The Economist: De ce locuitorii țărilor din sudul Europei vor fi cei mai longevivi oameni din lume

Calle de Jordán, o stradă scurtă din centrul Madridului, cuprinde întregul ciclu al vieții umane. La un bloc se află o clinică de fertilitate, din ce în ce mai des întâlnită într-o țară obsedată de lipsa de copii. La un bloc mai jos se află un centru de zi pentru pensionari, care oferă servicii cum ar fi pregătirea memoriei și ajutor pentru mobilitate. Este ceva normal să vezi femei de 60 de ani conducându-și ușor mamele de 90 de ani până la ușă, scrie The Economist.

Institutul pentru Măsurarea și Evaluarea Sănătății de la Universitatea din Washington a publicat recent previziuni privind longevitatea în funcție de țară în 2050. Printre primele 20 de țări se numără țări bogate precum Elveția și Singapore. Asia de Est este, de asemenea, reprezentată de Coreea de Sud și Japonia, lideri de lungă durată în materie de longevitate.

Dar un grup geografic de țări relativ mai sărace favorizează, de asemenea, o viață mai lungă: Spania, Italia, Franța și Portugalia. (Trei microstate din apropiere, San Marino, Malta și Andorra, se află, de asemenea, în top 20). Cea mai vârstnică persoană în viață este o femeie spaniolă, Maria Branyas Morera (117 ani), care a succedat unei femei franceze. Sănătatea și longevitatea sunt corelate, fără surpriză, cu PIB-ul pe cap de locuitor. De ce Europa de Sud depășește legătura obișnuită dintre bogăție și sănătate, făcând ca durata medie a vieții în Spania (85,5 ani în 2050) să fie mai mare decât cea a danezului mediu (83,5)?

Mulți indică “dieta mediteraneană” – pește, cereale integrale, fructe proaspete, legume și ulei de măsline. Criticii, însă, atrag atenția asupra faptului că dietele diferă foarte mult de la Portugalia la Grecia. În plus, cercetătorii au constatat că mediteraneenii de astăzi nu respectă dieta omonimă. Piețele din Spania sunt pline de oameni care mănâncă pește prăjit și șuncă sărată, stropite cu bere la ore pe care unii le-ar putea considera nepotrivite. Spaniolii consumă mai multă băutură și fumează puțin mai mult decât media europeană și sunt printre cei mai mari consumatori de cocaină din Europa.

Dan Buettner, care a scris mai multe cărți despre zonele în care oamenii trăiesc mult, remarcă faptul că, pentru a înțelege de ce îmbătrânesc oamenii, trebuie să ne uităm nu la obiceiurile de astăzi, ci la cele de acum o jumătate de secol, când oamenii mâncau “mâncare țărănească”, dominată de cereale, fasole și tuberculi. Un studiu recent efectuat în “zona albastră” (o denumire pentru zonele în care există mulți centenari) din Sardinia a arătat că dieta includea “alimente de foamete”, cum ar fi pâinea făcută din ghinde și o brânză făcută din larve de insecte. Cel mai notabil produs din pește erau icrele de chefal sărate și uscate; păstorii din interiorul țării mâncau rar pește proaspăt. Dietele de astăzi includ din ce în ce mai multe alimente procesate occidentale, dar “inerția culturală” le menține oarecum mai sănătoase, spune Buettner.

Acest trecut al păstoritului indică un alt factor: mișcarea. Spaniolii se află pe primul loc în Europa de Vest la numărul de pași pe zi, cu 5 936, conform unui studiu din 2017. (Italia, Franța și Portugalia sunt mai puțin impresionante.) Studiul a constatat că țările cu “inegalitate în ceea ce privește activitatea” – câțiva plimbăreți prolifici, dar mulți sunt cei care zac pe canapea, ca în America și Arabia Saudită – au cele mai ridicate rate ale obezității.

Țările în care toată lumea se mișcă într-o măsură rezonabilă, precum Spania, au înregistrat rate scăzute. Acest lucru a redus în mod evident mortalitatea cauzată de bolile legate de obezitate.

