SCRISOARE DESCHISĂ

Prim-ministrului Republicii Moldova

Dorin Recean,

Ministrului Agriculturii și Industriei Alimentare

Vladimir Bolea

SCRISOARE DESCHISĂ

Stimate Dle Prim-ministru!

Stimate Dle Ministru al Agriculturii și Industriei Alimentare!

Mă văd nevoit să vin către domniile voastre cu o nouă scrisoare deschisă, scopul căreia este să vă atenţionez despre unele probleme ce pot apărea în viitorul apropiat pe piaţa produselor de tutun din Republica Moldova.

Astfel, după ce am solicitat intervenţia dvs. în vederea susţinerii producătorilor de tutun afectaţi de seceta severă din acest an, dar şi după ce am venit cu propuneri concrete privind posibila subvenţionare a ramurii, acum aş vrea să atrag atenţia asupra unei situaţii care practic ar putea distruge producătorii locali de produse din tutun, care sunt principalii cumpărători a materiei prime de tutun recoltat în Moldova.

La concret, este vorba despre modificările anterioare operate la Legea nr. 278 din 14.12.2007 privind controlul tutunului, în special articolul 20, alineatul 2, care se referă la controlul lanţului de aprovizionare. Aceste modificări prevăd obligația de a marca pachetele unitare sau ambalajele agregate și utilajele de fabricație cu coduri de identificare, precum și stocarea datelor într-o bază de date centralizată administrată de autoritatea națională.

Urmare a implementări acestor norme, producătorii locali vor trebui să investească în echipamente noi și în soluții tehnologice pentru a îndeplini cerințele de marcaj și trasabilitate. Costul unui echipament de aplicare a codurilor este de aproximativ 250 000 euro. La această sumă enormă se va adăugă costul și mentenanța softului. Obligația de a stoca datele într-un sistem centralizat, care va fi gestionat de autoritatea națională, va implica alte costuri suplimentare pentru producători. Or, vor fi necesare investiții în infrastructura necesară pentru a expedia și gestiona datele respective, dar și pentru a actualiza și menține sistemele de colectare și raportare a datelor.

În rezultat, va creşte povara pe producătorii locali, care, pe de asupra, vor mai fi şi puşi în condiţii inegale cu importatorii. Căci companiile internaționale ce comercializează țigări de import pe teritoriul Republicii Moldova au deja implementate sisteme interne de trasabilitate, adaptate cerințelor lor corporative. Respectivele companii vor avea un avantaj competitiv, deoarece vor putea mai ușor implementa cerințele legale fără a suporta costuri suplimentare. Acest dezechilibru poate afecta competitivitatea producătorilor locali și poate exercita presiune suplimentară asupra acestora, contrat prevederilor Legii concurenței Nr. 183, din 11-07-2012.

În context, ţin să amintesc şi de recomandările Asociaţiei Businessului European din 05.10.2022, care sugerează că există probleme tehnice și că este puțin probabil ca sistemul de trasabilitate să contribuie semnificativ la combaterea comerțului ilegal de produse de tutun. Aceste recomandări indică faptul că, deși sistemul poate impune cerințe suplimentare producătorilor, eficiența sa în combaterea comerțului ilegal este discutabilă. De asemenea, ţin să menţionez şi faptul că practica europeană demonstrează că, odată cu implementarea sistemului de trasabilitate, producătorii mici autohtoni vor părăsi piața.

Pentru a evita aceste evoluţii nedorite cu impact semnificativ asupra ramurii noastre, vin către domniile voastre cu solicitarea să demaraţi un amplu proces de evaluare a situaţiei create, iar în consecinţă se adoptaţi deciziile de rigoare. Dacă însă şi după această evaluare veţi decide să menţineţi în vigoare prevederile legale privind sistemul de trasabilitate, solicitarea Asociaţiei noastre este ca statul să-şi asume povara financiară suplimentară pe care o implică respectivul sistem. Astfel producătorii locali nu vor fi nici discriminaţi în raport cu cei străini, dar nici aduşi în pragul falimentului sau impuşi să părăsească piaţa pe care activează.

Cu deosebit respect,
Președintele AO “TUTUN MOLDOVA”
Vasile Coșneanu

10.10.2024

#Recean #tutun #scrisoare

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Modelul economic al regiunii din stânga Nistrului se confruntă cu dificultăți tot mai mari, iar situația bugetară indică probleme structurale serioase. Concluzia aparține expertului în politici economice de la IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță, prezentată în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță” din 6 martie 2026.

Potrivit economistului, între cele două maluri ale Nistru există diferențe majore în ceea ce privește structura bugetară, veniturile și cheltuielile publice. Pe malul drept al râului, bugetul public este format din mai multe componente – bugetul de stat, bugetele autorităților publice locale, bugetul asigurărilor sociale și cel al asigurărilor medicale. În schimb, în regiunea din stânga Nistrului există doar bugetul regional și bugetele locale, fără bugete separate pentru asigurări sociale sau medicale.

