The Guardian. De ce vrea Putin ca exporturile de gaze să fie plătite în ruble. Posibil efect de bumerang pentru Rusia

Președintele rus Vladimir Putin a cerut plata în ruble pentru gazul rusesc vândut țărilor „neprietenoase”, stabilind ca termen de 31 martie, relatează The Guardian.

Germania, care se bazează pe Rusia pentru 40% din aprovizionarea cu gaze naturale, a avertizat marii consumatori industriali că există riscul unei penurii. Rusia a declarat ulterior că Germania poate plăti în euro, care vor fi apoi convertiți în ruble prin Gazprom Bank, care nu este afectată de sancțiuni. Cancelarul german a cerut informații suplimentare în scris.

De ce a devenit plata exporturilor rusești în ruble o problemă majoră pentru Kremlin?

Ar putea extinde Putin plățile în ruble și pentru exporturile de petrol, cereale, îngrășăminte, cărbune, metale și alte mărfuri cheie?

Rubla, în picaj după invazia în Ucraina
În urma invaziei ruse, valoarea rublei a picat. A scăzut de la aproximativ 85 ruble pentru un euro, anul trecut, la 110 ruble. Doar o intervenție a băncii centrale ruse a crescut nivelul monedei rusești la 94,1 ruble pentru un euro.

La un curs valutar atât de scăzut, exporturile rusești aduc mai puțini bani pentru a subvenționa serviciile de stat și pentru a finanța războiul decât se aștepta Kremlinul.
O rublă cu o valoare mai mare nu numai că ar aduce mai mulți bani. Ar fi și o chestiune de mândrie dacă țările occidentale ar fi de acord să plătească pentru exporturile rusești în moneda rusă. Un fond mai mare de ruble, generat de cererea țărilor și companiilor pentru bunuri rusești, ar permite Moscovei să conteste dominația SUA pe piețele monetare globale prin intermediul dolarului.
Unii analiști au speculat, de asemenea, că dolarii și euro sunt mai puțin utili Moscovei din cauza sancțiunilor impuse de occident. Dacă nu mai are acces la dolari și euro prin intermediul schimburilor internaționale, Rusia propune, de asemenea, să plătească în ruble dobânda pentru datoriile sale externe denominate în euro.

Țările de la care Rusia cere plata în ruble
Lista țărilor „neprietenoase” compilată de Moscova corespunde celor care au impus sancțiuni. Acordurile cu companii și persoane fizice din acele țări trebuie să fie aprobate de o comisie guvernamentală.
Pe listă se află SUA, statele membre UE, Marea Britanie, Japonia, Canada, Norvegia, Singapore, Coreea de Sud, Elveția și Ucraina. Unele dintre aceste țări, printre care SUA și Norvegia, nu cumpără gaz rusesc.

În 2020, UE a fost principalul partener comercial al Rusiei, reprezentând 37,3% din comerțul total de mărfuri al țării cu exteriorul. Pe de altă parte, Rusia a fost al cincilea partener comercial al UE, reprezentând 5,8% din comerțul total al blocului comunitar. Dar gazul rusesc este o componentă majoră a acestor importuri, majoritatea plătite în dolari, euro sau lire sterline.

Potrivit Gazprom, 58% din vânzările sale de gaze naturale către Europa și alte țări au fost plătite în euro. Dolarii americani au reprezentat aproximativ 39% din vânzările brute, iar lirele sterline aproximativ 3%. Mărfurile tranzacționate la nivel mondial sunt tranzacționate în mare parte în dolari sau euro, care împreună reprezintă aproximativ 80% din rezervele valutare la nivel mondial.

Nu a fost suficient ca banca centrală a Rusiei să cumpere ruble pentru a susține moneda în după invazia din Ucraina, când moneda s-a prăbușit. Nu putea fi nici o strategie de durată, deoarece banca centrală a fost exclusă din sistemul de plăți SWIFT.
Banca centrală dorea să vândă investiții în dolari și euro pentru a cumpăra ruble, crescând cererea și, în consecință, prețul, dar fără acces la SWIFT nu a putut face acest lucru la o scară suficient de mare.

