Schema secretă prin care gazul rusesc intră în Europa de Est. Republica Moldova în joc?

Schema secretă prin care gazul rusesc intră în Europa de Est, afectând interesele României. Turcia și Bulgaria au semnat un acord de gaz. Detaliile scurse sugerează că ar putea fi o ușă secretă pentru ca mai multă gaz rusească să ajungă în Europa, scrie newsweek.ro.

Schema secretă prin care gazul rusesc intră în Europa de Est, afectând interesele României, din cauză că Turcia, Bulgaria și Ungaria și-au dat mâna pentru a eluda cerința UE de a se reduce dependența de Moscova.

Președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, nu a sosit cu mâinile goale în timpul vizitei sale în Ungaria și nu se va duce cu mâinile goale la Moscova, unde este confirmat că-i va face o vizită lui Putin.

Erdogan s-a dus în Ungaria cu o ofertă de a furniza 275 de milioane de metri cubi (mcm) anual, contribuind la acoperirea a aproximativ 3% din consumul anual al țării din 2024.

Acordul semnat între operatorul turc de petrol și gaze BOTAS și compania maghiară de electricitate MVM la 21 august ar putea face parte dintr-o schemă complexă și opacă prin care gazele rusești tranzitând Turcia vor inunda Europa Centrală și de Est, scrie cepa.org.

Acest lucru va bloca, evident, diversificarea reală a aprovizionării și reducerea importului de gaze rusești de către UE.

La începutul acestui an, Turcia a declarat că a semnat un acord pe 13 ani pentru a permite companiei de stat bulgare de gaze Bulgargaz să acceseze gaze prin infrastructura sa.

Detaliile suplimentare au fost ținute secrete, iar Bulgaria s-a grăbit să descrie acordul „secret comercial”.

Cu toate acestea, informațiile scurse în presă au arătat că acordul va permite de fapt Turciei să folosească companiile bulgare și sistemul de transport bulgar ca o trambulină pentru a accesa toate piețele europene, inclusiv cea a Ungariei.

Acest lucru se poate face în mai multe moduri

De exemplu, BOTAS poate instrui Bulgargaz să cumpere și să livreze gaz natural lichefiat (GNL) către orice terminal european de import în numele său.

În schimb, compania turcă va livra Bulgariei aceeași cantitate de gaz pentru nevoile sale printr-o conductă veche ce leagă cele două țări.

De asemenea, BOTAS poate exporta propriul gaz de conductă prin intermediul acestui interconector.

Cantitățile pot fi livrate fie în Bulgaria, fie pot fi expediate mai departe în țările vecine, inclusiv România, Serbia sau Ungaria.

În mod ironic, Turcia însăși ar putea fi folosită de Rusia pentru a-și acoperi livrările de gaze, în ciuda faptului că UE a stabilit un termen limită în 2027 pentru a le elimina.

Acordurile Turciei cu Bulgaria și Ungaria evită orice mențiune despre sursa gazului.

Cu toate acestea, este clar că volumele ce tranzitează Turcia provin din Rusia, la care Turcia este conectată prin diverse conducte și care a recunoscu t deschis că vrea să devină un hub de gaze.

Acordul semnat de guvernul interimar anterior bulgar cu Turcia și anunțat la începutul acestui an nu este ilegal, dar ridică probleme atât pentru Bulgaria, cât și pentru țările vecine și UE în ansamblu.

Guvernul bulgar nou ales a deschis o anchetă în august

În primul rând, se așteaptă ca Bulgaria să plătească o taxă zilnică de serviciu către BOTAS, indiferent dacă primește sau nu gaz din Turcia.

Pe parcursul perioadei de 13 ani a contractului, aceasta va depăși 2 miliarde de dolari, care vor fi plătiți de contribuabilii bulgari.

Termenii acordului sunt atât de restrictivi încât va fi foarte dificil, dacă nu imposibil, să îl anulezi din timp.

Și mai controversat, înțelegerea ar putea bloca concurența regională.

Volumele care intră în Bulgaria din Turcia pentru uz bulgar și regional ar putea fi aproape de 4 miliarde de metri cubi, ceea ce ar fi aproape dublu față de consumul anual propriu al Bulgariei.

Acestea s-ar adăuga la aproximativ 13 miliarde de metri cubi pe care Rusia îi furnizează deja regiunii prin Turcia și Bulgaria, în baza unor contracte pe termen lung cu cumpărători din UE, inclusiv Ungaria.

Ca urmare a excesului actual de gaze, Bulgaria însăși ar putea să nu mai aibă nevoie de aprovizionare alternativă, având în vedere că are deja contracte de import de gaze din alte surse, inclusiv din regiunea Caspică sau ca GNL.

Între timp, planurile Greciei de a aduce aprovizionare alternativă cu GNL prin intermediul a patru noi terminale pe care le dezvoltă ar putea fi blocate dacă regiunea este supraalimentată de un val de importuri care tranzitează Turcia.

Pentru Rusia, gazul este politic. Kremlinul a lansat un război hibrid în perioada premergătoare invaziei totale a Ucrainei și apoi a încercat să umilească democrațiile continentului prin reducerea livrărilor cu 80%, în speranța că vor alege gazul în locul libertății Ucrainei.

După ce strategia a eșuat și a pierdut o mare parte din vechea sa piață, acum încearcă să-și recâștige din veniturile pierdute pentru a alimenta cerințele tot mai mari ale industriilor sale de război.

Europa Centrală și de Est ar putea fi ținta sa cea mai ușoară, nu în ultimul rând din cauza legăturilor comerciale și politice profunde cu regiunea care datează din vremea comuniștilor.

