Ultima redută a lui Putin: Pericolul înfrângerii Rusiei poate lovi brutal Europa

Războiul președintelui rus Vladimir Putin din Ucraina a fost menit să fie o încoronare a realizărilor sale, o demonstrație a țintei la care a ajuns Rusia de la prăbușirea imperiului sovietic din 1991. Însă planul nu a dat rezultatele scontate, astfel că lumea se pregătește pentru ultima redută a lui Putin, care paradoxal printr-o înfrângere a Rusiei poate însemna un pericol ce ar lovi Europa.
Anexarea Ucrainei trebuia să fie un prim pas în reconstrucția unui imperiu rus.

Putin a intenționat să arate Statele Unite ca pe un tigru de hârtie în afara Europei de Vest și să demonstreze că Rusia, împreună cu China, sunt destinate să aibă un rol de lideri într-o nouă ordine internațională multipolară, potrivit unei analize din Foreign Affairs.
Dar lucrurile nu au ieșit așa cum spera Putin. Kievul s-a menținut puternic, iar armata ucraineană s-a transformat magistral, mulțumită parțial unui parteneriat strâns cu Statele Unite și aliații occidentali.

În schimb, armata rusă a demonstrat o gândire strategică și o organizare slabe. Sistemul politic din spatele ei s-a dovedit incapabil să învețe din greșelile sale. Cu puține perspective de a dicta acțiunile lui Putin, Occidentul va trebui să se pregătească pentru următoarea etapă a războiului dezastruos de alegere al Rusiei.

Războiul este în mod inerent imprevizibil. Într-adevăr, cursul conflictului a servit la invalidarea prognozelor timpurii larg răspândite că Ucraina ar cădea rapid; o inversare a sorții este imposibil de deslușit.
Cu toate acestea, se pare că Rusia se îndreaptă spre înfrângere. Mai puțin sigură este ce formă va lua această înfrângere.

Există trei scenarii de bază și fiecare ar avea ramificații diferite pentru factorii de decizie din Occident și Ucraina.

Trei scenarii pentru înfrângerea Rusiei
Primul scenariu și cel mai puțin probabil este ca Rusia să fie de acord cu înfrângerea sa acceptând o înțelegere negociată în condițiile Ucrainei. Ar trebui să se schimbe multe pentru ca acest scenariu să se materializeze, deoarece orice aparență de dialog diplomatic între Rusia, Ucraina și Occident a dispărut.

Acestea fiind spuse, un guvern rus – sub Putin sau un succesor – ar putea încerca să rețină Crimeea și să accepte pacea în altă parte. Pentru a-și salva fața pe plan intern, Kremlinul ar putea pretinde că se pregătește pentru un joc lung în Ucraina, lăsând deschisă posibilitatea unor incursiuni militare suplimentare. Acest lucru ar fi dificil, dar nu imposibil. Totuși, sub Putin, acest rezultat este foarte improbabil.

Un al doilea scenariu pentru înfrângerea Rusiei ar implica eșecul pe fondul escaladării. Kremlinul ar căuta în mod nihilist să prelungească războiul din Ucraina în timp ce lansează o campanie de acte de sabotaj nerecunoscute în țările care susțin Kievul și în Ucraina însăși.

În cel mai rău caz, Rusia ar putea opta pentru un atac nuclear asupra Ucrainei. Războiul s-ar putea îndrepta apoi spre o confruntare militară directă între NATO și Rusia. Rusia s-ar transforma dintr-un stat revizionist într-unul ticălos, o tranziție care este deja în curs și care ar întări convingerea Occidentului că Rusia reprezintă o amenințare unică și inacceptabilă. Trecerea pragului nuclear ar putea duce la implicarea convențională a NATO în război, accelerând înfrângerea Rusiei pe teren.

Al treilea scenariu pentru sfârșitul războiului ar fi înfrângerea Rusiei prin prăbușirea regimului, bătăliile decisive având loc nu în Ucraina, ci mai degrabă pe holurile Kremlinului sau pe străzile Moscovei.

