România, în top 7 UE la producția de bere, însă doar trei sticle din 100 ajung la export

România a ocupat locul 7 în Uniunea Europeană la producția de bere în anul 2024, cu un volum total de 1,53 miliarde de litri, potrivit datelor publicate de Eurostat. Deși se află într-o poziție fruntașă la nivel european, contribuind semnificativ la industria berii din regiune, doar o mică parte din această producție ajunge peste granițe. Exporturile au reprezentat mai puțin de 3,2% din total, semn că piața internă rămâne dominantă.

Conform datelor, România a exportat aproximativ 48,8 milioane de litri de bere, dintre care circa 22,9 milioane de litri au fost îmbuteliați în sticle, alți 22,9 milioane în recipiente sub 10 litri și aproape 2,9 milioane în recipiente mai mari de 10 litri. Restul producției a fost destinat consumului intern. Această realitate reflectă o industrie axată preponderent pe satisfacerea cererii locale, într-o piață caracterizată de dinamism și de schimbări constante în preferințele consumatorilor, scrie termene.ro.

Deși consumul per capita în România este în ușoară scădere față de deceniile anterioare, situându-se în jurul valorii de 80–90 litri/an/locuitor, cererea internă rămâne ridicată. Se observă o diversificare a gusturilor, tot mai mulți români optând pentru beri artizanale, nefiltrate, fără alcool sau cu arome. Aceste tendințe influențează direcțiile de producție și strategiile marilor jucători de pe piață.

România se află înaintea unor țări cu tradiție în consumul de bere, precum Austria, Danemarca, Ungaria, Grecia sau Suedia. Producția sa depășește chiar și cea a Țărilor de Jos, deși acestea din urmă sunt lideri europeni la export. La nivelul Uniunii Europene, în 2024 s-au produs în total 34,7 miliarde de litri de bere, dintre care 32,7 miliarde cu un conținut de alcool de peste 0,5% și 2 miliarde de litri de bere fără alcool sau cu un conținut redus. Producția de bere fără alcool a crescut semnificativ față de 2023, cu peste 11%, semn al unei tendințe europene clare de diversificare a consumului.

Germania a rămas liderul incontestabil al producției europene, cu 7,24 miliarde de litri, urmată de Spania, Belgia, Franța, Cehia și Italia. România, cu cei 1,53 miliarde de litri produși în 2024, se menține în prima treime a clasamentului și confirmă un rol important în peisajul berii europene, chiar dacă cu o prezență redusă pe piețele externe.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#bere #productie #export #top #Romania

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Italia continuă să atragă atenția lumii cu ofertele sale spectaculoase de case la prețul de un euro, dar în spatele acestor anunțuri se ascund costuri uriașe, birocrație sufocantă și lipsa infrastructurii. Deși ideea pare ideală pentru cei care visează la o casă în Toscana sau Sardinia, realitatea este mult mai complicată, arată o analiză realizată de Meduza, Politico și Financial Times.

Italia trece prin cea mai gravă criză demografică din istorie, cu o scădere constantă a populației de peste 16 ani. Rata natalității se află la un nivel minim istoric, iar tinerii educați părăsesc țara în căutarea unor salarii mai bune în alte state europene. Premierul Giorgia Meloni a aprobat un plan de 500.000 de vize pentru muncitori extracomunitari, pentru a compensa lipsa forței de muncă din agricultură și turism. Satele din Sardinia și din sudul Italiei sunt cele mai afectate: școlile și spitalele se închid, magazinele dispar, iar în multe localități singura sursă de venit a rămas turismul sezonier.

Programul „Case pentru un euro” a fost lansat de mai multe comune italiene pentru a repopula zonele depopulate. În teorie, oricine poate cumpăra o casă cu un euro, dar în realitate costurile de renovare pot ajunge la 200.000–600.000 de euro. Majoritatea caselor scoase la vânzare se află în stare avansată de degradare, fără acoperiș, apă sau electricitate. Autoritățile impun cumpărătorilor să restaureze imobilul în termene scurte, iar neîndeplinirea obligațiilor duce la pierderea banilor și la anularea tranzacției. În plus, un euro este doar prețul de pornire la licitație, iar în unele cazuri ofertele finale pornesc de la 6.000 de euro. Cumpărătorii trebuie să depună și un depozit de garanție, care nu este returnat dacă lucrările nu sunt finalizate.

Pentru străini, situația este și mai complicată: achiziția unei case nu oferă drept de rezidență în Italia sau în Uniunea Europeană. După victoria lui Donald Trump în SUA, comuna Ollolai din Sardinia a lansat o campanie pentru atragerea americanilor, promițând o viață liniștită „pe insula paradisului”. Un an mai târziu, niciun imobil nu fusese vândut. Între 2018 și 2024, doar zece case din Ollolai au fost cumpărate și restaurate. Localnicii sperau la un val de nomazi digitali și artiști, însă puțini s-au încumetat să investească zeci de mii de euro într-un sat fără infrastructură.

Există însă și povești cu final fericit. Fotografa spaniolă Ivo Rovira a cumpărat un imobil în Sardinia, l-a restaurat și a deschis un mic restaurant local. „Nu ne simțim turiști, ci armunjini adevărați”, spune ea. Americanii Tam și Gary Holm din Los Angeles au reușit să cumpere o casă în Sicilia după mai multe încercări, investind în total 160.000 de euro. „M-am îndrăgostit de oamenii de aici. Sunt prietenoși, ospitalieri, și orașul, deși mic, e plin de viață”, a declarat Holm pentru Business Insider.

Deși programul a atras atenția internațională, infrastructura precară, birocrația și costurile ascunse continuă să-i descurajeze pe cumpărători. Economiștii avertizează că depopularea satelor italiene riscă să provoace un nou val de criză economică în regiunile rurale, iar fără investiții serioase, nici măcar casele de un euro nu mai pot salva satele care dispar.