Statisticile groazei! Unu din patru moldoveni trăiește în lipsuri, fără canalizare, căldură și asigurare medicală

Unu din patru moldoveni sau 25,6% din populația țării trăiește în sărăcie multidimensională, confruntându-se cu cel puțin 35% din indicatorii care definesc lipsurile esențiale, potrivit datelor Biroului Național de Statistică.

Deși este o ușoară îmbunătățire față de anii precedenți (cu o scădere de 0,9 puncte procentuale față de 2023), sărăcia rămâne o problemă majoră, mai ales în zonele rurale. În mediul urban, doar 10% din populație este considerată săracă multidimensional, comparativ cu 37,6% în zonele rurale.

Intensitatea sărăciei, adică proporția medie de deprivări cu care se confruntă cei săraci, a fost de 46%. Altfel spus, fiecare persoană aflată în sărăcie multidimensională se confruntă, în medie, cu lipsuri în aproape jumătate din aspectele-cheie ale vieții: educație, sănătate, condiții de locuit, acces la servicii de bază.

Indicele Sărăciei Multidimensionale (ISM), care combină incidența și intensitatea sărăciei, a înregistrat o valoare de 0,118 în 2024, în scădere față de anii anteriori, dar rămâne un semnal clar al problemelor profunde din societate.

Cele mai mari lipsuri resimțite de cei săraci sunt:

Accesul la sanitație (23,3%) – gospodării fără racord la sistemul public de canalizare;
Utilizarea combustibililor poluanți pentru încălzire (21,9%);
Lipsa asigurării medicale (21,4%).
La polul opus, lipsa de acces la serviciile medicale (0,6%) și șomajul (3,9%) sunt cele mai puțin frecvente deprivări.

Disparitățile dintre rural și urban sunt evidente: în mediul rural, valoarea ISM este de 0,175, aproape de patru ori mai mare decât în urban (0,043). În sate, aproape 43% din populație trăiește sub pragul sărăciei monetare (cheltuieli de consum sub 3493,3 lei/lună), în timp ce în orașe această rată este de doar 21,6%.

13,5% dintre moldoveni sunt prinși într-o „dublă sărăcie” – atât monetară, cât și multidimensională, trăind sub pragul de subzistență și confruntându-se cu lipsuri multiple în viața de zi cu zi.

Aceste date trag un semnal de alarmă privind nevoia unor politici publice eficiente pentru combaterea sărăciei: investiții în infrastructură, acces la servicii de sănătate, educație de calitate și locuri de muncă decente, mai ales în zonele rurale, unde criza socială este mult mai acută.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#saracie #apa #canalizare #Moldova

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Un schimb dur de replici a avut loc în direct la Radio Moldova între deputații Sergiu Stefanco și Alex Trubca, pe tema creșterii datoriilor statului față de fermieri pentru subvențiile neplătite.

Stefanco l-a întrebat pe Trubca cum se explică faptul că, din 2021 până în prezent, datoria față de agricultori a crescut de la circa un miliard de lei la aproape patru miliarde de lei, în condițiile în care Guvernul a extins constant programele de subvenționare.

În replică, Alex Trubca a pus creșterea arieratelor pe seama unui mecanism de subvenționare „imperfect”, aplicat în ultimii ani. El a susținut că majorarea subvențiilor reflectă, de fapt, creșterea investițiilor din agricultură.

„Mecanismul de subvenționare este imperfect și eu spun asta din 2021. Mă bucur că Ministerul Agriculturii l-a schimbat în 2026. Când se secvențiază tot ce se investește, creșterea subvențiilor înseamnă creșterea investițiilor și că sectorul lucrează și crește”, a declarat Trubca.

Sergiu Stefanco a respins argumentul și a calificat situația drept „populism”.

„Dacă statul deschide măsuri, trebuie să aibă și acoperire financiară. În raportul Curții de Conturi scrie clar că sunt măsuri fără acoperire financiară”, a spus deputatul.

Întrebat ce se va întâmpla cu datoriile la subvențiile postinvestiționale, Alex Trubca a declarat că acestea vor fi achitate odată cu suplinirea bugetului și că tocmai din acest motiv a fost schimbată paradigma de subvenționare.

Potrivit datelor oficiale ale Agenției de Intervenție și Plăți pentru Agricultură (AIPA), restanțele statului față de fermieri au ajuns la 3,4 miliarde de lei, o povară care pune o presiune tot mai mare atât pe sectorul agricol, cât și pe finanțele publice.