Unu din patru moldoveni sau 25,6% din populația țării trăiește în sărăcie multidimensională, confruntându-se cu cel puțin 35% din indicatorii care definesc lipsurile esențiale, potrivit datelor Biroului Național de Statistică.
Deși este o ușoară îmbunătățire față de anii precedenți (cu o scădere de 0,9 puncte procentuale față de 2023), sărăcia rămâne o problemă majoră, mai ales în zonele rurale. În mediul urban, doar 10% din populație este considerată săracă multidimensional, comparativ cu 37,6% în zonele rurale.
Intensitatea sărăciei, adică proporția medie de deprivări cu care se confruntă cei săraci, a fost de 46%. Altfel spus, fiecare persoană aflată în sărăcie multidimensională se confruntă, în medie, cu lipsuri în aproape jumătate din aspectele-cheie ale vieții: educație, sănătate, condiții de locuit, acces la servicii de bază.
Indicele Sărăciei Multidimensionale (ISM), care combină incidența și intensitatea sărăciei, a înregistrat o valoare de 0,118 în 2024, în scădere față de anii anteriori, dar rămâne un semnal clar al problemelor profunde din societate.
Cele mai mari lipsuri resimțite de cei săraci sunt:
Accesul la sanitație (23,3%) – gospodării fără racord la sistemul public de canalizare;
Utilizarea combustibililor poluanți pentru încălzire (21,9%);
Lipsa asigurării medicale (21,4%).
La polul opus, lipsa de acces la serviciile medicale (0,6%) și șomajul (3,9%) sunt cele mai puțin frecvente deprivări.
Disparitățile dintre rural și urban sunt evidente: în mediul rural, valoarea ISM este de 0,175, aproape de patru ori mai mare decât în urban (0,043). În sate, aproape 43% din populație trăiește sub pragul sărăciei monetare (cheltuieli de consum sub 3493,3 lei/lună), în timp ce în orașe această rată este de doar 21,6%.
13,5% dintre moldoveni sunt prinși într-o „dublă sărăcie” – atât monetară, cât și multidimensională, trăind sub pragul de subzistență și confruntându-se cu lipsuri multiple în viața de zi cu zi.
Aceste date trag un semnal de alarmă privind nevoia unor politici publice eficiente pentru combaterea sărăciei: investiții în infrastructură, acces la servicii de sănătate, educație de calitate și locuri de muncă decente, mai ales în zonele rurale, unde criza socială este mult mai acută.