Satele devin fantomă! Peisaj demn de un „Cernobîl” moldovenesc: 28% dintre localități au sub 1000 de locuitori

În ultimii opt ani, administrația locală a Republicii Moldova a suferit transformări semnificative, cu un impact major asupra comunităților rurale. Potrivit declarațiilor lui Veaceslav Ioniță, expert în politici economice la Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale (IDIS) „Viitorul”, făcute în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță”, datele statistice relevă o schimbare semnificativă în structura primăriilor rurale.

În 2015, 17,9% dintre primăriile din mediul rural aveau până la 1000 de locuitori, dar astăzi această cifră a crescut la 28%. De asemenea, numărul primăriilor cu o populație cuprinsă între 1500 și 3000 de locuitori a crescut de la 40,2% la 52,2%, în timp ce cele cu până în 3000 de locuitori au ajuns să reprezinte 85,6%, față de 79,5% în 2015.

Situația se agravează odată cu constatarea că, în noiembrie 2023, 898 de primari au fost aleși, dar localitățile respective au suferit o scădere demografică de 11,7% față de alegerile locale din 2015. Fenomenul migrației a determinat o scădere semnificativă a populației țării cu un milion de oameni sau peste 30%.

Veaceslav Ioniță subliniază că, în timp ce numărul populației a scăzut drastic, numărul primăriilor rurale a rămas neschimbat. În prezent, Republica Moldova se confruntă cu o situație paradoxală în care un număr tot mai mare de primării au o populație sub 1500 de locuitori. În acest context, expertul susține că 85% dintre primării au nevoie de o soluție, sugerând că amalgamarea și municipalizarea ar putea fi răspunsurile necesare pentru a eficientiza administrarea locală.

„Analistul economic a făcut un top 20 al localităților din Republica Moldova unde populația este mai mare de 10 mii de locuitori. Municipiul Chișinău are 550 de mii de locuitori; municipiul Bălți – 90,5 mii; municipiul Ungheni – 25,2 mii; municipiul Cahul -23,9 mii; municipiul Comrat – 20,2 mii; municipiul Soroca – 19,1 mii; municipiul Orhei – 18,2 mii; municipiul Ceadâr Lunga – 16 mii; orășelele Durlești și Codru – 15,5 mii; municipiul Strășeni – 14,7 mii; orașul Căușeni – 13,3 mii; municipiul Edineț – 12,8 mii; orașul Vulcănești – 12,1 mii; orașul Taraclia – 12 mii; orașul Ialoveni – 11,7 mii; orașul Drochia – 11 mii; orașul Sângerei – 10,5 mii; orașele Fălești, Hâncești și orășelul Crivoca– 10,4 mii. Din aceste 20 de localități, timp de opt ani, a crescut numărul populației în municipiile Comrat și Ceadâr Lunga, în orașele Căușeni, Vulcănești, Ialoveni și Sângerei, dar și în orășelele Codru și Cricova. Cea mai mare creștere a înregistrat-o primăria orașelului Cricova +3,2%. Municipiul Comrat a avut o creștere a populației de +3,1%; orășelul Codru de +1,9%; Vulcănești – +1%; Ceadâr Lunga – +0,8%; Chișinău – +0,4%; și Taraclia – +0,2%. Totodată, cel mai mult a scăzut numărul populației la Cahul cu -15,6%, Edineț -14,9%, Drochia -13%, Strășeni -12,8; și Fălești -12,5%”, a punctat Ioiniță.

Veaceslav Ioniță a prezentat un top 20 al localităților din Republica Moldova cu o populație mai mare de 10 mii de locuitori. La acest capitol, municipiul Chișinău se află în frunte, cu 550 de mii de locuitori, iar diferența semnificativă între oraș și sate subliniază nevoia de reforme în administrația locală.

Expertul a evidențiat și discrepanțele financiare dintre primării, arătând că cele mai sărace 20% dintre primării rurale colectează doar 16,6 lei pe cap de locuitor din taxe locale, în timp ce cele mai bogate 20% au o colectare de 640 de lei.

