Sancțiunile lovesc în plex: Rusia încasează cel mai puțin din petrol și gaze de la invazia Ucrainei încoace

Veniturile din exporturile energetice ale Federației Ruse s-au prăbușit în luna mai 2025 la cel mai scăzut nivel de la declanșarea războiului în Ucraina, potrivit unui nou raport al Centrului pentru Cercetare în Energie și Aer Curat (CREA).

În medie, Rusia a încasat doar 565 milioane de euro pe zi din vânzarea de țiței, gaze, produse petroliere și cărbune – cu 19% mai puțin decât în mai 2024 și aproape la jumătate față de perioada de vârf din primele luni de război, arată calculele experților.

Exporturile maritime de petrol au adus 176 milioane euro/zi, cel mai redus nivel de la începutul lui 2024, în ciuda creșterii volumului exportat cu 4%. Cauza principală: prăbușirea prețului petrolului rusesc Urals, care a ajuns la 57,3 dolari/baril, comparativ cu aproape 70 de dolari la începutul anului.

Veniturile din transportul petrolului prin conducte s-au redus la 59 milioane euro/zi, iar încasările din gaze au scăzut cu 7%, până la 101 milioane euro zilnic – jumătate din această sumă venind din exporturi prin conducte, restul din GNL (gaz natural lichefiat).

Exporturile de produse petroliere au rămas stabile (101 milioane euro/zi), în timp ce livrările de cărbune au crescut semnificativ, ajungând la 74 milioane euro/zi (+18% față de aprilie).

China a rămas cel mai mare client: achiziții de 5,7 miliarde euro doar în luna mai, peste jumătate fiind petrol brut. India a cumpărat combustibili de 4,2 miliarde euro, iar Turcia – de 1,8 miliarde euro, în principal produse petroliere. UE a importat combustibili rusești în valoare de 1 miliard euro, 70% reprezentând gaze, restul – petrol livrat prin conducta „Drujba” către Ungaria și Slovacia.

CREA avertizează că o eventuală reducere a plafonului de preț impus de Occident pentru petrolul rusesc de la 60 la 45 dolari/baril ar putea tăia încă 27% din veniturile energetice ale Rusiei – adică peste 2,7 miliarde euro/lună.

În prezent, aproape 40% din petrolul rusesc e transportat de tancuri deținute de companii occidentale, care profită de faptul că prețul Urals este sub plafonul actual. Însă, odată cu înăsprirea sancțiunilor, aceste companii ar putea abandona Rusia din teama unor măsuri secundare și a pierderii asigurărilor internaționale.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#petrol #export #venituri #Rusia

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Italia continuă să atragă atenția lumii cu ofertele sale spectaculoase de case la prețul de un euro, dar în spatele acestor anunțuri se ascund costuri uriașe, birocrație sufocantă și lipsa infrastructurii. Deși ideea pare ideală pentru cei care visează la o casă în Toscana sau Sardinia, realitatea este mult mai complicată, arată o analiză realizată de Meduza, Politico și Financial Times.

Italia trece prin cea mai gravă criză demografică din istorie, cu o scădere constantă a populației de peste 16 ani. Rata natalității se află la un nivel minim istoric, iar tinerii educați părăsesc țara în căutarea unor salarii mai bune în alte state europene. Premierul Giorgia Meloni a aprobat un plan de 500.000 de vize pentru muncitori extracomunitari, pentru a compensa lipsa forței de muncă din agricultură și turism. Satele din Sardinia și din sudul Italiei sunt cele mai afectate: școlile și spitalele se închid, magazinele dispar, iar în multe localități singura sursă de venit a rămas turismul sezonier.

Programul „Case pentru un euro” a fost lansat de mai multe comune italiene pentru a repopula zonele depopulate. În teorie, oricine poate cumpăra o casă cu un euro, dar în realitate costurile de renovare pot ajunge la 200.000–600.000 de euro. Majoritatea caselor scoase la vânzare se află în stare avansată de degradare, fără acoperiș, apă sau electricitate. Autoritățile impun cumpărătorilor să restaureze imobilul în termene scurte, iar neîndeplinirea obligațiilor duce la pierderea banilor și la anularea tranzacției. În plus, un euro este doar prețul de pornire la licitație, iar în unele cazuri ofertele finale pornesc de la 6.000 de euro. Cumpărătorii trebuie să depună și un depozit de garanție, care nu este returnat dacă lucrările nu sunt finalizate.

Pentru străini, situația este și mai complicată: achiziția unei case nu oferă drept de rezidență în Italia sau în Uniunea Europeană. După victoria lui Donald Trump în SUA, comuna Ollolai din Sardinia a lansat o campanie pentru atragerea americanilor, promițând o viață liniștită „pe insula paradisului”. Un an mai târziu, niciun imobil nu fusese vândut. Între 2018 și 2024, doar zece case din Ollolai au fost cumpărate și restaurate. Localnicii sperau la un val de nomazi digitali și artiști, însă puțini s-au încumetat să investească zeci de mii de euro într-un sat fără infrastructură.

Există însă și povești cu final fericit. Fotografa spaniolă Ivo Rovira a cumpărat un imobil în Sardinia, l-a restaurat și a deschis un mic restaurant local. „Nu ne simțim turiști, ci armunjini adevărați”, spune ea. Americanii Tam și Gary Holm din Los Angeles au reușit să cumpere o casă în Sicilia după mai multe încercări, investind în total 160.000 de euro. „M-am îndrăgostit de oamenii de aici. Sunt prietenoși, ospitalieri, și orașul, deși mic, e plin de viață”, a declarat Holm pentru Business Insider.

Deși programul a atras atenția internațională, infrastructura precară, birocrația și costurile ascunse continuă să-i descurajeze pe cumpărători. Economiștii avertizează că depopularea satelor italiene riscă să provoace un nou val de criză economică în regiunile rurale, iar fără investiții serioase, nici măcar casele de un euro nu mai pot salva satele care dispar.