A fost găsită o altă soluție. Exportatorii, inclusiv producătorii de mărfuri, au fost obligați să transforme în ruble 80% din valuta pe care o primesc pentru exporturi.
Acum, Kremlinul ia în considerare planul ca toate vânzările la export să fie făcute în ruble, exploatându-și statutul apropiat de monopol asupra unor materii prime esențiale în procesele de fabricație, de la îngrășăminte la mașini.

Un exemplu este paladiul, pe care producătorii auto îl folosesc pentru a face convertoare catalitice. Aproximativ 40% din oferta mondială de paladiu provine din Rusia, iar 90% din producția Rusiei merge către industria auto, spune Paul Watters, șeful de cercetare corporativă la S&P Global Ratings.

Dacă producătorii de mașini sunt nevoiți să aleagă între a cumpăra paladiu în ruble sau a căuta în altă parte materie primă, politicienii dornici să izoleze Rusia le vor spune să caute în altă parte. Watters se teme însă că rezultatul ar putea fi reducerea producției sau chiar închiderea fabricilor de mașini.
Posibil efect de bumerang.

Dacă Kremlinul insistă ca actualele contracte în euro și dolari să fie schimbate în ruble, ar însemna o încălcare a protocoalelor internaționale. Gazprom nu a cerut acest lucru nici măcar în timpul războiului rece, când tensiunile s-au accentuat între Uniunea Sovietică și Occident.

Germania a spus că este pregătită să raționalizeze aprovizionarea cu energie, decât să plătească gazul în ruble. Acest lucru ar putea băga cea mai mare economie a UE în recesiune, dar nu va face pe plac Rusiei. Mișcarea Kremlinului ar grăbi, de asemenea, trecerea de la mărfurile rusești la mărfuri din alte surse, crescânnd declinul economic deja dramatic al Rusiei.

#Ruble #gaz #Rusia

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Republica Moldova a ajuns la o capacitate totală de 1.119,18 MW de producere a energiei electrice din surse regenerabile, la sfârșitul lunii august 2026, potrivit datelor procesate de Centrul Național pentru Energie Durabilă (CNED). Cea mai mare parte a capacităților este reprezentată de instalațiile fotovoltaice.

Panourile solare au ajuns la o putere instalată de 837,81 MW, echivalentul a circa 75% din întreaga capacitate de producere din surse regenerabile. Energia eoliană ocupă poziția a doua, cu 256,22 MW, sau aproximativ 23% din total. Instalațiile hidro însumează 16,75 MW, iar cele pe biogaz – 8,39 MW.

În paralel, continuă să crească și numărul gospodăriilor și companiilor care își produc propria energie. La finele lunii august, în Republica Moldova erau înregistrați 10.241 de prosumatori, dintre care 5.051 beneficiau de mecanismul de contorizare netă, iar 5.190 – de facturare netă.

Puterea totală instalată de prosumatori a ajuns la 228,53 MW, ceea ce reprezintă aproximativ 20% din întreaga capacitate regenerabilă a țării.

Datele CNED arată că mecanismele de sprijin adoptate de stat au contribuit la instalarea a 475,85 MW, echivalentul a 43% din capacitatea regenerabilă existentă. Din această cantitate, 157,53 MW au fost instalați prin mecanismul de tarif fix, 60 MW prin mecanismul de preț fix, iar alte 33,25 MW în baza prevederilor fostei Legi privind energia regenerabilă.

În același timp, cea mai mare parte a capacităților – 639,87 MW sau 57% din total – aparține producătorilor care își comercializează energia pe piața liberă. Este vorba despre 393,06 MW de instalații fotovoltaice, 228,99 MW eoliene, 16,50 MW hidro și 1,32 MW pe biogaz.

O dezvoltare rapidă este înregistrată și pe segmentul stocării energiei. La sfârșitul lunii august erau racordate la rețele 15 unități de stocare, cu o capacitate cumulată de 242,85 MWh. Acestea dispun de o putere de injecție de 208,31 MW și de o putere de extragere de 94,83 MW.

#vint #soare #Energie