Un an cu Legea Alaiba (II): Sute de milioane de lei nu ajung în buget, fiind îndreptate către offshorurile rusești

Republica Moldova ratează venituri de sute de milioane de lei, deși supraviețuiește datorită donațiilor externe și situația economică la nivel regional este foarte precară. Banii pierduți ajung fie în Rusia, fie pe insulele Curaçao, către unele companii rusești, care sunt interzise și acuzate de finanțarea terorismului în alte țări. În mod indirect, Chișinăul sprijină astfel Moscova în intenția sa de a cotropi Ucraina. Nu este rezultatul vreunei legi lăsate la murat de fosta guvernare PSRM, ci o nouă consecință a Legii Alaiba, care a intrat în vigoare acum un an, scrie Jurnal.md.

În ianuarie 2022, a intrat în vigoare nu doar așa-numita Lege Alaiba, care interzice publicitatea la jocurile de noroc și pariuri sportive, dar și o altă lege, prin care impozitul pe câștigurile din aceste jocuri au fost majorate de la 12% la 18%. Aceste modificări au scăzut brusc veniturile Loteriei Naționale a Moldovei (LNM), dar nu și dependența jucătorilor, care au migrat către site-urile ilegale rusești, care-și fac la greu publicitate în spațiul virtual și nu rețin impozite din câștiguri, făcând evaziune fiscală și spălare de bani. Portalurile în cauză le permit să joace și minorilor și nu verifică sursa mijloacelor bănești încasate.

Pentru a înțelege mai bine situația de pe această piață, Jurnal.md prezintă cronologia evenimentelor care au condus la adoptarea amendamentelor propuse în 2021 de către fostul deputat Dumitru Alaiba, în prezent ministru al Economiei, la Legea cu privire la organizarea și desfășurarea jocurilor de noroc, supranumită Legea Alaiba.

Potrivit unui studiu realizat de Legal Business Monitor, în 2016, când monopolul de stat asupra jocurilor de noroc a fost instituit pentru LNM, în R. Moldova existau 65 de firme care dețineau 72 de licențe în acest domeniu. În același an, CNA a arestat conducerea Camerei de Licențiere, constatând că toate aceste licențe au fost eliberate ilegal, statul fiind prejudiciat cu 15 milioane de lei.

Până în 2016, veniturile anuale ale statului din activitatea LNM variau de la circa 400 la 800 de mii de lei. Atunci autoritățile au lansat un proiect de atragere a investițiilor, în care Agenția Proprietății Publice (APP) a acționat în calitate de partener public. Astfel, la 23 aprilie 2018, în urma unei licitații publice, LNM a încheiat două contracte de parteneriat public-privat cu întreprinderile „Novomatic AG” din Austria pentru aparatele de joc, și „NGM Company” din Bulgaria pentru loterie și pariuri sportive, care aduc cei mai mulți bani în această ramură și reprezintă, conform legislației europene, jocuri cu risc social scăzut.

În iunie 2019, a fost lansat singurul site legal pentru loterie și pariuri sportive din R. Moldova – 7777.md, care aparține LNM, dar este gestionat de „NGM Company”. Numai până la sfârșitul acelui an, veniturile din încasările din jocurile online s-au ridicat la 33,05 milioane de lei, iar contribuțiile la bugetul de stat au crescut de peste zece ori – de la 2,3 milioane de lei în 2016 la 25,7 milioane de lei în 2019.

În același timp, scria portalul bizlaw.md, volumul transferurilor bănești către casele de pariuri ilegale din R. Moldova a depășit în 2019 două miliarde de lei pe an.

Primul impozit la jocurile de noroc – jucătorii câștigau, dar de fapt pierdeau

Cu toate acestea, pornind de la cheltuielile de organizare, activitatea site-ului 7777.md s-a dovedit a fi neprofitabilă. APP a explicat acest lucru prin activitatea nestingherită a portalurilor neautorizate. LNM a solicitat autorităților să limiteze activitatea acestor site-uri, dar nimic nu s-a schimbat. Dimpotrivă, în 2020, parlamentul a încurajat jucătorii să treacă în număr și mai mare la casele de pariuri ilegale, după ce a instituit în premieră pentru R. Moldova impozite pe câștiguri, în valoare de 12%. Paradoxul consta în faptul că era impozitat venitul brut, adică suma totală de bani ridicată de jucător după câștig, inclusiv banii pe care i-a investit în joc. Nu se impozitau doar 240 de lei. Prin urmare, chiar dacă câștigau, jucătorii rămâneau în pierdere. În situația creată, 7777.md și-a suspendat activitatea.

Lucrurile s-a schimbat la începutul lui 2021, când au fost operate alte modificări la lege, fiind impozitată orice sumă scoasă din conturile de joc. De exemplu, chiar dacă un jucător pierdea, dar voia să-și retragă suma rămasă pe cont, aceasta se impozita. Atunci LNM a mers la compromis și a redeschis site-ul 7777.md.