De ce se deplasează spaniolii atât de mult? Orașele spaniole, și chiar și micile pueblos, sunt dens populate; dacă ieșiți din granițele orașului, vă aflați adesea într-o zonă rurală pustie. Nici cultura, nici reglementările nu favorizează extinderea suburbiilor, astfel încât, chiar și cu terenuri abundente, spaniolii locuiesc unii peste alții. Parisul și alte orașe care își propun să creeze “orașe de 15 minute”, în care cele mai multe necesități sunt accesibile pe jos, ar putea învăța multe de la Spania. Același studiu care a analizat “inegalitatea în materie de activitate” a examinat America urbană, constatând că orașele dense precum New York și Boston aveau niveluri de activitate mai ridicate (și distribuite mai uniform) decât localitățile întinse precum Atlanta și Phoenix.

Însă, dacă se pune accentul pe dietă și exerciții fizice, se pierde o parte din puzzle. Faptul că în Spania se poate merge pe jos este benefic și pentru viața socială. Orașele sunt construite în jurul unor piețe unde prietenii, familia și colegii de muncă stau, mănâncă, beau și vorbesc. Acest lucru se dovedește a fi benefic pentru dumneavoastră, chiar dacă sorbiți vermut și mâncați chipsuri la prânz. Numeroase studii arată că contactul social este esențial pentru bunăstarea fizică și psihologică.

Conform unui sondaj recent realizat de Gallup și Meta, companie de social-media care deține Facebook și Instagram, 76% dintre spanioli spun că se simt “foarte” sau “destul” susținuți social. Această cifră se situează peste medie, deși nu în fruntea clasamentului. Jon Clifton, șeful Gallup, spune că studiile firmei sale arată că spaniolii sunt destul de nefericiți și dezangajați la locul de muncă. El glumește spunând că un titlu din ziarul El País a avut mai mult sau mai puțin dreptate: Spania este “cea mai bună țară în care să trăiești și cea mai rea în care să muncești”.

Dar munca nu este totul. Spaniolii sunt pe locul patru în lume când sunt întrebați dacă și-au văzut prietenii sau rudele care locuiesc în apropiere sau împreună cu ei în ultima săptămână (Grecia a fost pe locul doi). Acesta ar putea fi aspectul pozitiv neașteptat al faptului că mulți tineri sud-europeni nu pot obține locuri de muncă suficient de bune pentru a-și permite să se mute din casa părinților. Legăturile familiale rămân strânse, inclusiv în perioade dificile precum criza financiară și pandemia.

Țările sud-europene nu sunt cele mai fericite – acest titlu este deținut de mult timp de Danemarca și Finlanda. Dar evaluările fericirii pun mai mult accent pe satisfacția pe termen lung decât pe zâmbetul și râsul pe termen scurt. Aceste tipuri de emoții vesele sunt raportate cel mai des de latino-americani. Și, metaforic și fizic, o linie trasată de la Helsinki la Buenos Aires ar trece prin Spania. Această țară are niveluri europene de bogăție (cel mai bun predictor al fericirii) și de asistență medicală (care menține oamenii în viață), împărtășind totodată trăsături culturale cu latino-americanii: trăirea clipei și prețuirea prieteniei și a familiei. Acestea nu sunt doar bune în sine. Ele te mențin și pe tine în viață.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Extinderea pe piața din România nu este un pas de imagine, ci rezultatul unui proces construit în timp, cu decizii asumate și investiții consistente. Fondatorul INAMSTRO, Vitalie Verejan, vorbește într-un interviu pentru The List despre cum o companie din Republica Moldova ajunge să se poziționeze într-o piață mai mare și mai competitivă, unde nu contează prezența, ci capacitatea de a livra constant proiecte relevante.

Pe lângă Republica Moldova, compania INAMSTRO dezvoltă astăzi proiecte în mai multe orașe din România, după ce a intrat inițial pe piața din Iași și a continuat cu Brașov și București. Parcurs, care potrivit fondatorului Vitalie Verejan, nu a fost construit pe un plan rigid, ci pe decizii adaptate la context.

