STUDIU// Cu cât ești mai bun la matematică, cu atât câștigi mai mulți bani

Cu cât ești mai bun la matematică, cu atât banii par să-ți influențeze mai mult nivelul de satisfacție. În cadrul studiului „Understanding America”, efectuat de Universitațea din California de Sud, s-a evidențiat relația dintre abilitățile matematice, venitul și satisfacția în viața de zi cu zi, folosind sondaje trimise la 5.748 de americani.

Componentele studiului

Studiul a inclus două întrebări și un test relevant pentru cercetare. Prima întrebare s-a concentrat pe venitul anual al gospodăriei participanților. Cea de a doua întrebare le-a cerut respondenților să evalueze cât de mulțumiți sunt de viața lor, pe o scară de la 0 la 10.

La final, participanții au răspuns la opt întrebări de matematică cu dificultate variabilă, pentru a avea o idee despre abilitățile lor matematice. De exemplu, una dintre întrebările cu o dificultate medie a fost: „Jerry a primit atât a 15-a cea mai mare, cât și a 15-a cea mai mică notă din clasă. Câți elevi sunt în clasă?”, răspunsul corect este 29 de elevi.

Rezultatul studiului a evidențiat că, în medie, cu cât o persoană era mai bună la matematică, cu atât câștiga mai mulți bani. Pentru fiecare răspuns corect în plus la testul de matematică cu opt întrebări, oamenii au raportat în medie cu 4.062 de dolari mai mult la venitul anual.

De unde vine nefericirea celor buni la matematică

Cu toate că persoanele bune la matematică au un venit mai mare, cercetările anterioare au arătat că relația dintre venit și satisfacție nu este atât de simplă. Se pare că gradul de satisfacție în legătură cu venitul depinde adesea de modul în care individul se situează în relația cu alte persoane sau se compară cu acestea.

#matematica #venit #bani

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Economistul Iurie Rija îl critică dur pe fostul deputat Alexandr Slusari, pe fondul acuzațiilor privind colapsul industriei de procesare a uleiului de floarea-soarelui din Republica Moldova. Într-o replică amplă, Rija îl acuză pe Slusari de populism și lipsă de argumente economice, susținând că deciziile luate în 2024 privind exportul de semințe au fost dictate exclusiv de contextul economic, nu de bunul plac al vreunui „monopolist”.

„Domnule Slusari, de când urmăresc postările Dvs., nu am văzut niciun articol cu fundament economic real”, începe Iurie Rija, explicând că exportul celor 78 de mii de tone de floarea-soarelui din sezonul 2024/2025 a fost o decizie de criză. Prețul intern al materiei prime – 9,35 lei/kg – combinat cu un preț mediu de export al uleiului de doar 15,22 lei/kg, făcea ca procesarea să fie profund nerentabilă: „Doar costul semințelor ajungea la 21,25 lei pentru 1 kg de ulei, fără a include electricitate, ambalare sau întreținere”.

Rija mai afirmă că prăbușirea industriei de prelucrare a uleiului a fost un factor major în scăderea generală a exporturilor Moldovei în 2024 – cu 12% față de anul precedent, iar exporturile de ulei și șrot s-au redus cu 74%. „Jumătate din această scădere se datorează exact sectorului uleiurilor vegetale”.

În replică la acuzațiile privind monopolul Transoil, economistul subliniază că „industria nu este închisă – dar nimeni altcineva nu a investit în infrastructura, porturile și uzinele necesare procesării la scară mare. Transoil a rămas singur nu pentru că a eliminat concurența, ci pentru că a rezistat într-un mediu economic ostil”.

Rija scoate în evidență că, deși au existat și greșeli din partea fabricilor, lovitura decisivă a venit dinspre politicile impuse chiar la solicitarea lui Slusari. Interdicția asupra importului de floarea-soarelui din Ucraina ar fi tăiat „oxigenul lanțului de procesare”, făcând imposibilă menținerea activității uzinelor: „Dacă importurile ar fi fost permise, procesarea putea continua, uleiul s-ar fi produs local și nu s-ar fi vândut acum la 41 de lei sticla”.

În plus, Rija respinge ideea unei conspirații a procesatorilor: „Nu e vorba de Vaja sau Druker, e vorba de o industrie reală, care dacă dispare, nu va mai fi reconstruită cu postări pe Facebook”.

În final, economistul recunoaște nevoia de unități mici de procesare în mediul rural, dar insistă că ele trebuie să completeze, nu să înlocuiască procesarea industrială. „Altminteri, vom exporta materie brută și vom importa produs scump – pierzând tot lanțul valoric”.