Peste jumătate de million de lei pe an, direcționați către offshore în 2020

Lupta autorităților de la Chișinău cu piața tenebră a pariurilor sportive a început tocmai în 2021, după ce cu un an mai devreme, potrivit Băncii Naționale (BNM), veniturile site-urilor ilegale care operează în R. Moldova au atins cel mai înalt nivel, depășind 500 de milioane de lei, fără a ține cont de transferurile prin cardurile bancare. Este o sumă de circa 2,5 mai mare decât veniturile „NGM Company” din același an. Astfel, în 2021, portalurile ilegale și transferurile de bani către acestea au fost interzise prin lege și a fost prevăzută răspunderea penală pentru organizarea și intermedierea jocurilor de noroc. Atunci pentru prima dată a fost blocat accesul la site-urile de pariuri străine. Majoritatea acestora erau clone ale portalului rusesc 1XBet, în denumirea cărora era schimbat un simbol sau două, însă aveau același logo și permiteau accesul la site-ul principal al rețelei. În același timp, Fiscul a început să monitorizeze câștigurile și tentativele de evaziune de la plata impozitelor de pe site-urile ilegale.

În orice caz, casele de pariuri neautorizate continuau să activeze în R. Moldova, prin intermediari. Rețeaua 1XBet își deschidea noi și noi clone. LNM anunța că, în punctele comerciale din țara, era posibilă alimentarea conturilor de joc de pe site-urile interzise și că se efectuau transferuri de bani către acestea de pe carduri bancare, aceste tranzacții ridicându-se la milioane de lei pe an. De data aceasta majoritatea băncilor și unele sisteme de plată nu reacționau, se arată în același studiu.

Totuși eforturile statului de atunci au demonstrat cu prisosință că veniturile din acest sector, la care se renunță din motive suspecte, sunt foarte mari. Pentru că, la finele lui 2021, profitul LNM a atins cifra record de aproape 105 milioane de lei, iar aportul la bugetul de stat, sub formă de impozite, potrivit Ministerului Finanțelor, a fost de 65 de milioane de lei, de aproape trei ori mai mult decât în 2020 și de peste patru ori mai mult decât în 2019. În 2021, LNM a înregistrat și cea mai bună dinamică a veniturilor din vânzări în rândul întreprinderilor de stat. Iar transferurile pe 7777.md au crescut de la 5,43 milioane de lei în 2019 și 8,7 milioane de lei în 2020, la 536 de milioane de lei în 2021.

Și atunci când lucrurile se ameliorau în sfârșit, pe nepusă masă a apărut Legea Alaiba, care trezește multe semne de întrebare. Ca din întâmplare, astfel de legi au fost adoptate în aceeași perioadă și în Armenia, Georgia și Ucraina – țări în care 1XBet are o popularitate foarte mare. Autorul spune că a decis să lupte cu dependența față de jocurile de noroc, dar recunoaște că nu s-a bazat pe vreun studiu de caz care ar demonstra acest viciu, ci pe discuțiile cu un vecin de-al său și cu alți oameni. Potrivit Direcției generale juridice a legislativului, proiectul nu a fost supus expertizei economice, financiare și științifice, nici consultațiilor publice cu autoritățile competente. În lipsa avizelor acestor instituții, a fost aprobat de prim-ministra Gavrilița și votat în Parlament la 25 noiembrie 2021, în ciuda avertismentului Ministerului Finanțelor – autoritatea de reglementare a statului în acest domeniu – că în acest mod se încalcă contractul de parteneriat public-privat, prin care statul și-a asumat asigurarea unei legislații stabile și previzibile în domeniul jocurilor de noroc și combaterea operatorilor ilegali.

Primele consecințe ale Legii Alaiba: „Un risc înalt de spălare de bani și de finanțare a terorismului”

Rezultatele adoptării Legii Alaiba s-au făcut simțite în scurt timp. Portalul de specialitate top100Bookmakers.com arăta că doar în patru luni, din decembrie 2021 până în aprilie 2022, numărul mediu de jucători din R. Moldova care au migrat pe site-urile interzise a crescut cu aproape 66%. Cele mai solicitate portaluri erau: Zenit Bet, Bet365.com, Zenit.win și 1XBet.com.

Într-un raport al Serviciului de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor din aprilie 2022 se menționa: „Jucătorii din R. Moldova își pot crea conturi la operatorii internaționali de jocuri de noroc online. Nu există nicio lege care să interzică acest lucru și nici sancțiuni pentru cei care decid să joace în cazinourile online. (…) Analiza sectorului jocurilor de noroc a arătat că există un risc înalt de spălare de bani și de finanțare a terorismului”.

Dar iată cum descrie situația de la acea oră Plamen Milanov, directorul general al „NGM Company”:

„Odată cu intrarea în vigoare a legii care interzice publicitatea jocurilor de noroc, dar și majorarea cu 50% a impozitului pe câștiguri, s-a observat migrarea jucătorilor de pe site-ul autorizat 7777.md spre case de pariuri nelegale. Mai mult, din cauza interdicțiilor, dar și ambiguităților din lege, partenerul privat a fost nevoit să reducă drastic investițiile în promovare. Ca urmare, veniturile LNM au început să scadă și au crescut fluxurile financiare spre site-uri nelegale.”

1xBet, interzisă în Rusia, dar deservită de băncile rusești și implicată în războiul contra Ucrainei

Șase din cele șapte case de pariuri străine care atrag moldovenii sunt rusești. Cea mai cunoscută dintre ele, 1XBet, a fost fondată la Moscova în 2007, de către miliardarul rus Roman Semiohin, împreună cu Dmitri Kazorin și Serghei Karșkov, toți trei din regiunea Breansk.

