Strălucirea medaliei de aur de la Jocurile Olimpice din 2024 e de fapt argint

Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de vară de la Paris din 2024 a marcat începutul a ceea ce s-a numit oficial Jocurile XXXIII din cadrul Olimpiadei de la Paris. Aproximativ 10.500 de sportivi au participat în 32 de sporturi la 329 de evenimente cu medalii, în fața miliardelor de telespectatori din întreaga lume. Toți au concurat pentru premiul final al Jocurilor Olimpice: medalia de aur.

Valoarea medaliei de aur pentru un sportiv care și-a petrecut o mare parte din viață urmărind un astfel de obiectiv nu poate fi măsurată. Dar materialele folosite pentru medaliile de aur, argint și bronz pot. Costul podiumului unei medalii de aur olimpice din 2024 este de aproximativ 950 USD, pe baza prețului spot al aurului, argintului și fierului și a cantității de materiale utilizate pentru medalie.

Este probabil cea mai mare valoare a oricărei medalii de aur din istoria jocurilor moderne, în primul rând din cauza prețurilor record pentru aur. Depășește recordul de 708 de dolari pentru Jocurile Olimpice de la Londra din 2012. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că valoarea tuturor medaliilor de aur anterioare a crescut dramatic pe baza prețului record al aurului, scrie Forbes.

Toate medaliile au o lungime de 85 de milimetri și o grosime de 9,2 milimetri.

Medalia de aur a Jocurilor Olimpice cântărește 529 de grame, mai mult de 95,4% din medalie este de fapt din argint (505 grame). Șase grame sunt formate din aur pur, care servește drept placare pentru medalie, iar 18 grame sunt formate din fier, potrivit diverselor rapoarte. Dacă medalia de aur ar fi făcută din aur pur, aceasta ar fi evaluată la aproximativ 41.161,50 USD. Acesta este motivul pentru care s-au prezentat ultima dată medalii de aur pur în 1912.

Medalia de argint cântărește 525 de grame cu 507 de grame din argint și 18 grame de fier. Valoarea sa bazată pe prețul spot al argintului din 24 iulie pentru argint și fier este de aproximativ 486 USD.

Medalia de bronz cântărește 455 de grame și este formată din 415,15 grame de cupru, 21,85 grame de zinc și 18 grame de fier. Valoarea podiumului său este de aproximativ 13 USD.

#medalie #argint #aur

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Irbit Motorcycle Plant (IMZ), singurul producător rus de motociclete grele cu ataș, a decis să mute producția în China, pe fondul unui declin de durată provocat de sancțiuni, probleme logistice și pierderea piețelor-cheie după declanșarea războiului la scară largă din Ucraina. Informația este relatată de publicația 7×7.

Potrivit sursei, încă din 2022 uzina transferase parțial asamblarea din regiunea Sverdlovsk în Kazahstan, încercând să ocolească sancțiunile occidentale și să mențină accesul la componente importate, care reprezentau peste 70% din motocicletele „Ural”. Măsura nu a fost însă suficientă pentru a opri pierderile.

Lovitura decisivă a venit în 2025, când administrația președintelui SUA Donald Trump a majorat la 25% taxele vamale pentru importurile din Kazahstan, făcând nerentabil exportul motocicletelor „Ural” pe piața americană — una dintre cele mai importante pentru companie.

În aceste condiții, conducerea IMZ a semnat un acord cu compania chineză Yingang. În 2026 a fost prezentat noul model Ural Neo 500, complet proiectat și produs în China. Motocicleta păstrează atașul emblematic al mărcii, dar diferă radical de modelele clasice „Ural” ca design și dotări. Lansarea pe piață este programată pentru mai–iunie 2026, la un preț estimat de 15.000 de dolari, față de aproximativ 20.000 de dolari pentru fostul model-fanion Ural Gear Up.

Relocarea producției a devenit inevitabilă după o serie de eșecuri. Sancțiunile din 2022 au întrerupt livrările unor componente esențiale — frâne Brembo, anvelope Heidenau, bujii NGK și rulmenți SKF. În paralel, „contra-sancțiunile” introduse de Vladimir Putin în 2022, inclusiv interdicția exportului unor produse precum motocicletele, precum și creșterea de patru ori a costurilor logistice, au afectat grav vânzările.

Până la război, 40% din vânzările IMZ mergeau către SUA, 30% către Europa și 25% către Asia. Mutarea temporară în Kazahstan a permis reluarea parțială a exporturilor, dar nu a rezolvat problemele structurale. Până în 2024, secția din Irbit ajunsese la doar doi asamblori, iar în 2025 a trecut exclusiv la producția de piese și servicii de garanție. Producția din Kazahstan, care ajunsese la 300 de motociclete pe lună, a fost subminată de noile tarife americane.

În 2016, uzina declara public că se mândrește cu rezistența față de „chinezificarea generală”. Astăzi, constată 7×7, IMZ este nevoită să urmeze același drum parcurs deja de numeroși producători auto ruși după 2022.