Ca soluții la această problemă, Veaceslav Ioniță a propus amalgamarea și municipalizarea. Amalgamarea ar duce la creșterea bugetelor locale, dezvoltarea infrastructurii și reducerea aparatului administrativ, în timp ce municipalizarea ar transforma raioanele în municipii, oferind astfel o administrație mai eficientă și o colectare mai echitabilă a taxelor locale.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#dispratie #fantoma #locuitori #sate

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Elon Musk visează la construirea unui „oraș sustenabil” pe Lună în mai puțin de zece ani, însă un nou studiu arată că principala piedică ar putea fi una foarte simplă: apa. Cercetătorii spun că rezervele lunare cunoscute nu ar putea susține pe termen lung o metropolă cu sute de mii sau milioane de locuitori.

Studiul, publicat în revista „Frontiers in Space Technologies”, analizează cât timp ar putea supraviețui diferite așezări umane folosind apa disponibilă la polii Lunii. Autorii, astrofizicienii Martin Elvis și Jonathan McDowell, au pornit chiar de la o estimare foarte generoasă – aproximativ un miliard de tone de apă.

Chiar și în acest scenariu optimist, un oraș cu un milion de locuitori ar epuiza rezervele în doar câțiva ani dacă apa nu ar fi reciclată. Cu un sistem extrem de eficient de reciclare, de aproximativ 98%, comparabil cu cel utilizat pe Stația Spațială Internațională, rezervele ar rezista puțin peste un secol.

Problema este că estimările actuale privind cantitatea de apă accesibilă pe Lună sunt de aproximativ 30 de ori mai mici decât ipoteza generoasă de un miliard de tone folosită în calculele cercetătorilor. În aceste condiții, chiar și un oraș mult mai mic și-ar putea epuiza apa într-un interval relativ scurt.

Elon Musk anunțase în februarie că SpaceX își îndreaptă într-o măsură mai mare atenția către Lună, susținând că un oraș lunar sustenabil ar putea fi realizat într-un interval mai mic de zece ani. Cercetătorii consideră însă că un scenariu realist pentru următoarele decenii ar fi mai degrabă o așezare de dimensiunea unui sat sau a unui oraș mic.

O comunitate de aproximativ 10.000 de persoane ar putea, în condiții favorabile, utiliza resursele de apă pentru sute sau chiar mii de ani, în timp ce o bază cu circa 1.000 de locuitori ar pune o presiune mult mai redusă asupra rezervelor lunare. CNN notează că autorii studiului consideră mai realistă apariția unui mic oraș lunar în aproximativ 30 de ani decât a unei metropole în următorul deceniu.

Apa ar fi necesară nu doar pentru băut și igienă, ci și pentru cultivarea alimentelor, producerea oxigenului și, prin separarea hidrogenului și oxigenului, obținerea combustibilului pentru rachete. Agricultura ar putea deveni unul dintre cei mai mari consumatori de apă într-o așezare lunară.

Există însă și o altă problemă: nimeni nu știe încă exact câtă apă poate fi extrasă în mod practic. O parte se află în cratere permanent umbrite de la polii Lunii, unde temperaturile extrem de scăzute permit păstrarea gheții timp de miliarde de ani. Aceste zone sunt însă foarte dificil de explorat și exploatat.

Cercetătorii avertizează și că apa lunară nu trebuie privită doar ca o resursă industrială. Depozitele de gheață acumulate timp de miliarde de ani pot conține informații importante despre evoluția Lunii, a Pământului și a mediului din Sistemul Solar.

Pe termen lung, una dintre soluții ar putea fi importarea apei din alte regiuni ale Sistemului Solar, inclusiv de pe asteroizi. Cu tehnologia actuală, însă, transportarea unor cantități suficient de mari pentru alimentarea unei populații numeroase rămâne extrem de dificilă.

Autorii studiului avertizează astfel că ambițiile privind marile orașe lunare trebuie temperate de limitele resurselor disponibile. Înaintea unei metropole cu un milion de oameni, scenariul mult mai realist pare să fie apariția unor baze și așezări cu câteva sute sau câteva mii de locuitori.

#Musk #oras #luna