În Rusia, 1XBet nu a deținut licență, fiind administrată de o firmă din Gibraltar. Astăzi, cei trei sunt anunțați în căutare internațională, fiind cercetați penal în țara lor pentru spălare de bani prin jocurile de noroc. Ei s-au refugiat în Cipru, iar compania este înregistrată pe insulele Curaçao.

1xBet a avut contracte de sponsorizare cu celebrele cluburi de fotbal engleze Liverpool, Chelsea și Tottenham, care au fost reziliate după ce casa de pariuri a fost interzisă în Marea Britanie, căci nu avea autorizație de activitate. Totodată, presa engleză anunța că 1XBet încălca legislația, acceptând pariuri la lupte cu implicarea copiilor sau animalelor, și folosea scene porno în publicitatea sa. În 2021, Forbes.ru scria că cifra de afaceri globală a 1xBet este de 2-3 mlrd. de dolari anual. Deși este interzisă în multe țări, această casă de pariuri are peste 400 000 de vizitatori permanenți, în special din țările CSI, iar site-ul său este tradus și adaptat în peste 50 de limbi.

Se pare că interzicerea 1XBet în Rusia este o făcătură a serviciilor secrete de la Moscova. În primul rând, pentru că sponsorul echipei ruse de fotbal „Lokomotiv”, este persoana juridică 1XСтавка – traducere directă a denumirii engleze -, care deține licență de activitate în Rusia, deși are exact același logo și design al site-ului ca și casa de pariuri din Curaçao. În al doilea rând, deși activitatea 1XBet era interzisă în Ucraina din 2020, ea a primit licență de activitate în această țară peste doar o lună după invazia Rusiei. Ulterior, jurnaliștii de la portalul informnapalm.org au demonstrat că 1xBet preda Rusiei informațiile personale ale jucătorilor, în scopul recrutării agenților, și finanța prin câștiguri false activitățile subversive ale invadatorilor. Jurnaliștii au prezentat și dovezi că plățile pentru această casă de pariuri erau procesate de bănci și sisteme de plăți din Rusia, inclusiv de Alfa-Bank.

În septembrie, 1XBet a fost scoasă în afara legii în Ucraina. Se așteaptă ca președintele Zelenski să o includă în lista de sancțiuni, alături de alte companii ruse.

PariMatch, interzisă în Ucraina și cercetată în 97 de dosare

Tot la Curaçao își are licența și PariMatch, o casă de pariuri creată în 1994 în Ucraina, care din 1998 a început să activeze în Rusia. Din 2000, acceptă pariuri sub licența Curacao. Aceasta figurează în opt liste de sancțiuni, inclusiv în SUA, Canada, UE și Marea Britanie, nota presa ucraineană. Până în 2020, era parte în 97 de procese judiciare, majoritatea penale. În unul dintre dosare, pornit în Ucraina, se arată că un grup de escroci a creat o schemă de retragere a banilor, care trec prin PariMatch și ajung în Rusia. Astfel, câte 350 de milioane de dolari anual erau „spălați” prin intermediul băncii rusești Alfa-Bank, implicată și în cazul 1XBet.

În 2020, Judecătoria Pechersky din Kiev a interzis accesul și la site-ul PariMatch, acuzat de spălare de bani, falsificare de documente și afaceri ilegale cu jocuri de noroc. Despre această casă de pariuri s-a mai scris că dezvolta o rețea de jocuri de noroc în Donețk și Lugansk. În mai 2022, în plin război, o nouă investigație a jurnaliștilor ucraineni a demonstrat că PariMatch continuă să activeze în Rusia și Belarus.

Alte două case de pariuri ilegale în R. Moldova, Zenit Bet, fondată în Rusia, și Parimatch.com, fondată în Cipru, operează tot în baza licenței Curaçao. Celelalte două, Zenit.win și Fonbet.ru, au licențe în Rusia.

Potrivit companiei de licențiere a jocurilor de noroc offshore Licensingaming.com, licența Curaçao este cel mai simplu de obținut. Procedura necesită un set minim de documente și nu este necesară prezența personală a beneficiarului. La obținerea licenței, este prevăzută o impozitare minimă, iar termenul de perfectare a licenței este de două-trei săptămâni.

Fondatorul „RunPay”, urmărit penal inclusiv pentru tranzacții cu Alfa-Bank

Unul dintre sistemele de plăți de la noi care în toți acești ani, în ciuda oricăror impedimente, a continuat să efectueze transferuri către și de la 1XBet a fost până nu demult „RunPay”. Administratorul sistemului este firma „Paymaster” din Chișinău, fondată de rusul Andrei Trubițin.

Acesta, împreună cu soția sa, au deținut Banca Comercială Conservativă (BCC) din Rusia, fiind și unul dintre creatorii sistemului de plată WebMoney. Presa rusă informează că Țrubițin este acuzat în mai multe cauze penale pentru transferuri de miliarde către zonele offshore și deservirea clienților din sectorul tenebru al jocurilor de noroc. În unul dintre aceste dosare, fondatorul „RunPay” este învinuit că BCC, chiar în ziua în care licența i-a fost retrasă, ar fi transferat 2,3 miliarde de ruble unei companii din paradisurile fiscale, pe un cont de la Alfa-Bank, care a conlucrat și cu 1Xbet, și cu PariMatch.

Având în vedere toate aceste legături, toleranța autorităților noastre față de tranzacțiile „RunPay” cu 1XBet pare a fi de-a dreptul dubioasă. Și nu numai față de „RunPay”.

