir Bolea că întâmpină dificultăți în relațiile comerciale. Producătorii de sfeclă de zahăr solicită un preț mai mare de achiziție decât cel oferit de companiile procesatoare. Motivul invocat de producătorii de sfeclă de zahăr este evoluția prețurilor la semințe, îngrășăminte, la inputuri agricole și la serviciile utilizate în lucrările de pregătire a solului. La rândul lor, exponenții din sfera industriei de procesare a sfeclei de zahăr susțin că, din cauza majorării prețului la gazele naturale, profitabilitatea este infimă. Totodată, procesatorii au menționat că, se confruntă cu deficiențe în aprovizionarea cu gaze și sunt nevoiți să utilizeze cărbunele ca sursă de energie.

#sfecla #prognoza #recolta

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Omul de afaceri Vasile Tofan, considerat un apropiat al partidului de guvernământ PAS, susține că Republica Moldova ar trebui să renunțe complet la raioane, pe care le consideră „inutile și anacronice”, în contextul în care tot mai multe competențe sunt transferate la nivel central.

Într-o analiză publică, Tofan afirmă că există „un consens aproape universal” privind depășirea modelului actual, mai ales după ce domenii-cheie precum asistența socială și medicina au fost centralizate, iar educația urmează același traseu. În aceste condiții, el se întreabă de ce autoritățile discută reducerea numărului de raioane de la 32 la circa 10, și nu eliminarea completă a acestui nivel administrativ.

Potrivit lui, Moldova este o excepție printre statele mici europene, unde structura administrativă include, de regulă, doar două niveluri central și local. El invocă exemple precum Lituania, Letonia, Estonia sau Irlanda, dar și state candidate la UE precum Albania și Muntenegru, care nu au un nivel regional ales.

Singurul argument real pentru menținerea raioanelor ar fi coordonarea proiectelor de infrastructură și accesarea fondurilor europene, însă Tofan susține că aceste funcții pot fi preluate de agenții regionale coordonate central, după modelul statelor baltice. În acest context, el compară rata de absorbție a fondurilor europene: Letonia ar avea circa 85% pentru perioada 2021–2027, în timp ce România ar fi la aproximativ 16%.

Tofan avertizează și asupra presiunii bugetare tot mai mari, menționând că 31% dintre angajații din Moldova sunt bugetari un nivel peste cel al unor state mult mai dezvoltate. În același timp, raportul dintre angajați și pensionari a ajuns la 1,1 la 1, „cea mai mică rată din Europa”, ceea ce ar împinge țara spre un posibil colaps bugetar.

În opinia sa, existența unui nivel administrativ intermediar ales generează birocrație, tensiuni politice și decizii lente, un „lux” pe care Moldova nu și-l mai permite în actualul context demografic și economic.

Ca alternativă, omul de afaceri propune municipalizarea în jurul centrelor raionale existente, prin comasarea satelor și transformarea acestora în poli regionali de dezvoltare. Modelul propus ar presupune un guvern central mai suplu și aproximativ 40 de municipalități puternice, inspirat din „formula baltică”.

În același timp, Tofan critică actuala abordare a autorităților, pe care o consideră prea timidă și concentrată pe aspecte „semantice”, precum denumirea noilor regiuni, în locul unor reforme structurale profunde.