Invazia Rusiei în Ucraina a aruncat Europa în cel mai mare război terestru de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace, declanșând un conflict care a ucis mii de oameni, a strămutat milioane de oameni, a pulverizat orașele ucrainene și a afectat economia globală.

În ciuda avertismentelor lanssate de serviciile de informații americane în perioada premergătoare datei de 24 februarie, mulți oficiali europeni și ucraineni nu au crezut că acest lucru se va întâmpla.

Cu toate acestea, Putin, care a împlinit 70 de ani în octombrie, a fost indignat de ceea ce el a considerat a fi oriectarea Ucrainei spre vest și a ordonat totuși o invazie – pe care a numit-o „o operațiune militară specială”.

Scopul său a fost să elimine ceea ce el considera a fi o influență occidentală excesivă și potențial periculoasă într-o zonă în care Moscova deținea cândva controlul și să accelereze ceea ce el considera a fi o schimbare istorică inevitabilă către o lume multipolară.

Atunci când, în septembrie, a anunțat anexarea a patru regiuni ucrainene pe care trupele sale le controlau parțial, o mișcare pe care Occidentul a declarat-o ilegală, dorința sa de a mări Rusia, care este deja cea mai mare țară din lume după teritoriu, a devenit explicită.

Până acum, războiul nu a mers bine pentru Putin. Forțele sale au fost respinse din capitala ucraineană și apoi din regiunea nord-estică Harkov. În noiembrie, au fost forțate să părăsească orașul Herson din sud și malul vestic al râului Nipru.

Pe măsură ce se instalează iarna, armata sa, care controlează încă o mare parte din Ucraina, a avut mai mult succes în distrugerea infrastructurii ucrainene, provocând întreruperi prelungite de energie electrică și apă, lucru despre care Moscova spune că are un scop militar. Ucraina a acuzat Rusia de terorism.

După ce a supervizat retragerea de la Herson, comandantul forțelor ruse se află sub presiune pentru a da rezultate pe câmpul de luptă.

Pe frontul intern, unde spațiul pentru disidență s-a redus aproape la zero și unde sute de mii de tineri lipsesc de pe piața forței de muncă după ce au fugit în străinătate pentru a evita să fie chemați la arme, oamenii încearcă să își continue viața.

Dar nu pot scăpa de război.

Programele televiziunii de stat sunt dominate de talk-show-uri care rulează și ai căror invitați explică de ce este necesar războiul, iar funeraliile pentru morții din război, al căror număr este un secret în Rusia, dar estimat la zeci de mii de persoane de către Occident, au devenit evenimente regulate.

În pofida eșecurilor militare și a luptelor politice interne, opt surse au declarat pentru Reuters în octombrie că Putin a rămas ferm la putere, iar sondajele neoficiale îi dau o rată de aprobare de 70-80%. Unii au spus că acest lucru s-ar putea schimba rapid dacă înfrângerea ar veni.

Invazia Rusiei a dat peste cap geopolitica.

NATO, o alianță despre care președintele francez Emmanuel Macron a declarat în 2019 că se află în pragul „morții cerebrale”, este gata să includă Finlanda și Suedia, chiar dacă extinderea sa ulterioară a fost exact lucrul la care Putin s-a opus.

Statele Unite, despre care democrații s-au temut că au devenit prea izolaționiste sub fostul președinte Donald Trump, au oferit Ucrainei cea mai mare parte a ajutorului financiar și militar necesar pentru a o menține în luptă.

Ucraina, care, înainte de 24 februarie, se chinuia uneori să convingă Occidentul să se intereseze de războiul lent din estul său, a primit un ajutor și un sprijin occidental care altădată păreau de neimaginat.

Iar Rusia, unul dintre cei mai mari producători de energie și de mărfuri din lume, a fost lovită de cele mai dure sancțiuni occidentale din istoria sa modernă.

Acestea și propriile măsuri de retorsiune i-au redus rolul de unul dintre cei mai mari furnizori de petrol și gaze din Europa, au perturbat piețele globale de cereale și îngrășăminte, au alimentat inflația globală și au crescut tensiunile nucleare la cel mai înalt nivel de la criza rachetelor din Cuba.

Ce înseamnă acest lucru pentru 2023?

În condițiile în care Ucraina este categorică în privința retragerii Rusiei de pe teritoriul său înainte de orice discuții de pace, inclusiv din Crimeea anexată, chiar și o încetare temporară a focului pare greu de imaginat.

Pentru Rusia, 2023 va fi probabil un an în care va încerca să evite mai multe încercări occidentale de a o izola.

Liderii politici din Iran, Coreea de Nord și Belarus rămân susținători fermi. China și India au cumpărat petrol rusesc la prețuri foarte reduse, deși Beijingul nu a fost atât de categoric în sprijinul public al Moscovei pe cât se aștepta.

Între timp, au început să se deschidă fisuri în fosta Uniune Sovietică, unde influența Moscovei este sub presiune, deoarece unele țări încearcă să schimbe status quo-ul în timp ce Rusia este ocupată în Ucraina.

Cel puțin două țări din Asia Centrală și-au exprimat public dezacordul cu Moscova, iar rolul de mediator al Rusiei în conflictul dintre Azerbaidjan și Armenia este depășit de UE și Washington.

Moscova va trebui să își gestioneze și economia afectată de sancțiuni, o sarcină care a devenit mai dificilă după exodul tinerilor. Stabilitatea economică este legată de stabilitatea politică, pe care autoritățile au încercat să o asigure prin intensificarea măsurilor de reprimare a celor care sunt percepuți ca fiind o amenințare.

Reuters a raportat în noiembrie că Rusia intenționează să cheltuiască aproape o treime din bugetul său pentru 2023 pentru apărare și securitate internă, reducând în același timp finanțarea pentru școli, spitale și drumuri.
Pe măsură ce Putin plătește pentru a menține războiul din Ucraina, gestionarea repercusiunilor pe plan intern și extern va deveni probabil tot mai dificilă.