LNM și „NGM Company” au atras atenția nu o singură dată la faptul că, pentru a lupta cu droaia de clone ale site-urilor ilegale e necesară nu doar blocarea accesului la portalurile respective, ci și a transferurilor de bani către acestea. Însă atunci când legislația a interzis transferurile, arată Legal Business Monitor, casele de pariuri interzise ar fi recurs la cele mai criminale scheme.

De exemplu, 1XBet schimba codurile MCC, prin care este definită destinația plății. În locul codului pentru jocurile de noroc, ei foloseau codurile pentru jocuri video, servicii de consultanță ș.a. Solicitările insistente ale LNM și „NGM Company” de a stopa aceste plăți nu au fost auzite. În loc să reglementeze această problemă la fel cum recent a interzis tranzacțiile cu criptomonede, Banca Națională a comunicat reprezentanților Legal Business Monitor că verificarea atât de amănunțită a tuturor transferurilor este o procedură prea complicată și că nu intră în obligațiunile lor.

O nouă bombă în parlament: Operațiunile bancare ale site-urilor interzise vor fi legale

În situația creată, Parlamentul a mai oferit un cadou prețios site-urilor ilegale rusești. Mai exact, în iulie 2022, deputații au adoptat o altă lege, care va intra în vigoare în vara anului 2023, prin care prestarea serviciilor de plată în favoarea persoanelor care activează pe teritoriul R. Moldova fără autorizația corespunzătoare a autorităților competente sau interzise prin lege nu va mai constitui o infracțiune. Prin urmare, avântul lui Dumitru Alaiba în lupta cu viciile va permite în cele din urmă caselor de pariuri ilegale să activeze nestingherit în R. Moldova, ceea ce poate reprezenta un pericol și pentru securitatea statului.

În ciuda concurenței neloiale create de autorități, LNM a reușit deocamdată să se mențină pe piață. Un avantaj neașteptat în acest sens a fost că mulți jucători de pe portalurile ilegale foloseau carduri bancare rusești. Iar odată cu declanșarea războiului, tranzacțiile cu băncile din Rusia au fost blocate și aceștia au revenit la 7777.md. Deocamdată revin cei care joacă cu sume mici, pentru că ceilalți nu sunt interesați să achite impozite. Oricum, dacă în primele patru luni ale lui 2022 numărul jucătorilor de pe site-ul autorizat a scăzut în jumătate, de la 20 de mii – la 10 mii, din septembrie acest număr a început iarăși să crească.

„Eforturile noastre, investițiile în activități legale de promovare, dar și conjunctura internațională, au permis majorarea considerabilă a veniturilor statului din jocurile de noroc online cu risc social scăzut. Cu toate acestea, o bună parte a sectorului rămâne în zona gri”, a declarat Plamen Milanov pentru Jurnal.md.

Ministrul Economiei nu vrea să audă despre modificarea legii sale

Vara trecută, la propunerea APP, Loteria Națională, cu suportul „NGM Company”, a pregătit un proiect de modificare a Legii Alaiba, prin care solicită să fie permisă publicitatea la pariuri și jocuri de noroc doar online, în orele de noapte și la competițiile sportive. Documentul a fost propus pentru examinare Ministerului Finanțelor și Ministerului Economiei.

„În urma dialogului cu APP, a fost demonstrat prin estimări și rezultate că statul ratează venituri considerabile, care ajung în offshore. APP ne-a solicitat să venim cu propuneri de modificare a legii, care să reducă din concurența neloială cu operatorii neautorizați și să permită statului să obțină venituri mai mari”, a menționat Milanov.

Dumitru Budianschi, ministrul Finanțelor, a declarat pentru Jurnal.md că proiectul se află deocamdată în lucru. „Când vom finaliza, atunci vom comunica”, a adăugat el, refuzând să răspundă la alte întrebări.

La rândul său, Dumitru Alaiba ne-a spus că nu știe că ar exista un asemenea proiect: „Nu știu, n-am auzit. Am să mă clarific și, dacă e adevărat, atunci o să fie retras. Eu am să insist să fie retras”.

Alaiba: „Noi n-am promovat site-urile ilegale”

Întrebat cum explică faptul că legea sa a crescut fulminant ponderea site-urilor ilegale, ministrul Economiei ne-a răspuns:

„Scopul legii a fost să limităm și să interzicem publicitatea jocurilor de noroc, dar activitatea site-urilor ilegale nu a fost vizată în niciun fel. Noi n-am promovat site-urile ilegale și nu recomand să suprapuneți aceste două subiecte. La Fisc acum se discută despre cum să blocheze aceste site-uri, dar ăsta e alt subiect.”

Când i-am vorbit despre concurența neloială și despre publicitatea pe care și-o fac site-urile interzise pe internet, ministrul ne-a asigurat că se află în discuții cu Google și Facebook, pentru a opri aceste reclame. El a mai spus că nu știe că rețeaua 1XBet a fost scoasă în afara legii în Ucraina.

„Aici e prea specific, dar v-am spus care a fost scopul legii. A fost o decizie proastă? Nu, eu îs convins că a fost o decizie bună. Nicio lege nu rezolvă toate problemele dintr-o lovitură, mai este de lucru”, a adăugat Alaiba.