Un alt aspect semnalat de expert este lipsa de transparență privind executarea bugetului în regiune. Dacă pe malul drept datele privind veniturile și cheltuielile sunt publice, în stânga Nistrului aceste informații nu sunt făcute publice.

Pentru anul 2026, autoritățile autoproclamate din regiune au planificat venituri bugetare mai mici decât cele din 2024 și 2025, iar cheltuielile planificate sunt, de asemenea, în scădere. „Deficitul bugetar este foarte mare – aproape jumătate din bugetul regiunii este acoperit din deficit”, a declarat Veaceslav Ioniță.

Potrivit economistului, modul în care este acoperit deficitul bugetar rămâne secretizat. El presupune însă că o parte importantă a acestuia ar putea proveni din diferențele legate de prețul gazelor naturale. În regiune, gazul este vândut la prețuri foarte mici – între 1,7 ruble pentru populație și până la 5 ruble pentru agenții economici, în timp ce costurile de transport și distribuție sunt de aproximativ 0,5 ruble.

Comparativ cu malul drept, deficitul bugetar al regiunii din stânga Nistrului raportat la PIB este de aproximativ trei ori mai mare. Dacă în Republica Moldova deficitul este acoperit în principal din împrumuturi, în regiunea transnistreană acesta provine din surse care nu sunt făcute publice.

Diferențe importante apar și în ceea ce privește veniturile bugetare pe cap de locuitor. În 2015, acestea erau de 15,3 mii lei pe malul drept și 12 mii lei pe malul stâng. În 2025, veniturile au ajuns la 51,6 mii lei în dreapta Nistrului și la 18,1 mii lei în stânga. Pentru 2026 sunt estimate aproximativ 57 mii lei pe cap de locuitor pe malul drept și doar 14,8 mii lei pe malul stâng. Astfel, veniturile bugetare pe cap de locuitor sunt în prezent de aproape patru ori mai mari în dreapta Nistrului.

În același timp, presiunea fiscală este semnificativ mai mică în regiunea transnistreană. Dacă în Republica Moldova veniturile bugetare reprezintă aproximativ 35% din PIB, în stânga Nistrului acestea sunt de circa 20%. De asemenea, regiunea nu aplică TVA, principala sursă de venit a bugetului Republicii Moldova.

Diferențe majore se observă și în nivelul cheltuielilor publice pe cap de locuitor. În 2015 acestea erau de 16,3 mii lei pe malul drept și de 22,5 mii lei pe malul stâng. În 2025, cheltuielile au ajuns la 59,2 mii lei pe malul drept, în timp ce în stânga Nistrului au fost de 25,5 mii lei. Pentru 2026 sunt estimate cheltuieli de 66,1 mii lei pe cap de locuitor în dreapta Nistrului și doar 24,8 mii lei în stânga.

„În ultimii zece ani, pe malul drept cheltuielile publice pe cap de locuitor au crescut de peste patru ori, în timp ce în stânga Nistrului au rămas practic la același nivel”, a subliniat expertul.

Veaceslav Ioniță mai afirmă că, în trecut, nivelul mai ridicat al cheltuielilor pe cap de locuitor în regiune era posibil deoarece deficitul bugetar era acoperit din surse externe sau neclare. În prezent însă, acest model nu mai funcționează. La o populație estimată la aproximativ 300 de mii de locuitori, regiunea cheltuie de circa trei ori mai puțin decât malul drept.

În ultimii doi ani, diferențele s-au accentuat. Dacă pe malul drept economia s-a stabilizat, inflația a revenit la niveluri normale, iar cheltuielile guvernamentale pe cap de locuitor au crescut cu aproximativ 12%, în stânga Nistrului acestea au scăzut cu circa 27%.

„Acești doi ani sunt cei mai dramatici pentru malul stâng al Nistrului”, a concluzionat Veaceslav Ioniță.

Potrivit expertului, singurul domeniu în care regiunea transnistreană a investit mai mult decât malul drept este infrastructura rutieră. În ultimii zece ani, malul drept a alocat aproximativ 0,9% din PIB pentru reparația drumurilor, în timp ce în stânga Nistrului acest indicator a fost de aproximativ 1,2%.

În concluzie, economistul susține că modelul economic al regiunii din stânga Nistrului nu mai funcționează în parametrii anteriori. Veniturile bugetare sunt în scădere, cheltuielile se reduc, iar o parte semnificativă a acestora continuă să fie acoperită din surse netransparente, ceea ce pune sub semnul întrebării sustenabilitatea financiară a regiunii.