Succese notabile la ODA! Pîntea pleacă de la șefia instituției

Într-un context marcat de pași fermi către integrarea europeană, crize economice și provocări multiple, Dumitru Pîntea a anunțat demisia sa de la conducerea Organizației pentru Dezvoltarea Antreprenorialului (ODA) din Moldova. Pîntea a condus instituția într-un moment crucial, caracterizat de inflație, creșterea prețurilor la resursele energetice și impactul pandemiei de COVID-19, iar situația pentru mediul de afaceri s-a complicat și mai mult odată cu invazia rusească în Ucraina.

Extinderea afacerilor în această perioadă a devenit o provocare majoră, iar mulți antreprenori au fost nevoiți să amâne planurile inițiale. În ciuda acestor dificultăți, Pîntea subliniază că Guvernul a acționat ferm pentru a facilita interacțiunea cu antreprenorii și a crescut accesul la finanțare, contribuind astfel la recâștigarea încrederii în mediul de afaceri din țară.

Dumitru Pîntea a explicat că în timpul mandatului său, la ODA s-a realizat o reformă profundă, concentrată pe dezvoltarea cultului antreprenorial. Această reformă a generat procese extinse, mărind grupul de beneficiari eligibili și consolidând capacitatea instituției de a canaliza un volum mai mare de resurse financiare către antreprenori. Reformele au simplificat ODA ca o entitate financiară cu scopul principal de a finanța proiecte investiționale private, utilizând surse din organizație și având un sistem excelent de identificare a riscurilor specifice.

Prin intermediul reformelor, s-a accentuat sprijinul acordat de ODA antreprenorilor în ceea ce privește accesul la capital, garantarea creditelor, precum și pregătirea și lansarea de noi produse. ODA a reușit să ofere o paletă vastă de programe menite să susțină afacerile pe întreaga perioadă de activitate, promovând digitalizarea, ecologizarea și naționalizarea acestora.

În discursul său la final de mandat, Dumitru Pîntea a evidențiat recunoștința față de Guvernul Moldovei, Ministerul Dezvoltării Economice și Digitalizării, precum și Uniunea Europeană pentru susținerea acordată în procesul de implementare a reformelor. El a subliniat transparența crescută în utilizarea banilor publici, inclusiv în rapoartele trimestriale prezentate pe site-ul organizației.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#pintea #ODA #demisie

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Irbit Motorcycle Plant (IMZ), singurul producător rus de motociclete grele cu ataș, a decis să mute producția în China, pe fondul unui declin de durată provocat de sancțiuni, probleme logistice și pierderea piețelor-cheie după declanșarea războiului la scară largă din Ucraina. Informația este relatată de publicația 7×7.

Potrivit sursei, încă din 2022 uzina transferase parțial asamblarea din regiunea Sverdlovsk în Kazahstan, încercând să ocolească sancțiunile occidentale și să mențină accesul la componente importate, care reprezentau peste 70% din motocicletele „Ural”. Măsura nu a fost însă suficientă pentru a opri pierderile.

Lovitura decisivă a venit în 2025, când administrația președintelui SUA Donald Trump a majorat la 25% taxele vamale pentru importurile din Kazahstan, făcând nerentabil exportul motocicletelor „Ural” pe piața americană — una dintre cele mai importante pentru companie.

În aceste condiții, conducerea IMZ a semnat un acord cu compania chineză Yingang. În 2026 a fost prezentat noul model Ural Neo 500, complet proiectat și produs în China. Motocicleta păstrează atașul emblematic al mărcii, dar diferă radical de modelele clasice „Ural” ca design și dotări. Lansarea pe piață este programată pentru mai–iunie 2026, la un preț estimat de 15.000 de dolari, față de aproximativ 20.000 de dolari pentru fostul model-fanion Ural Gear Up.

Relocarea producției a devenit inevitabilă după o serie de eșecuri. Sancțiunile din 2022 au întrerupt livrările unor componente esențiale — frâne Brembo, anvelope Heidenau, bujii NGK și rulmenți SKF. În paralel, „contra-sancțiunile” introduse de Vladimir Putin în 2022, inclusiv interdicția exportului unor produse precum motocicletele, precum și creșterea de patru ori a costurilor logistice, au afectat grav vânzările.

Până la război, 40% din vânzările IMZ mergeau către SUA, 30% către Europa și 25% către Asia. Mutarea temporară în Kazahstan a permis reluarea parțială a exporturilor, dar nu a rezolvat problemele structurale. Până în 2024, secția din Irbit ajunsese la doar doi asamblori, iar în 2025 a trecut exclusiv la producția de piese și servicii de garanție. Producția din Kazahstan, care ajunsese la 300 de motociclete pe lună, a fost subminată de noile tarife americane.

În 2016, uzina declara public că se mândrește cu rezistența față de „chinezificarea generală”. Astăzi, constată 7×7, IMZ este nevoită să urmeze același drum parcurs deja de numeroși producători auto ruși după 2022.