Întrebat dacă, fiind ministru al Economiei, nu ar fi interesat ca sute de milioane de lei să ajungă în bugetul de stat, dar nu în zonele off-shore, el a fost de altă părere:

„Dacă vreți, hai să impozităm drogurile, ca să avem bani la buget. Asta nu e o politică economică, este o politică socială. Aici nu ne-am condus de veniturile la buget, ci de obiective sociale.”

„Înțeleg că mass-media a avut de suferit, dar ne-am condus de cei slabi…”

Interzicerea publicitățiii la jocurile de noroc și pariurile sportive a avut un impact puternic și asupra mass-media. Potrivit expertului Stas Madan, numai în primele zece luni ale anului 2021 posturile noastre TV au primit aproape 21 de milioane de lei pentru publicitate de la LNM, iar dispariția acestor venituri a pus presa într-o situație complicată.

De aceeași părere este și Adrian Buraga, directorul general al Jurnal TV, „NGM Company” fiind unul dintre cei mai mari clienți comerciali pe piața publicitară până în 2022.

„Am simțit rezultatele acestei legi chiar în următoarele două-trei luni. Extragerea de pe piață a unui buget atât de mare de publicitate ne-a afectat și bugetul de vânzări. Înainte de a fi votată legea, noi am semnalat că acesta va fi un risc pentru noi, dar, cu părere de rău, nu am fost ascultați. După începutul războiului, am pierdut și mai multă publicitate și asta ne-a afectat și mai mult. Am expediat o scrisoare către Parlament și Guvern și am rugat să se întreprindă ceva în direcția asta. Am propus să revizuim această lege într-un cadru legal limitat. Cu părere de rău, nu a urmat nicio reacție. Și acum, după ce am mers la compromis, vedem că site-urile ilegale activează în continuare bine mersi. Respectiv, anumite companii încasează acești bani nelegitim și niciun bănuț din circuitul ăsta de sute de milioane nu ajunge la niciun agent economic din R. Moldova”, a opinat Adrian Buraga.

Nici în această privință Dumitru Alaiba nu are vreo soluție. „Eu înțeleg că mass-media a avut de suferit. Sunt de acord, dar noi ne-am condus mai mult de cei slabi… Un an în urmă, era imposibil prin Chișinău să te plimbi două sute de metri fără să vezi o reclamă la loterie”, a conchis autorul legii.

Experți internaționali: „Operatorii offshore vor umple golul publicitar”

În timpul discuției noastre, ministrul Economiei s-a arătat bucuros că și în Parlamentul României există un proiect de lege cu privire la interzicerea publicității la jocurile de noroc și pariuri sportive. Însă experiența țărilor europene demonstrează că introducerea unor astfel de restricții poate fi un avantaj pentru sectorul tenebru, se indică într-un alt studiu al organizației Legal Business Monitor.

În 2019, Italia devenea prima țară din UE, care a interzis integral publicitatea la jocurile de noroc. Într-un singur an, veniturile fiscale din acest sector s-au redus cu 36%, iar sectorul nelegal a crescut cu 50%. În Belgia, interdicțiile nu se referă și la loteria națională a țării, iar sponsorizarea sportului urmează să fie interzisă tocmai în 2025, pentru a adopta unele măsuri tranzitorii. În Franța se duc consultări în vederea reducerii volumului de publicitate la jocurile de noroc și conținutul acesteia. Nu va fi permisă publicitatea care conține afirmații neargumentate despre șansele de câștig sau care echivalează jocurile de noroc cu creșterea statutului social. În Suedia, versiunea inițială a unui proiect de lege similar a fost modificată, astfel încât publicitatea operatorilor licențiați să fie permisă fără restricții, iar publicitatea site-urilor neautorizate să fie combătută.

La rândul lor, experții „H2 Gambling Capital”, una dintre cele mai titrate companii de consultanță din acest domeniu, consideră că interzicerea publicității poate face ca orice lege să devină ineficientă în lupta cu operatorii offshore.

„Pericolul pentru statele care restricționează drastic sau chiar interzic publicitatea produselor și serviciilor de pariuri licențiate este că, în curând, s-ar putea întâmpla contrariul, deoarece operatorii offshore vor umple golul publicitar. Practica internațională comună constă în a permite publicitatea în anumite limite, care țin cont de interesele consumatorilor și ale operatorilor licențiați, care contribuie la dezvoltarea pieței. Publicitatea responsabilă este o componentă esențială pentru ca piața să fie viabilă”, se menționează în studiu.

Radu Marian: „Nu suntem împotrivă să se vină cu noi argumente”

Deputatul Radu Marian, care recent i-a luat locul lui Dumitru Alaiba la șefia Comisiei parlamentare economie, buget și finanțe, a declarat pentru Jurnal.md că este mulțumit de această lege. El spune însă că a avut unele dubii cu privire la interzicerea publicității pentru pariurile sportive și optează pentru demonopolizarea acestei piețe.

„Știu de invazia site-urilor ilegale pe piața noastră. În mod normal, dacă găsim o soluție juridică cu APP și Loteria, ar trebui să liberalizăm domeniul pariurilor sportive și să permitem și altor companii să vină, dar cu publicitate mult mai strictă. Aici e ok o abordare mult mai flexibilă decât la jocurile de noroc și publicitatea trebuie să fie seara târziu. La jocurile de noroc, înclin că trebuie să fie interzisă publicitatea în general. Totuși nu suntem împotrivă să se vină cu noi argumente. Dacă vor fi și logice, putem să le analizăm”, a mai spus parlamentarul.

