Producătorii europeni de medicamente generice vor reduce producția

Producătorii europeni de medicamente generice au avertizat că ar putea înceta să mai producă anumite medicamente generice ieftine, din cauza creşterii costurilor la electricitate, şi în paralel au cerut revizuirea modului de stabilire a preţurilor, aceasta fiind ultima industrie care cere ajutor în contextul agravării crizei energetice, transmite Reuters.

Medicines for Europe, organizaţia de lobby a industriei medicamentelor, ce reprezintă companii precum Teva, Sandoz sau Kabi, a trimis marţi o scrisoare deschisă miniştrilor Energiei şi Sănătăţii din statele UE, înaintea reuniunii extraordinare de vineri, în care cer măsuri pentru reducerea poverii reprezentate de costurile la electricitate. Scrisoarea a fost trimisă şi unor importanţi comisari europeni.

Preţurile la electricitate au crescut de zece ori pentru anumite fabrici de medicamente din Europa, iar costurile cu materiile prime au înregistrat o creştere cuprinsă între 50% şi 160%, se arată în scrisoarea trimisă de Medicines for Europe.

Asociaţiile producătorilor de medicamente generice din statele membre cer de asemenea autorităţilor sanitare naţionale să dea dovadă de o mai mare flexibilitate când vine vorba de preţul medicamentelor, susţine Medicines for Europe.

„Am putea înceta să mai producem trei, poate cinci, medicamente din cauza impactului direct şi indirect al creşterii costurilor la energie”, a declarat Elisabeth Stampa, director executiv la Medichem SA, un producător de medicamente generice şi ingrediente farmaceutice din Barcelona, Spania.

Directorul general de la Medicines for Europe, Adrian Van Den Hoven, a declarat pentru Reuters că explozia costurilor la energie afectează un sector care a fost forţat să se consolideze din cauza presiunii preţurilor, făcând piaţa mai vulnerabilă la întreruperile de aprovizionare.

Medicamentele generice reprezintă aproximativ 70% din toate medicamentele eliberate în Europa, multe dintre ele tratând afecţiuni grave, precum infecţii sau cancer, dar reprezintă doar 29% din notele de plată cu medicamentele din regiune, susţine Medicines for Europe.

Creşterea costurilor cu energia riscă să submineze o recentă strategie destinată creşterii producţiei de medicamente în Europa pentru a face regiunea mai autonomă, după ce pandemia de COVID-19 a scos la lumină dependenţa de furnizorii din străinătate şi a dus la perturbarea anumitor lanţuri de aprovizionare.

Infuziile standard pentru spitale se numără printre medicamentele ce necesită o mare cantitate de energie pentru a fi produse, pentru că au nevoie să fie încălzite şi răcite pentru a fi sterile. Acelaşi lucru este valabil pentru procesele de fermentare care stau la baza unor antibiotice utilizate în mod frecvent, a dezvăluit Adrian Van Den Hoven.

Elisabeth Stampa, director executiv la Medichem SA, spune că efectele energiei scumpe variază de la tarifele mai mari pentru shipping până la subcontractorii care percep cu 30% mai mult pentru eliminarea deşeurilor. Stampa nu a dorit să dezvăluie numele medicamentelor care ar putea fi afectate în cadrul procesului anul de revizuire a portofoliului, dar a spus că clienţii vor primi un preaviz de şase până la 12 luni pentru a găsi un nou furnizor, dacă un produs va fi eliminat.

Preşedintele Asociaţiei Industriei Farmaceutice Italiene, Marcello Cattani, a precizat că în acest an costurile cu energia sunt de şapte ori mai mari decât anul trecut, în timp ce dolarul american, în care sunt plătite de obicei ingredientele internaţionale, s-a apreciat în raport cu euro.

#medicamente generice #producere #producatori

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Modelul economic al regiunii din stânga Nistrului se confruntă cu dificultăți tot mai mari, iar situația bugetară indică probleme structurale serioase. Concluzia aparține expertului în politici economice de la IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță, prezentată în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță” din 6 martie 2026.

Potrivit economistului, între cele două maluri ale Nistru există diferențe majore în ceea ce privește structura bugetară, veniturile și cheltuielile publice. Pe malul drept al râului, bugetul public este format din mai multe componente – bugetul de stat, bugetele autorităților publice locale, bugetul asigurărilor sociale și cel al asigurărilor medicale. În schimb, în regiunea din stânga Nistrului există doar bugetul regional și bugetele locale, fără bugete separate pentru asigurări sociale sau medicale.