„Extinderea nu a pornit de la o strategie fixă, stabilită din start, ci mai degrabă dintr-o adaptare continuă la oportunitățile care au apărut pe parcurs. Am urmărit atent piața, am analizat fiecare context și am ales să intrăm acolo unde am simțit că putem aduce valoare reală”, afirmă Vitalie Verejan.

Investițiile companiei INAMSTRO în România au ajuns la aproximativ 20 de milioane de euro, un nivel care reflectă atât angajamentul pe termen lung, cât și încrederea în potențialul pieței. În același timp, antreprenorul recunoaște că intrarea pe această piață vine cu provocări reale, mai ales pentru un jucător care trebuie să își reconstruiască poziția de la zero.

„Un business nu se transferă pur și simplu, dar se construiește din nou. Nu ai în spate decât experiența, restul le iei de la zero”, explică acesta, descriind o piață matură, competitivă și cu așteptări ridicate din partea clienților.

Modelul de dezvoltare al companiei se bazează în mare parte pe capital propriu, în contextul în care accesul la finanțare bancară pentru proiecte imobiliare este limitat. Ritmul lucrărilor depinde și de vânzări, iar acest echilibru oferă stabilitate proiectelor.

„Capitalul propriu susține etapele inițiale și oferă stabilitate, iar vânzările asigură continuitatea și un ritm constant al lucrărilor”, punctează fondatorul INAMSTRO.

Diferența pe care compania încearcă să o aducă pe piață ține de modul în care sunt gândite proiectele, de la concept până la execuție. Accentul cade pe arhitectură, pe calitatea materialelor și pe experiența locuirii, nu doar pe viteza de vânzare.

„Nu pornim de la ideea de „ce se vinde mai repede”, ci de la „ce merită construit””, spune Vitalie Verejan, subliniind că această abordare se vede în proiectele dezvoltate în București, inclusiv în concepte care integrează arhitectura cu elemente artistice și funcționale.

Pe partea de cerere, fondatorul companiei spune că observă o schimbare importantă în comportamentul clienților din România, unde tot mai mulți cumpărători aleg locuințele pentru uz propriu, pe termen lung.

„Vedem însă tot mai clar o tendință: mulți cumpără pentru a locui, pentru ei și pentru generațiile următoare. Pentru noi, acesta este un semnal important, care ne arată că produsul răspunde unor nevoi reale, nu doar unui interes de moment”, afirmă antreprenorul.

Experiența pe această piață a inclus și situații complicate, inclusiv în relația cu administrația locală, însă acestea sunt privite de Vitalie Verejan drept etape necesare în procesul de dezvoltare.

„Nu ne oprim atunci când lucrurile nu merg conform planului, ci căutăm soluții și ne ajustăm direcția”, spune Verejan, accentuând importanța adaptării într-un mediu care funcționează după reguli diferite.

Pentru următorii ani, strategia companiei nu vizează o creștere accelerată, ci o consolidare atentă a poziției pe piața din România, prin proiecte care își păstrează valoarea în timp și prin parteneriate stabile.

„Nu urmărim o expansiune rapidă, ci una stabilă, în care fiecare proiect livrat devine un argument pentru următorul”, concluzionează fondatorul INAMSTRO, descriind un model de dezvoltare care mizează pe consistență și rezultate pe termen lung.

INAMSTRO este o companie de dezvoltare imobiliară din Republica Moldova, cu o activitate de peste 20 de ani, construită prin proiecte care au mizat pe calitate și poziționare pe termen lung. Extinderea în România a început în 2019, odată cu lansarea primelor proiecte în Iași, un pas făcut după consolidarea experienței pe piața din Chișinău.

Ulterior, compania și-a continuat dezvoltarea în Brașov și București, unde derulează proiecte rezidențiale și își consolidează treptat prezența într-o piață mai competitivă și mai matură.