#Alaiba #off shore #lege

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Moțiunea de cenzură care a doborât marți Guvernul Bolojan cu două sute optzeci și unu de voturi, record absolut în istoria Parlamentului, nu e decât suprafața vizibilă a unei alegeri pe care România o amână de treizeci și cinci de ani.

Cine va fi următorul premier, ce vor face PSD și PNL, cum se vor reconfigura coaliţiile sunt întrebări tehnice, din periferia politicii. Singura miză tehnică reală e dacă forțele reformiste vor reuși să asigure o majoritate care să nu depindă de PSD și AUR.

Restul e zgomot!

Fundamental însă e cu totul altceva, refondarea României, prin demolarea arhitecturii de stat pe care comunismul a lăsat-o în picioare și pe care succesorii lui au întreținut-o cu grijă timp de mai bine de trei decenii.

Dacă România vrea cu adevărat să se despartă de comunism, nu formal, nu prin schimbarea numelui partidului, ci structural, aceasta este întrebarea fundamentală. Și aceasta este miza reală a zilei de 5 mai, nu criza guvernamentală.

De două ori am avut tot și de două ori am pierdut tot
România se află, pentru a treia oară în mai puțin de un secol, în fața aceleiași întrebări fundamentale: Ce fel de stat vrem să fim?

Prima dată a fost în 1918, după Marea Unire, când am avut și ce nu am visat. Și am „reușit” să prăbușim acest vis în mai puțin de douăzeci de ani. După Marea Unire, România a avut o șansă istorică. Își dublase teritoriul, avea legitimitate internațională solidă, resurse naturale și o constituție adoptată în 1923, printre cele mai moderne ale Europei interbelice.

Și apoi, în doar douăzeci de ani, douăzeci de ani, nu o veșnicie, a ajuns de la această promisiune la dictatura regală a lui Carol al II-lea, de acolo la regimul Antonescu și la complicitatea la Holocaust. Au urmat ocupația sovietică și cei cincizeci de ani de comunism.

Am avut tot și am pierdut tot. Și aici nu mai vorbim de vreun ghinion metafizic, ci de talentul unic de a fi ca națiune ratați ai istoriei.

Proiectul de modernizare al României Mari a fost capturat, de la bun început, de aceleași interese care se opuseseră modernizării înainte de el. Boierii s-au transformat în politicieni, politicienii în baroni, baronii în partide, dar logica a rămas neschimbată, statul există doar pentru cei care îl controlează, nu și pentru cei care îl finanțează prin muncă grea, taxe exorbitante și familii întregi plecate la muncă în străinătate.
A doua oară a fost în 1989, când Revoluția a promis ruptura cu comunismul și a livrat, în locul ei, „democrația originală”, „capitalismul de cumetrie” și „stupid people” care să voteze cele două monstruozități.

S-au întâmplat toate acestea nu pentru că românii ar fi fost incapabili de democrație, o acuză convenabilă și falsă, ci pentru că aparatul de stat, justiția, serviciile secrete și nomenclatura de partid reconvertită peste noapte în oameni de afaceri au înghițit tranziția mai repede decât a putut societatea civilă să se organizeze.

FSN a preluat puterea în numele Revoluției și a folosit-o împotriva ei. Mineriadele nu au fost accidente istorice, ci semnale decisive că există o limită clară a schimbării, iar cei care o depășesc plătesc prețul, inclusiv fizic. PCR a devenit FSN, FSN a devenit PDSR, PDSR a devenit PSD, același arbore genealogic, aceleași reflexe, aceeași filosofie. Statul nu a fost reformat, a fost cosmetizat ca decor pentru a servi interesele noilor baroni roșii.

Ludovic Orban, fost premier liberal, a spus public, după moțiune, că PSD e „un partid retrograd de sorginte comunistă, corupt până în măduva oaselor, care a blocat toate reformele în actuala coaliție”, o recunoaștere tardivă a ceea ce era evident de treizeci și cinci de ani.

Prima oară am pierdut din neștiință. A doua oară am pierdut în cunoștință de cauză. Și asta se cheamă altfel!

De ce moțiunea e doar decorul unei probleme mult mai grave
Moțiunea de marți este un al treilea astfel de moment și dacă îl pierdem și pe acesta nu vom mai avea nici un fel de circumstanțe atenuante. Ne va rămâne bocetul național ca scuză pentru nevrednicia de a nu le fi lăsat copiilor noștri un stat modern.

Scriam tot aici în noiembrie 2025 că diferența dintre reformă și refondare e simplă și profundă: Reforma înseamnă că aceeași clasă politică promite să repare ceea ce tot ea a stricat; refondarea înseamnă că actualii politicieni dispar. Că România nu mai poate fi reformată. Că trebuie refondată.

Ne-am săturat de atâtea reforme în care s-au sacrificat doar românii, niciodată guvernanții.
Între timp n-a dispărut nimeni dintre cei vinovați și n-a fost refondat nimic, și tocmai de aceea moțiunea de marți nu e o criză guvernamentală, e un simptom. Dedesubtul ei se află tot ce România a amânat sistematic de la Revoluție încoace și care acum se întoarce să ceară socoteală, ca o factură neplătită, cu penalități cu tot.