Putin și-a concentrat puterea în mod rigid în propriile mâini, iar încăpățânarea sa de a duce un război cu pierderi a plasat regimul său pe un teren instabil. Rușii vor continua să mărșăluiască în spatele țarului lor inept doar până la un anumit punct.

Deși Putin a adus stabilitate politică în Rusia – o stare de lucruri apreciată având în vedere rupturile anilor post-sovietici – cetățenii săi s-ar putea întoarce împotriva lui dacă războiul duce la privațiuni generale. Prăbușirea regimului său ar putea însemna încheierea imediată a războiului, pe care Rusia nu ar fi în stare să-l ducă pe fondul haosului intern care ar urma.

#infringere #razboi #Putin

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Energia regenerabilă nu poate asigura, în forma actuală, securitatea energetică a Republicii Moldova, iar costurile reale ale stocării energiei sunt extrem de ridicate. Declarațiile au fost făcute de expertul energetic Sergiu Tofilat în cadrul emisiunii Cabinetul din umbră de la Jurnal TV.

Potrivit acestuia, deși prețurile bateriilor au scăzut semnificativ în ultimii ani, de la aproximativ 250 de dolari per kilowatt la circa 100 de dolari, investițiile necesare rămân uriașe. Tehnologiile de stocare sunt bazate în principal pe litiu, o resursă extrem de solicitată la nivel global pentru telefoane, laptopuri și mașini electrice, iar o mare parte din lanțul de producție este concentrată în China, ceea ce ridică probleme suplimentare de acces și securitate.

Republica Moldova consumă anual aproximativ 4,6 milioane MWh de energie electrică, inclusiv pierderile din rețea. Raportat la consumul zilnic, necesarul ajunge la circa 12,6 mii MWh. La un cost estimativ de 100.000 de dolari pentru stocarea unui megawatt, o baterie capabilă să asigure consumul țării pentru 24 de ore ar costa aproximativ 1,2 miliarde de dolari. Ținând cont de faptul că bateriile nu pot fi descărcate complet, iar o rezervă tehnică de 20% este obligatorie, suma totală se apropie de 1,5 miliarde de dolari.

Sergiu Tofilat a subliniat că sursele regenerabile produc energie doar în anumite intervale, atunci când există soare sau vânt, și nu pot acoperi consumul în mod constant. În lipsa acestor condiții, sistemul energetic este nevoit să recurgă la surse clasice sau la deconectarea consumatorilor. În același timp, perioadele de supraproducție generează pierderi, deoarece energia nu poate fi absorbită de rețea, iar producătorii sunt obligați să-și oprească instalațiile, pierzând venituri.

Expertul a oferit și exemplul Germaniei, care în anul 2024 ar fi plătit aproximativ 3 miliarde de euro pentru energia regenerabilă neconsumată. În Republica Moldova, capacitatea totală instalată de energie regenerabilă a ajuns la 958 MW, potrivit datelor disponibile la finalul lunii noiembrie, iar peste jumătate, circa 522 MW, se află pe piața liberă.

Acești producători sunt antreprenori care au investit fără sprijin din partea statului, fără tarife garantate sau obligații de preluare a energiei. În prezent, ei sunt nevoiți să negocieze individual cu Energocom, Premier Energy sau FEE Nord, însă companiile reglementate pot oferi doar cele mai mici prețuri permise de lege. Contractele sunt încheiate pe termen scurt, de una până la trei luni, la prețuri de 40–50 de euro per MWh, de aproape trei ori mai mici decât cotațiile de pe bursele de energie.

În aceste condiții, investițiile riscă să nu fie recuperate, iar unii producători se confruntă cu riscul falimentului. Lipsa de predictibilitate face imposibilă accesarea creditelor bancare pentru investiții în baterii de stocare, iar fără intervenții de politică publică, sectorul riscă să intre într-un blocaj major. Sergiu Tofilat consideră că autoritățile trebuie să identifice rapid o formulă de preț sau un mecanism de piață care să permită producătorilor de energie regenerabilă să supraviețuiască financiar, altfel tranziția energetică riscă să devină o iluzie costisitoare.

#regenerabile #eoliene #fotovoltaice