Trenul Chișinău - Kiev a revenit după 24 de ani de pauză

După 24 de ani de pauză, două țări vecine reiau o legătură feroviară directă: trenul Chișinău – Kiev, care circulă cu șapte vagoane pictate de artiști din Ucraina. Este numit Trenul Victoriei, iar cei 700 km sunt parcurși în 13 ore, spun cei de la compania Calea Ferată din Moldova. Până acum câțiva ani, trenul internațional cu cel mai lung parcurs care pleca din Chișinău era către St Petersburg (40 de ore, 2.200 km),
Până acum 31 de ani, când cele două trenuri erau parte a URSS, și deci nu era graniță, trenul direct făcea 9 ore și jumătate.

Trenul are șapte vagoane, dintre care cinci cu compartimente și două de tip Platzkart (cușete fără pereți despărțitori între compartimente). Capacitatea maximă de locuri este 280.

Durata călătoriei într-o direcție este de aproximativ 13 ore. Costul unui bilet de călătorie este între 870 și 1260 de lei (45-65 euro), în funcție de clasa de confort.

Cursa feroviară Chișinău-Kiev este operată de reprezentanții căilor ferate din Ucraina „Ukrzaliznytsia” în comun cu Î.S. „Calea Ferată din Moldova”.

Chișinăul mai are trenuri internaționale directe spre București și Iași, iar până la începerea războiului avea și către Odesa. Cei de la Î.S. „Calea Ferată din Moldova” spun că pe viitor s-ar putea relua legăturile cu Odesa și cu alte orașe din Ucraina, dacă situația din teren o va permite. Exista până acum câțiva ani tren direct Chișinău – Liov (8 ore).
Cursa feroviară Chișinău-Kiev a fost sistată în data de 2 octombrie 1998.

În trecut exista tren direct Chișinău – St Petersburg (40 de ore, 2200 km), Chișinău – Minsk (25 de ore) și Chișinău – Moscova (30 de ore).

Trenul de pe cursa Chișinău- Kiev va circula de trei ori pe săptămână conform următorului grafic:
Din Chișinău spre Kiev: În zilele calendaristice pare.
17:45 Plecarea din Chișinău, ajunge la Ungheni la ora 20:21. La Kiev, garnitura ajunge la ora 11:48.
Din Kiev spre Chișinău: În zilele calendaristice impare.
17:02 Plecarea din Kiev, ajunge la Ungheni la ora 07:53. La Chișinău, garnitura ajunge la ora 10:38.

#Kiev #tren #Chisinau

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Irbit Motorcycle Plant (IMZ), singurul producător rus de motociclete grele cu ataș, a decis să mute producția în China, pe fondul unui declin de durată provocat de sancțiuni, probleme logistice și pierderea piețelor-cheie după declanșarea războiului la scară largă din Ucraina. Informația este relatată de publicația 7×7.

Potrivit sursei, încă din 2022 uzina transferase parțial asamblarea din regiunea Sverdlovsk în Kazahstan, încercând să ocolească sancțiunile occidentale și să mențină accesul la componente importate, care reprezentau peste 70% din motocicletele „Ural”. Măsura nu a fost însă suficientă pentru a opri pierderile.

Lovitura decisivă a venit în 2025, când administrația președintelui SUA Donald Trump a majorat la 25% taxele vamale pentru importurile din Kazahstan, făcând nerentabil exportul motocicletelor „Ural” pe piața americană — una dintre cele mai importante pentru companie.

În aceste condiții, conducerea IMZ a semnat un acord cu compania chineză Yingang. În 2026 a fost prezentat noul model Ural Neo 500, complet proiectat și produs în China. Motocicleta păstrează atașul emblematic al mărcii, dar diferă radical de modelele clasice „Ural” ca design și dotări. Lansarea pe piață este programată pentru mai–iunie 2026, la un preț estimat de 15.000 de dolari, față de aproximativ 20.000 de dolari pentru fostul model-fanion Ural Gear Up.

Relocarea producției a devenit inevitabilă după o serie de eșecuri. Sancțiunile din 2022 au întrerupt livrările unor componente esențiale — frâne Brembo, anvelope Heidenau, bujii NGK și rulmenți SKF. În paralel, „contra-sancțiunile” introduse de Vladimir Putin în 2022, inclusiv interdicția exportului unor produse precum motocicletele, precum și creșterea de patru ori a costurilor logistice, au afectat grav vânzările.

Până la război, 40% din vânzările IMZ mergeau către SUA, 30% către Europa și 25% către Asia. Mutarea temporară în Kazahstan a permis reluarea parțială a exporturilor, dar nu a rezolvat problemele structurale. Până în 2024, secția din Irbit ajunsese la doar doi asamblori, iar în 2025 a trecut exclusiv la producția de piese și servicii de garanție. Producția din Kazahstan, care ajunsese la 300 de motociclete pe lună, a fost subminată de noile tarife americane.

În 2016, uzina declara public că se mândrește cu rezistența față de „chinezificarea generală”. Astăzi, constată 7×7, IMZ este nevoită să urmeze același drum parcurs deja de numeroși producători auto ruși după 2022.