Întrebarea nu e cine guvernează luna viitoare, ci dacă România vrea, a treia oară în mai puțin de un secol, să fie altceva decât a fost.

Toate partidele, aceeași mizerie!
Extincția politică a actualelor partide este nu numai necesară, dar și inevitabilă.

Ele sunt de zeci de ani decuplate de alegători și de agendele lor, și-au abandonat funcția reprezentativă, au încetat să mai fie puntea dintre cetățean și stat, au devenit organizații profesionale și profesioniste care gestionează puterea. Pe care o administrează în numele celor de care s-au debarasat, dar fără să-i mai consulte.
Asa s-a ajuns la situația în care deși nu-i mai reprezintă pe alegători, acționează în numele lor. Iar contractul social s-a rupt fără prea mare zgomot!

Cetățeanul nu a primit ce a cerut prin vot și ce i s-a promis prin același vot, iar instituțiile și partidele au pierdut legitimitatea de care aveau nevoie.

De ce AUR și gașca nu pot fi alternativa
Ruptura e atât de adâncă încât explică mai bine decât orice analiză politică ascensiunea AUR.

Oamenii nu votează AUR pentru că programele lui sunt atrăgătoare, nici vorbă, prea puțini dintre alegătorii lui le-au citit și mai puțini le-ar putea rezuma.

Votează AUR pentru că AUR e primul semn vizibil că cineva urăște același sistem pe care îl urăsc și ei. E un vot, “împotrivă”, de ură, nu de adeziune, e o negație, nu neapărat o alegere.
Această criză masivă de încredere s-a transmis și asupra instituțiilor statului modelate la maximum de aceeași clasă politică găunoasă.

Vedem deja că partidele sunt în moarte clinică, de-abia se mai târâie prin sondaje. Ele trebuie ajutate prin vot să ajungă la tomberonul istoriei. N-au fost capabile de politici publice adecvate și inteligente, singurul lor scop a fost perpetuarea la putere și menținerea privilegiilor.

Cum altfel se explică faptul că noi tot sărăcim, din criză în criză, din reformă în reformă și din moțiune în moțiune, iar politicienii se tot îmbogățesc? Ce determinism social este acela care îi privilegiază pe cei mai puțin merituoși membri ai societății și sărăcește marea masă a cetățenilor?
Nici partidele “noi” , AUR, SOS, POT și tot spectrul ăsta de prafuri toxice distilate din legionarism reciclat, din naționalism de mahala și suveranism tembel nu pot fi alternativa nu pentru că n-ar avea aderență reală, ci pentru că au diagnosticat corect boala, dar au prescris un leac băbesc, unul care omoară pacientul.

Da, ruptura e reală! Da, sărăcia e reală! Da, disprețul clasei politice față de cetățean e real! Dar răspunsul lor la aceste adevăruri e construit pe o ficțiune, că există undeva un paradis național pierdut care poate fi recuperat prin expulzarea dușmanilor, prin ruperea de Occident, prin întoarcerea la o identitate pură pe care n-a avut-o nimeni și care n-a existat niciodată.

Programele lor ignoră legile lumii moderne, ignoră istoria reală, inclusiv ce s-a întâmplat ultima dată când România a mers pe un drum similar, în anii treizeci, și servesc o minoritate gălăgioasă care și-a impus agenda ca și cum ar fi vocea majorității tăcute. O minoritate care confundă resentimentul cu un program de guvernare. Resentimentul e un combustibil excelent pentru a câștiga alegeri, dar este catastrofal pentru a conduce un stat.

Câteva “refondări” obligatorii
Comunismul n-a fost judecat nici juridic, nici moral, iar absența acestui proces a lăsat în viață narațiunea că a fost, cumva, acceptabil, că poate chiar a funcționat.

Marele eșec al clasei politice actuale nici măcar nu este dat de atributele ei, iresponsabilă, incultă, ticăloasă și coruptă, ci de faptul că prin modul execrabil în care a condus România a făcut din comunism perioadă de referință, că le-a oferit românilor șansa de a crede în aceleași utopii, în aceeași minciună despre un paradis pierdut care poate fi recuperat, minciună servită prima dată în roșu și acum în albastru, galben și negru.
Reforma administrativă n-a fost făcută și statul a rămas organizat după logica comunistă a controlului și a obedienței față de centru: patruzeci și unu de județe, mii de primării care nu se pot susține din venituri proprii, baroni locali care tratează bugetul public ca pe un drept personal.

Reforma parlamentară a fost votată prin referendum de optzeci la sută dintre cetățeni în 2009 și ignorată șaisprezece ani de chiar cei care ar fi trebuit, conform legii, s-o aplice.

Iar omul simplu care n-a beneficiat de nici o reformă reală, al cărui spital e plin de infecții nosocomiale și al cărui copil a plecat în Occident, ajunge la o concluzie care pare absurdă, dar care e perfect logică: A fost mai bine atunci!

Aceasta nu e nostalgie, este prețul real al celor trei decenii în care statul a rămas o pradă, nu un proiect, prezentat azi sub formă de vot pentru AUR/POT/SOS.
Educația e locul unde România reproduce la fiecare generație același eșec. Un sistem construit în comunism pentru a produce obediență, nu gândire critică, a supraviețuit intact celor trei decenii de „reforme” care au schimbat programa fără să atingă esența ei.
România cheltuie dintre cei mai puțini bani din UE per elev și produce printre cele mai mari rate de abandon școlar din Europa. Nu pentru că românii ar fi mai puțin inteligenți, ci pentru că un stat care nu are nevoie de cetățeni educați nici nu investește în educarea lor.