Însă și giganții petrolieri precum Shell, cu sediul în Marea Britanie, continuă să comercializeze cantități mari de energie rusă, în ciuda angajamentelor de a le opri, cum a făcut Total Energies din Franța.

Noutatea este că acordul turco-bulgar oferă acum un șablon convenabil pentru ca exporturile de gaze rusești să pătrundă pe piețele europene în timp ce proveniența este ascunsă.

Moldova a renunțat la gazul rusesc

Din decembrie 2022 Chișinăul a renunțat la gazul de la Gazprom și s-a reorientat pe piețele din vest. Decizia Republicii Moldova a venit după ce concernul rus a redus livrările zilnice cu 30%, la 5,7 milioane metri cubi. Volumul de gaze a fost redirecționat centralei de la Cuciurgan în schimbul energiei electrice.

Energocom anunță că, în perioada iunie-iulie, în baza solicitărilor Moldovagaz, a desfășurat mai multe licitații în cadrul cărora a achiziționat din surse financiare proprii 300 de milioane de metri cubi de gaze naturale. O parte din acestea sunt destinate pentru consum curent, iar cealaltă parte au fost stocate în depozite subterane din România și Ucraina, urmând a fi utilizate în sezonul rece 2023-2024

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#rusesc #gaz #Europa

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Atacurile asupra infrastructurii portuare ucrainene readuc în prim-plan rutele terestre alternative pentru exportul cerealelor. Economistul Iurie Rija constată că fluxurile se redistribuie spre două coridoare importante prin Republica Moldova către portul Constanța și prin Polonia către porturile de la Marea Baltică. Deși mai costisitoare și utilizate mult sub capacitatea lor teoretică, aceste trasee funcționează drept supape logistice atunci când exporturile prin Marea Neagră sunt puse sub presiune.

Potrivit analizei economistului, în perioada 17 august – 5 septembrie 2026, pe ruta feroviară Volcinețk – Bălți – Ungheni au circulat aproximativ 500 de vagoane pentru transportul cerealelor, încărcate cu grâu, orz și rapiță și având ca destinație finală portul românesc Constanța.

Ritmul a fost de aproximativ 15-20 de vagoane pe zi, iar garniturile au circulat predominant noaptea. Rija consideră că acest lucru poate indica o gestionare a traficului menită să reducă aglomerarea liniilor în timpul zilei și să eficientizeze trecerea prin punctele de frontieră.

Vagoanele utilizate sunt în mare parte de tip sovietic, modelele 11-739 și 19-752, cu o capacitate nominală de circa 70 de tone. În practică, acestea sunt încărcate cu aproximativ 68-70 de tone de cereale fiecare.

La ritmul actual, fluxul ar echivala cu aproximativ 35.000 de tone pe lună. Volumul este redus în raport cu capacitatea teoretică de 500.000-800.000 de tone lunar atribuită întregului coridor moldovenesc, însă economistul atrage atenția că datele analizate se referă doar la ruta Volcinețk – Bălți – Ungheni.

Un alt indicator urmărit de Rija este întoarcerea vagoanelor goale. La 4 septembrie, pentru luna în curs fuseseră returnate 50 de vagoane, echivalentul unui ritm de aproximativ 12-13 unități pe zi. Potrivit economistului, apropierea dintre ritmul de retur și cel al vagoanelor încărcate sugerează că traseul funcționează relativ echilibrat, fără acumulări importante de material rulant.

În paralel, Ucraina își intensifică din nou transporturile feroviare spre Polonia și porturile Gdańsk, Gdynia, Szczecin și Świnoujście. Reactivarea coridorului baltic vine, potrivit analizei, pe fondul atacurilor rusești repetate asupra infrastructurii portuare din zona Odesei.

Datele Ukrzaliznytsia citate de Rija indică o creștere a fluxului de la aproximativ 14 vagoane pe zi în urmă cu o lună la circa 50 în prezent. Aceasta ar însemna aproximativ 3.200 de tone de cereale transportate zilnic prin cele patru puncte feroviare de trecere a frontierei dintre Ucraina și Polonia.

În primele șapte luni ale anului 2026, prin această frontieră ar fi trecut aproximativ 525.000 de tone de cereale, mult sub volumele de până la 500.000 de tone lunar înregistrate în perioada 2022-2023. Potrivit calculelor prezentate de economist, ar exista astfel o rezervă teoretică de capacitate de aproximativ 425.000 de tone pe lună.

Principalul dezavantaj al rutei poloneze rămâne însă prețul. Rija estimează costurile logistice la 90-110 euro pentru o tonă, față de aproximativ 25-30 de dolari pe tonă în cazul transportului maritim direct prin porturile din regiunea Odesa. Diferența explică de ce traseul prin Polonia funcționează mai degrabă ca o rută de rezervă decât ca o alternativă permanentă la Marea Neagră.

Economistul mai arată că autoritățile ucrainene insistă că cerealele transportate prin Polonia se află în tranzit, având drept destinații finale piețe terțe precum Algeria, Indonezia sau Coreea de Sud. Precizarea este importantă în contextul tensiunilor anterioare dintre Ucraina și agricultorii polonezi privind impactul cerealelor ucrainene asupra pieței locale.

În opinia lui Iurie Rija, situația confirmă mecanismul logistic dezvoltat de Ucraina în timpul războiului: atunci când infrastructura portuară de la Marea Neagră devine vulnerabilă, o parte a fluxurilor este redirecționată către coridoarele terestre – prin Polonia către Marea Baltică și prin Republica Moldova către Dunăre și Constanța.

Astfel, chiar dacă volumele transportate pe aceste trasee sunt deocamdată mult sub capacitățile maxime și costurile sunt mai ridicate, menținerea lor operațională îi oferă Ucrainei alternative pentru exporturile agricole în cazul perturbării rutelor maritime.