Un alt aspect semnalat de expert este lipsa de transparență privind executarea bugetului în regiune. Dacă pe malul drept datele privind veniturile și cheltuielile sunt publice, în stânga Nistrului aceste informații nu sunt făcute publice.

Pentru anul 2026, autoritățile autoproclamate din regiune au planificat venituri bugetare mai mici decât cele din 2024 și 2025, iar cheltuielile planificate sunt, de asemenea, în scădere. „Deficitul bugetar este foarte mare – aproape jumătate din bugetul regiunii este acoperit din deficit”, a declarat Veaceslav Ioniță.

Potrivit economistului, modul în care este acoperit deficitul bugetar rămâne secretizat. El presupune însă că o parte importantă a acestuia ar putea proveni din diferențele legate de prețul gazelor naturale. În regiune, gazul este vândut la prețuri foarte mici – între 1,7 ruble pentru populație și până la 5 ruble pentru agenții economici, în timp ce costurile de transport și distribuție sunt de aproximativ 0,5 ruble.

Comparativ cu malul drept, deficitul bugetar al regiunii din stânga Nistrului raportat la PIB este de aproximativ trei ori mai mare. Dacă în Republica Moldova deficitul este acoperit în principal din împrumuturi, în regiunea transnistreană acesta provine din surse care nu sunt făcute publice.

Diferențe importante apar și în ceea ce privește veniturile bugetare pe cap de locuitor. În 2015, acestea erau de 15,3 mii lei pe malul drept și 12 mii lei pe malul stâng. În 2025, veniturile au ajuns la 51,6 mii lei în dreapta Nistrului și la 18,1 mii lei în stânga. Pentru 2026 sunt estimate aproximativ 57 mii lei pe cap de locuitor pe malul drept și doar 14,8 mii lei pe malul stâng. Astfel, veniturile bugetare pe cap de locuitor sunt în prezent de aproape patru ori mai mari în dreapta Nistrului.

În același timp, presiunea fiscală este semnificativ mai mică în regiunea transnistreană. Dacă în Republica Moldova veniturile bugetare reprezintă aproximativ 35% din PIB, în stânga Nistrului acestea sunt de circa 20%. De asemenea, regiunea nu aplică TVA, principala sursă de venit a bugetului Republicii Moldova.

Diferențe majore se observă și în nivelul cheltuielilor publice pe cap de locuitor. În 2015 acestea erau de 16,3 mii lei pe malul drept și de 22,5 mii lei pe malul stâng. În 2025, cheltuielile au ajuns la 59,2 mii lei pe malul drept, în timp ce în stânga Nistrului au fost de 25,5 mii lei. Pentru 2026 sunt estimate cheltuieli de 66,1 mii lei pe cap de locuitor în dreapta Nistrului și doar 24,8 mii lei în stânga.

„În ultimii zece ani, pe malul drept cheltuielile publice pe cap de locuitor au crescut de peste patru ori, în timp ce în stânga Nistrului au rămas practic la același nivel”, a subliniat expertul.

Veaceslav Ioniță mai afirmă că, în trecut, nivelul mai ridicat al cheltuielilor pe cap de locuitor în regiune era posibil deoarece deficitul bugetar era acoperit din surse externe sau neclare. În prezent însă, acest model nu mai funcționează. La o populație estimată la aproximativ 300 de mii de locuitori, regiunea cheltuie de circa trei ori mai puțin decât malul drept.

În ultimii doi ani, diferențele s-au accentuat. Dacă pe malul drept economia s-a stabilizat, inflația a revenit la niveluri normale, iar cheltuielile guvernamentale pe cap de locuitor au crescut cu aproximativ 12%, în stânga Nistrului acestea au scăzut cu circa 27%.

„Acești doi ani sunt cei mai dramatici pentru malul stâng al Nistrului”, a concluzionat Veaceslav Ioniță.

Potrivit expertului, singurul domeniu în care regiunea transnistreană a investit mai mult decât malul drept este infrastructura rutieră. În ultimii zece ani, malul drept a alocat aproximativ 0,9% din PIB pentru reparația drumurilor, în timp ce în stânga Nistrului acest indicator a fost de aproximativ 1,2%.

În concluzie, economistul susține că modelul economic al regiunii din stânga Nistrului nu mai funcționează în parametrii anteriori. Veniturile bugetare sunt în scădere, cheltuielile se reduc, iar o parte semnificativă a acestora continuă să fie acoperită din surse netransparente, ceea ce pune sub semnul întrebării sustenabilitatea financiară a regiunii.