Trenul Chișinău - Kiev a revenit după 24 de ani de pauză

După 24 de ani de pauză, două țări vecine reiau o legătură feroviară directă: trenul Chișinău – Kiev, care circulă cu șapte vagoane pictate de artiști din Ucraina. Este numit Trenul Victoriei, iar cei 700 km sunt parcurși în 13 ore, spun cei de la compania Calea Ferată din Moldova. Până acum câțiva ani, trenul internațional cu cel mai lung parcurs care pleca din Chișinău era către St Petersburg (40 de ore, 2.200 km),
Până acum 31 de ani, când cele două trenuri erau parte a URSS, și deci nu era graniță, trenul direct făcea 9 ore și jumătate.

Trenul are șapte vagoane, dintre care cinci cu compartimente și două de tip Platzkart (cușete fără pereți despărțitori între compartimente). Capacitatea maximă de locuri este 280.

Durata călătoriei într-o direcție este de aproximativ 13 ore. Costul unui bilet de călătorie este între 870 și 1260 de lei (45-65 euro), în funcție de clasa de confort.

Cursa feroviară Chișinău-Kiev este operată de reprezentanții căilor ferate din Ucraina „Ukrzaliznytsia” în comun cu Î.S. „Calea Ferată din Moldova”.

Chișinăul mai are trenuri internaționale directe spre București și Iași, iar până la începerea războiului avea și către Odesa. Cei de la Î.S. „Calea Ferată din Moldova” spun că pe viitor s-ar putea relua legăturile cu Odesa și cu alte orașe din Ucraina, dacă situația din teren o va permite. Exista până acum câțiva ani tren direct Chișinău – Liov (8 ore).
Cursa feroviară Chișinău-Kiev a fost sistată în data de 2 octombrie 1998.

În trecut exista tren direct Chișinău – St Petersburg (40 de ore, 2200 km), Chișinău – Minsk (25 de ore) și Chișinău – Moscova (30 de ore).

Trenul de pe cursa Chișinău- Kiev va circula de trei ori pe săptămână conform următorului grafic:
Din Chișinău spre Kiev: În zilele calendaristice pare.
17:45 Plecarea din Chișinău, ajunge la Ungheni la ora 20:21. La Kiev, garnitura ajunge la ora 11:48.
Din Kiev spre Chișinău: În zilele calendaristice impare.
17:02 Plecarea din Kiev, ajunge la Ungheni la ora 07:53. La Chișinău, garnitura ajunge la ora 10:38.

#Kiev #tren #Chisinau

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Costul energiilor regenerabile a scăzut puternic în Europa în ultimii ani, însă rămâne considerabil mai mare decât în China, țară care în 2024 a instalat o capacitate nouă de energie verde mai mare decât restul lumii la un loc. Concluzia aparține economiștilor de la Banca Centrală Europeană, într-o analiză ce urmează să fie publicată în Buletinul Economic al instituției.

Potrivit datelor prezentate, între 2010 și 2024, costul mediu global al energiei eoliene offshore a scăzut cu 62%, al energiei eoliene onshore cu 70%, iar al energiei solare fotovoltaice cu 90%. În 2024, 91% din capacitatea nou instalată de energie regenerabilă la nivel global era deja mai ieftină decât cel mai accesibil combustibil fosil disponibil.

Deși reducerile de costuri au fost similare și pe principalele piețe europene, Europa pierde teren în fața Chinei, unde producția la scară largă și integrarea lanțurilor de aprovizionare permit costuri semnificativ mai mici. De exemplu, producția de baterii este aproape cu 50% mai scumpă în Europa decât în China, costurile electrolizei sunt cu 61% mai ridicate, iar pompele de căldură ajung la prețuri aproape duble.

Economiștii BCE subliniază că diferențele nu sunt generate în principal de costurile cu forța de muncă, ci de dimensiunea pieței, eficiența producției și gradul de integrare industrială.

Pentru a-și atinge obiectivele climatice până în 2030, Uniunea Europeană ar trebui să mobilizeze anual investiții între 2,7% și 3,7% din PIB. În opinia autorilor, taxele pe carbon sunt un instrument esențial pentru integrarea costurilor de mediu în economie, dar nu sunt suficiente fără investiții masive, sprijin pentru cercetare și dezvoltare și reforme structurale care să reducă barierele administrative.

Experții avertizează că simplificarea reglementărilor și menținerea politicilor climatice asumate sunt esențiale pentru accelerarea tranziției verzi și pentru consolidarea competitivității Europei în fața Chinei.