Sistemul de educație românesc produce anual medici, ingineri și informaticieni performanți pe care îi exportă imediat în Occident, fiindcă statul n-a creat condiții pentru ca ei să rămână.

Refondarea educației nu înseamnă o nouă programă și un nou minister, înseamnă să decizi că vrei cetățeni care gândesc, nu contribuabili care tac. Iar asta, pentru o clasă politică a cărei supraviețuire depinde de pasivitatea electoratului, e cea mai periculoasă “refondare” dintre toate.

Am lăsat intenționat la urmă justiția, lighioana care consfințește prin lege jefuirea României.

Refondarea justiției e condiția tuturor celorlalte “refondări” și tocmai de aceea e cea mai ferită de orice schimbare reală.

Timp de treizeci și cinci de ani, justiția română n-a fost un pilon al statului de drept, ci articulația centrală prin care hoția și bunul plac au fost ridicate la rang de lege. Magistrații și judecătorii care ar fi trebuit să fie gardienii regulilor și-au construit, în spatele togilor, un stat paralel al privilegiilor; pensii speciale calculate la ultimul salariu, salarii de trei ori peste media națională, imunități care transformă răspunderea în ficțiune juridică.

Curtea Constituțională, instituție cheie a acestui sistem, a blocat cu consecvență orice tentativă legislativă de a atinge aceste privilegii, invocând principii constituționale pe care le interpretează cu o generozitate remarcabilă față de ea însăși și cu o severitate implacabilă față de cetățeanul obișnuit.

Sfidarea e explicită și vizibilă, magistrați condamnați pentru corupție care continuă să-și încaseze pensiile speciale, judecători care judecă dosare de corupție în timp ce propriile averi nu suportă nici o explicație credibilă, o breaslă care a confundat independența justiției cu imunitatea față de orice formă de răspundere.

Refondarea înseamnă, înainte de orice altceva, că toti cei care aplică legea trebuie să trăiască sub aceeași lege ca toți ceilalți. Nu mai mult, nu altfel. Ci exact la fel.
Doar în acest context și numai prin comparatie, Ilie Bolojan e eroul de moment. El a arătat, în zece luni de guvernare, că e posibil să conduci statul român fără să fii mișel, că schimbarea poate fi începută chiar și cu rezistența baronilor din propria coaliție, că cineva poate ieși dintr-un plen cu zâmbetul pe buze după ce a pierdut o moțiune pentru că știe că a câștigat ceva mai greu de fabricat decât o majoritate parlamentară.

Dar Bolojan nu e răspunsul la întrebarea despre ce fel de stat vrem să fim, e dovada că întrebarea poate fi pusă fără ca acela care o pune să fie imediat compromis sau cumpărat.

Mișcare civică, partide noi
Răspunsul îl poate da doar o mișcare civică și politică nouă, cu o narațiune amplă, capabilă să explice românilor ce înseamnă refondarea și de ce contează pentru cei care vin după ei.

Noua narațiune trebuie să înceapă cu o clarificare pe care clasa politică o evită sistematic, distincția relevantă nu mai e pro-european versus antieuropean.
Această axă a expirat ca instrument de analiză, fiindcă PSD se declară pro-european și blochează de șaisprezece ani reducerea numărului de parlamentari; fiindcă AUR, partid antieuropean prin definiție, susține azi exact reformele pe care partidele „pro-europene” le sabotează sistematic.

Distincția reală, singura care mai are conținut, e între cei care vor modernizarea României și cei care trăiesc din blocarea ei.
Între statul ca proiect colectiv și statul ca pradă.

Între o Românie care, în cincizeci de ani, va fi o democrație prosperă și una care va fi o versiune mai mare și mai săracă a unei democrații capturate din centrul Europei.

Cu ce începe “refondarea”
Refondarea, dacă se va întâmpla, nu înseamnă o revoluție.

Înseamnă măsuri concrete, dramatice, cu perdanți reali și rezistență reală!

reducerea parlamentului la trei sute
alegerea primarilor și a președinților de CJ-uri în două tururi
reorganizarea statului care acum e construit să servească baronii
anularea stipendiilor pentru partide din bani publici
un proces al comunismului care să explice de ce n-a fost mai bine atunci
o economie care să nu-i urască pe săraci, ci să întrebe de ce sunt atât de mulți
o politică externă care să transforme România din consumator de securitate în jucător regional real.
Nimic din toate acestea nu e posibil fără o majoritate parlamentară reformistă și nimic din toate acestea nu va veni de la PSD sau de la aliații lui de ocazie.
Rămâne să alegem. Și pentru prima oară în cei o sută opt ani de când România a ratat prima ei șansă după Marea Unire, această alegere nu mai poate fi pusă pe seama istoriei, a vecinilor, a comunismului, a tranziției furate.

Știm ce s-a întâmplat în 1918. Știm ce s-a întâmplat în 1989.

Dacă ratăm și al treilea moment, va fi prima noastră eșuare în deplină cunoștință de cauză, prima alegere conștientă de a rămâne ceea ce suntem. Iar generațiile care urmează vor ști, spre deosebire de noi, pe cine să dea vina.

SERGIU TOADER | Bucuresti, România

#bolojan #moțiune #Romania